Cele 7 stadii prin care trebuie să treci ca să atingi iubirea – partea a doua

Şi acum am să îţi explic şi cum anume o fac aceşti oameni astfel încât să poţi să o faci şi tu, astfel descoperind iubirea adevărată şi puterea imensă ce decurge de aici.

Stadiul 7 – Cum iubeşte un om puternic
Pasul 1 – îţi umpli rezervoarele cu iubire aşa cum am explicat mai sus.

Pasul 2 – iubirea este dăruire. Orice nu este dăruire, nu este iubire.

Până aici simplu?

Şi acum să vedem CUM dăruieşti iubire, pentru că nu se face oricum.

Ca să dăruieşti, trebuie să ai ce şi de unde, nu?

Doar oamenii care au atins propriul suflet, propiul spirit, pot să iubească pentru că în interior este singura sursă de dăruire.

Restul trăiesc mici crâmpeie, scântei de iubire în mod întâmplător.

Tu îţi umpli rezervoarele cu iubire, aşa cum am explicat în schema de mai sus.

Pentru a finaliza într-un mod care mă face sigur că toţi cei care citesc acest material înţeleg ce e iubirea, am găsit o metaforă pe cât de simplă, pe atât de edificatoare.

Să ne imaginăm că fiecare om este o cetate.

La început, când cetatea este mică (când omul şi sufletul sunt încă deschişi şi vulnerabili faţă de viaţă) oricine poate să între în cetate.

Tânăra cetate este supusă atacurilor şi suferinţelor. Vin barbarii şi iau tot ce vor, fură, distrug. Acestea sunt suferinţele din iubire, momentele când ne simţim înşelaţi, trădaţi, nedreptăţiţi pe bună dreptate sau doar în imaginaţia noastră. Cert este că suferim. Omul este mirat, surprins şi intrigat, nu ştia că viaţa e aşa şi îşi ia măsuri de precauţie în faţa suferinţei.

Oamenii nu mai trăiesc iubirea pentru că îşi imaginează că deschiderea inimii, vulnerabilitatea, i-a făcut slabi şi de aceea au fost răniţi.

Începe şi întăreşte cetatea. Zidurile cetăţii sunt Ego-ul nostru. Îşi dezvoltă mecanisme de apărare psihologice (apărătorii cetăţii):

– Agresivitate

– Ironie

– Indiferenţă

Se blindează înăuntru şi nu mai permie nimănui să intre pentru că ştie că există şansa să fie jefuit.

În această etapă asta se află mulţi oameni. Au iubit sau au avut încredere şi au suferit din cauza asta. Apoi s-au blindat.

Problema este că au închis atât de bine zidurile cetăţii, încât nici ce e bun nu mai poate să intre. Apa necesară, alimentele, medicamentele.

Şi lumea din cetate începe să moară.

Şi sufletul omului moare când nu mai lasă să pătrundă nimic bun spre el, când nu mai este hrănit.

Şi atunci, cei care se trezesc, ating maturitatea ca fiinţe umane.

Ştiu să deschidă porţile pentru ce e bun şi să închidă porţile când e rău.

Astfel, omul lasă tot ce e bun şi opreşte tot ce e rău, şi ştie să facă diferenţa între ce e bun şi rău.

Aici este atinsă maturitatea omului şi acum omul poate să iubească cu adevărat.

Cetatea propseră, are tot ce are nevoie şi ştie să protejeze ceea ce are.

Şi se gândeşte că există cetăţi (alţi oameni) care au nevoie de ceea ce am eu de oferit. Hai să DĂRUIESC.

Şi acum se întâmplă următoarele lucruri:

Din cetate pleacă o caravană cu ajutoare pentru o altă cetate. Adică tu oferi ce ai de oferit unei fiinţe umane, iubirea ta. Asta poate să însemne ORICE. De la cuvinte, gânduri, emoţii, îmbrăţişări, bani, orice dăruit din surplusul tău este o dovadă de iubire pentru omul de lângă tine şi nu contează sexul, vârsta sau orice altceva.

Înţelegi de ce iubirea este diferită de relaţia de cuplu? Relaţia de cuplu e un mic rahat pe băţ comparat cu iubirea. În relaţia de cuplu, dacă te limitezi la partener, sunteţi nişte săraci pe toate planurile. Majoritatea cuplurilor vor să se închidă şi să nu mai ofere. Nu mai au prieteni, nu mai au timp de nimic, cred că gata, acuma sunt întregi şi au tot ce le trebuie.

Supriză! Divorţ, trădare, suferinţă şi neînţelegere. Iubirea nu e aici. E în cu totul altă parte şi cauţi unde nu trebuie ceva ce nici nu ştii cum arată sau cum se simte.

Să revenim.

Din cetate pleacă o caravană cu ceea ce ai tu de dăruit spre o altă cetate sau chiar spre mai multe.

Există trei scenarii. Caravana poate ajunge la destinaţie (destinaţii) şi acceptată, poate ajunge la destinaţie şi poate fi refuzată sau poate fi atacată pe drum şi jefuită.

Scenariul 1 – caravana este jefuită pe drum
Pentru noi pierderea nu este mare pentru că am dat din surplus.

Ce facem, ne descurajăm şi nu mai trimitem?

Şi cei care au furat-o au făcut-o pentru că aveau nevoie de ea. Nu au furat-o pentru că e sportul lor preferat. Oamenii care fură, în marea majoritate, fură de nevoie.

Deci scopul nostru a fost atins chiar dacă nu a fost conform planului iniţial.

Cum traducem asta în realitate?

Întâlnim în viaţă oameni care au intenţii ascunse, ne păcălesc, iau bani cu împrumut, ne trădează chiar, ne manipulează. Iau de la noi ceva ce noi oricum aveam de oferit, pentru că e din iubire, din rezerva noastră.

Ce facem? ne supărăm pe ei, ne speriem, ne schimbăm noi faţă de oameni?

NICIODATĂ. Oamenii aceia au luat pentru că aveau nevoie dar sunt prea sălbatici ca să ştie să ia frumos. Ne luăm măsuri de precauţie ca să nu ni se urce în cap şi să creadă că pot să atace chiar cetatea (pe care oricum nu o pot cuceri) doar se vor răni pe ei în acest proces pentru că vor fi distruşi dacă încearcă să ia ceea ce este esenţa noastră.

Exemplu: Tiranii care încearcă să ia libertatea oamenilor, sfârşesc prost cam tot timpul. Ce este cel mai preţios pentru noi, vom apăra cu preţul vieţii fără să clipim.

Aşadar, nu ne este frică să trimitem în continuare caravane din surplusul nostru.

Scenariul 2 – caravana ajunge la destinaţie însă nu este primită
Caravana ajunge la destinaţie însă nu este primită din anumite motive. Cetatea e prea orgolioasă ca să accepte ajutoarele noastre sau nu îşi dă seama că are nevoie de ele. Ce facem? Le băgăm pe gât cu forţa? Îi lăsăm în pace şi dăm cui are nevoie şi e dispus să primească .

Traducere: Unor oameni le oferim iubirea noastră, surplusul nostru, sub orice formă însă nu îl acceptă, refuză şi întorc spatele. Iubire cu forţa nu se poate. Găsim alţi oameni care vor aprecia cadourile noastre şi care se bucură că le primesc. Alţi oameni, alte cetăţi.

Scenariul 3: Darurile tale sunt primite
Acceptate şi apreciate. Asta e iubire între doi oameni. E minunat să oferi iubire şi să primeşti. Nu uita că în cele mai multe cazuri nu dai iubire de la cine o primeşti. Mama îşi iubeşte copilul, copilul iubeşte pe cineva sau altceva. Mama nu spune ”pentru că nu îmi dai înapoi ce vreau, nu mai îţi dau nici eu”. Asta e iubire adevărată şi nu e doar ”iubirea specială maternă”. E iubire.

Extrem de important să reţinem:

Ca să poţi să iubeşti, trebuie să ai tu tot ce îţi trebuie altfel trebuie să foloseşti resursele pentru tine ca să supravieţuieşti şi să fii bine.

Într-o relaţie de cuplu, sunt două cetăţi care încalcă această lege universală a iubirii şi sunt pedepsiţi pentru asta.

Cele două cetăţi refuză să mai facă schimb cu alte cetăţi. De obicei, nu ştiu nici să îşi producă singure ce au nevoie. Speră că dacă intră într-o relaţie cu o altă cetate, vor face schimb şi vor avea tot ce îşi doresc. Doar că ambele cetăţi nu au tot ce le trebuie şi la început îşi dau ce au să îşi dea până când resursele scad şi nicio cetate nu mai are ce să dea.

Atunci încep reproşurile ”Nu mă mai iubeşti ca la început” şi nu mai simt iubirea ta. Păi de unde? Nu mai am pentru că mă limitez la a face schimb doar cu tine. Tu nu îmi dai, eu nu mai produc destul nici pentru mine. Suntem doi săraci.

De aceea oamenii suferă „din iubire”, ceea ce e o declaraţie falsă. Pentru că nu din iubire suferi şi nici măcar din lipsa ei. Suferi din cauză că nu ştii că stai pe o comoară. Suferi din prostie. Ai resurse uriaşe în cetatea ta, sub pământ, şi nu ştii să le exploatezi.

Acum, vreau să ştiu ce anume nu e clar din toată povestea mea. Dacă nu am explicat ceva suficient de bine, vreau să ştiu.

Pentru a te ajuta în drumul spre comoara ta interioară am scris cartea Personalitate Alfa. Indiferent cine eşti, ce trecut ai avut, ce cred alţii despre tine, în personalitatea ta stă un potenţial care poate fi materializat în lucruri fantastice. În 5 ani de muncă poţi realiza tot ce visezi şi în 10 ani nu îţi va veni să crezi că eşti tot tu. Iar catalizatorul cel mai puternic pentru dezvoltarea personalităţii şi valorificarea potenţialului într-un ritm cât mai alert este vocaţia.

Lasă-mi un comentariu şi spune-mi dacă m-am făcut înţeles.

Sursa: www.personalitatealfa.com