Poveste adevărată: „În ziua în care eu împlineam 40 de ani, am primit cel mai trist cadou: am rămas văduvă. Mă măritasem cu un preot, dar ce s-a întâmplat după câțiva ani mi-a făcut sufletul bucăți” La finalul poveștii mulți au plâns… Prin câte a trecut femeia:

Viaţa în slujba oamenilor în numele lui Hristos nu le este menită doar celor cu veșminte bisericești. Sunt și oameni care se dedică numai din credință. Aşa cum o faţă bisericească a numit-o, Geta şi-a petrecut o bună bucată a vieţii ca “jumătate de preot”. Ea şi-a luat în serios misiunea de preoteasă şi o continuă şi azi, chiar dacă a rămas văduvă de tânără.

“Îmi amintesc de parcă ar fi fost chiar ieri. Ce bine e să te întorci în timp şi trăieşti tihna zilelor de odinioară! S-a întâmplat cu ani în urmă. Era primul meu Crăciun departe de casă, în inima munţilor. Era primul meu Crăciun la o mănăstire, în bătrâna ctitorie a lui Mircea cel Bătrân. Când am ajuns în faţa porţilor Coziei, aveam senzaţia că aştept la porţile Raiului. Eram năucită de splendoarea şi sfinţenia locului, de Oltul ce se izbea de zidul neclintit al mănăstirii. Mi se părea că cerul a coborât pe pământ şi că cete de îngeri intonau colinde.

E minunat să-ţi pui viaţa în slujba oamenilor în numele lui Hristos
Era în 1974, o perioadă în care niciunde nu puteai asculta melodioase colinde sfinte româneşti. Îmi mângâiau atunci auzul pentru prima dată. Erau cântate de călugări şi tineri elevi seminarişti. În această feerie l-am cunoscut pe cel cu care aveam să-mi împart mai târziu viaţa. Era elev la Seminarul teologic din Craiova. Nu ştiu cum, dar ceva ne-a apropiat unul de altul. Am găsit imediat subiecte şi idealuri comune şi, ce era mai important, împărtăşeam aceeaşi dragoste pentru cele sfinte. S-au scurs 4 ani în care ne-am văzut de 3 sau 4 ori, dar în care ne-am scris sute de scrisori.

Poate vă întrebaţi ce aveam să ne tot spunem în aceste mii de rânduri. Ei bine, el încerca să mă determine să conştientizez ceea ce însemna misiunea preoţească şi ce mari răspunderi are cea care doreşte să-i fie alături unui viitor preot. Mi-am asumat cu responsabilitate o viaţă alături de un slujitor al Bisericii şi m-am dăruit lui cu toată fiinţa mea. Ştiam că alături de părinte nu-mi va fi uşor, dar l-am iubit şi când iubeşti totul devine atât de simplu!

Cum e să trăieşti pentru credincioşi
După căsătorie, mi-am urmat soţul în parohia unde a fost trimis. Era undeva, într-un sat, departe de tumultul oraşului unde crescusem. Acolo am trăit cei mai frumoşi ani din viaţa mea. Totul părea desprins parcă dintr-o poveste. Îmi urmam soţul la biserică, îi împărtăşeam necazurile şi bucuriile din parohie. Era nemaipomenit! Mi-am dat seama că, de fapt, a fi soţie de preot înseamnă să participi efectiv la înalta misiune la care era chemat cel cu care am ales să-mi unesc destinul. Nu era deloc uşor, dar era atât de frumos!

La hirotesirea părintelui ca duhovnic, Preasfinţia Sa Eftimie mi-a spus că sunt jumătate de preot şi că, în orice împrejurare, va trebui să-i fiu alături. Şi aşa a şi fost. Îl aşteptam până târziu, când venea din parohie încărcat cu toate problemele enoriaşilor. Îl încurajam, îl sfătuiam, făceam planuri cum să ne ajutăm credincioşii şi încercam să le şi materializăm. Ne-am iubit credincioşii din parohie ca pe propria familie. Multe femei aveau probleme pe care se sfiau să le spună părintelui şi atunci eu eram puntea de legătură între ele şi duhovnicul lor.

Mă simţeam utilă şi foarte bucuroasă că pot face ceva pentru cei din jur. Eram respectaţi şi iubiţi de toţi sătenii. Niciodată nu-mi lipseau dulciurile din geantă, pe care le împărţeam copiilor cu care mă întâlneam pe drum sau la biserică. Aşa au trecut ca un fum 12 ani în acea parohie, în care nu am văzut nicio emisiune la televizor, pentru că nu puteam capta undele, dar ne umpleam timpul citind foarte mult şi bucurându-ne că împreună eram adevăraţi misionari.

Lupta pentru credinţă poate fi riscantă
Pentru merite deosebite, soţul meu a fost numit protoiereu şi mutat la oraş. Dar în suflete noastre, cei mai frumoşi ani de pastoraţie au rămas cei petrecuţi la ţară. La Bârlad am reuşit să ridicăm o bisericuţă închinată Maicii Domnului, pentru care părintele avea o evlavie deosebită. Am botezat 60 de copii orfani, din casa de copii, şi am încercat să facem tot ce ne stătea în putere pentru noua parohie ce ne fusese încredinţată. Din nefericire,

exact atunci când ni se părea că totul mergea foarte bine, Dumnezeu ne-a pus credinţa la încercare.
Soţul meu, preotul care lupta cu îndârjire pentru misiunea ce i-a fost încredinţată, a căzut secerat de o boală cumplită: leucemie acută mieloblastică. După spusele medicilor, ceea ce a dus la declanşarea bolii a fost o intoxicare radioactivă. Duşmanii au fost cei care încercau să pervetească ortodoxia prin tot felul de erezii, împotriva cărora părintele a luptat, asumându-şi marele risc. Cu toate intervenţiile, aici şi în străinătate, bunul meu părinte a plecat să slujească liturghia cosmică, alături de Marele Arhiereu Hristos.

În ziua în care eu împlineam 40 de ani, am primit cel mai trist cadou: văduvia. Am crezut atunci că viaţa mea se va opri în loc. Cu doi copii la liceu, plină de datorii şi cu sufletul zdrobit de durere, întorceam o nouă filă din cartea vieţii mele.

Dragostea trebuie să fie veşnică
Înainte de moarte, părintele îmi spunea că ar vrea să fiu o nouă Vitorie Lipan… Şi aşa a fost. Mi-am găsit refugiu în a ajuta în continuare pe cei din jur, aşa cum învăţasem alături de cel care îmi fusese prieten, soţ, tată la copii şi busola care m-a orientat spre Dumnezeu. Am scos două cărţi închinate părintelui: una cu predicile pe care le scrisese şi alta despre viaţa mea alături de un adevărat misionar a lui Hristos. Mi-a fost greu, dar copiii au fost cei care mi-au dat forţa de a merge mai departe şi m-au făcut să cred în continuare în dragostea pe care încă o port celui drag.

Am reuşit. Am doi copii minunaţi: băiatul, Iustin, a păşit pe urmele tatălui său şi a făcut studii teologice, acum fiind doctorand, iar fata, Elena, a terminat facultatea de jurnalistică şi un masterat în relaţii internaţionale. Mă simt împlinită, dar cu o rană în suflet care, deşi pare să se închidă sângerează mereu. L-am iubit, îl iubesc şi-l voi iubi pe bunul meu soţ până când ne vom întâlni poate în veşnicie. Îmi pare rău că nu mi-a fost alături la cununia fiului nostru. M-am obişnuit să raportez orice moment al vieţii la dragostea pe care i-o port şi la toţi anii fericiţi pe care i-am trăit împreună.

E foarte frumos să trăieşti alături de un preot. Nu pot să nu vă sfătuiesc să vă gândiţi bine înainte de a vă hotărî să deveniţi preotese. Nu o faceţi din interes material, ci din dorinţa sinceră de a fi alături de mesagerul lui Dumnezeu pe pământ. E minunat să poţi să-ţi pui viaţa în slujba oamenilor, să-i iubeşti, să-i ajuţi şi să-i călăuzeşti spre Hristos. Cum Dumnezeu e iubire şi e veşnic, aşa şi iubirea noastră trebuie să fie veşnică.”

Sunt fericită şi împăcată că nu voi pleca alături de soţul meu fără să fi lăsat nimic important în urmă.

Geta Androne, Bârlad

Mama a plecat de acasă timp de 2 săptămâni și și-a lăsat fata de 7 ani în grija soțului. Când a văzut imaginile cu cei doi, a rămas cu gura căscată

Marat locuiește în Tumen, Rusia cu soția și fiica lor de 7 ani.

În mare parte, soția lui se ocupă cu treburile casnice și cu gătitul , iar când a fost nevoită să plece în interes de serviciu pentru două săptămâni, femeia a fost tare îngrijorată.
Mereu își punea întrebarea dacă vor curăța casa și vor lua masa corespunzător.

Marat și-a asigurat iubita că totul va fi în regulă. Femeia avea temerile ei, așa că și-a dorit în permanență să știe că fiica lor este ok.

Iar Marat nu s-a împotrivit și a ținut-o la curent, deși fotografiile pe care tatăl le făcea nu erau chiar cele la care femeia se aștepta.

Marat, care este pasionat de fotografie, a făcut câte o poză cu el și cu fiica lui și le-a postat în fiecare zi pe o rețea socială. Fiecare imagine era însoțită de mesajul liniștitor „Mamă, sunt bine”

Dar mă întreb dacă soția lui Marat a reușit să rămână calmă când a văzut aceste imagini cu cei doi, scrie alienforum.org

Iată fotografiile!

A plătit 30 de lei pentru mâncarea cuiva din supermarket care-și uitase portofelul acasă. Bărbatul i-a mulțumit pentru bani și nu l-a mai văzut niciodată, dar a doua zi a primit o veste care a lăsat-o cu gura căscată. Nimeni nu ar fi făcut așa ceva

Acțiunile mici pot da naștere unui uriaș lanț de evenimente, așa s-a petrecut și în cazul poveștii de față.

Tracy Warshal este o femeie al cărei suflet bun a cauzat o reacție minunată, scrie Alienforum. Totul a început în urmă cu câteva zile când stătea la coadă în supermarketul local, iar clientul din fața ei și-a dat brusc seama că și-a uitat portofelul acasă. Confruntată cu situația,

Tracy s-a oferit să-i plătească acestui străin nota de plată, după care străinul i-a urat o zi frumoasă și a plecat fericit…

Tracy s-a întors la serviciu în acea după-amiază, a scris o postare pe Facebook despre asta, apoi și-a continuat ziua așa cum și-ar fi continuat-o în mod normal. Dar femeia nu se aștepta în niciun caz ca generozitatea ei

să nu fie uitată de către respectivul bărbat, care nu a fost doar capabil să o găsească pe Facebook, dar a mai și găsit institutul la care lucrează Tracy (o fundație împotriva cancerului), și a decis să doneze nici mai mult nici mai puțin de 10.000 de dolari acesteia, în numele ei!

Când Tracy a aflat că cineva a donat o sumă atât de mare de bani în numele său, a ajuns la concluzia că cei 8 dolari, echivalentul a 30 de lei, pe care i-a plătit pentru cele cumpărate de străin,

s-au multiplicat de 1.000 de ori și că gestul ei mic îi va ajuta pe toți bolnavii de cancer care depind de institutul unde lucrează ea. Nu-i așa că e incredibil?

În 1980 a cumpărat cu 50 de lei un inel vechi cu diamant fals. De atunci l-a purtat peste tot, chiar și la pâine. Abia 30 de ani mai târziu i-a aflat secretul. Uite ce se ascundea în spatele unei bijuterii banale și false

În ceea ce privește diamantele, contează foarte mult cum sunt tăiate, claritatea, caratele, dar și culoarea. Acestea sunt cunoscute drept ,,cele patru C-uri”, fiecare este un aspect de care trebuie să se țină cont atunci când se evaluează un diamant a cărui calitate și frumusețe va uimi ani, decenii, sau chiar secole în șir. Dar poate ar trebui luat în considerare și altceva…

O femeie era la cumpărături în West Middlesex Hospital, în Londra, în anul 1980, când a dat peste o bijuterie falsă care i-a atras atenția. Montura era un pic cam trecută, de modă veche, dar l-a cumpărat, a dat doar 13 dolari pe el, echivalentul a aproximativ 50 de lei. De atunci l-a purtat zilnic, peste tot, pur și simplu îl adora, îl lua chiar și când pleca să-și ia pâine!

Femeia, care dorește să rămână anonimă, a avut recent curiozitatea de a duce inelul la un magazin local pentru a-l evalua, dar ce a descoperit, a șocat cu adevărat pe toată lumea!

Inelul a fost apoi dus imediat la departamentul de bijuterii de la celebrul magazin specializat, Sotheby’s London, unde a fost analizat chiar de manager, Jessica Wyndham. Aceasta din urmă i-a explicat femeii că acela era un inel foarte scump și că era imposibil să fie luat drept un fals.

Diamantul era fixat într-o montură de secolul al XIX-lea, așa că pe lângă că era foarte vechi, argintul începuse să se înnegrească, ceea ce îi dădea aerul de fals. Wyndham a explicat că astăzi credem că diamantele sunt ceva foarte strălucitor, dar acest diamant și-a ascuns adevărata valoare zeci de ani.

Pentru a i se confirma valoarea, inelul a fost testat la Institutul de Gemologie din America, unde femeia a aflat cu stupoare că inelul poate fi vândut oriunde cu un preț care poate varia între $325,000 – $456,000. În cele din urmă femeia a decis să vândă inelul pe data de 7 iunie 2017, prețul nu a fost dat publicității.

Data viitoare când mai vedeți inele cu diamante false, prăfuite și înnegrite, priviți mai atent, cine știe ce comori puteți găsi…

Femeia asta are deja 19 copii și e din nou însărcinată! Uite cum arată mama care a uimit lumea întreagă

Toată lumea știe cât este de greu să fii părinte.

De copii trebuie să ai grijă, să le acorzi atenție pe toată durata vieții, să le gătești, să fii atent ca ei să își facă lecțiile atunci când sunt la școală. Și e dificil și când ai doar un singur copil, dar mai mulți.

Cu toate acestea, familia Radford este mai numeroasă decât ai crede. Ei au deja 19 copii, iar cel de-al 20 lea este pe drum. De curând, familia au făcut marele anunț pe una dintre rețelele sociale.

De-a lungul vieții, până acum, Suzanne a fost însărcinată timp de 14 ani. Cei doi au 10 băieți și 9 fete.

Cel mai mare dintre copii este Christopher, care s-a născut cu 28 de ani în urmă, atunci când Suzanne avea doar 14 ani. De atunci, cam din doi în doi ani, mămica a mai adus pe lume câte un copil. Astăzi, ei se pot mândri cu familia mare pe care o au, fiind foarte cunoscuți în comunitatea lor. Totodată, s-a realizat și un show de televiziune despre ei, „16 kids and counting”

Toată familia locuiește sub același acoperiș, într-o casă cu 10 dormitoare și o singură baie. Doar pentru a pregăti micul dejun ei au nevoie de aproximativ 10 litri de lapte și două cutii mari de fulgi de porumb-asta într-o singură zi! În ciuda acestor lucruri și a cheltuielilor mari la care se ridică utilitățile familiei, părinții nu se plâng deloc.

Din contră, aceștia încearcă să le acorde atenția necesară, să îi împace pe toți, cât să aibă o viață frumoasă.

S-a intamplat intr-un sat din Maramures. Au avut un SOC atunci cand au vazut ce a fatat vaca. Nimeni nu gaseste o explicatie pentru asta

O vacuta a reusit sa uimeasca pe toata lumea.

Si cand spunem „toata lumea”

nu ne referim doar la localnici ci si la specialisti.

A adus pe lume nu un vitelus,

asa cum ar fi fost normal, ci patru.

Si nimeni nu gaseste o explicatie

Asa ceva nu s-a mai vazut pe acolo

si in general astfel de cazuri sunt extrem de rare, potrivit a1.ro.

Microcipul care detectează Covid-19, înainte să apară simptomele si 666 Semnul Fiarei

Trăim vremuri foarte tulburi! Unii ne spun să purtăm brățări inteligente după ce ne vaccinăm ca să ne ferim de cei nevaccinați de parcă nu ar mai avea imunitate și alții să ne implantăm cip sub piele  ca să detecteze Covid, și multe alte păreri. Unele pot parea bune, altele se vad de la o poștă că ceva nu e în regulă. Redăm mai jos știrea apărut pe România TV.

,,Microcipul care detectează Covid-19, înainte să apară simptomele. Oamenii de știință de la Pentagon au creat un dispozitiv care, odată ce l-ai introdus sub piele, va detecta infecția cu coronavirus, înainte de apariția simptomelor, scrie Romania TV potrivit DailyMail.

Microcipul care detectează Covid-19, înainte să apară simptomele

Microcipul care detectează Covid-19
Microcipul care detectează Covid-19. Matt Hepburn, un medic specialist în boli infecțioase, a prezentat, în timpul emisiunii 60 Minutes, gelul asemănător țesutului, conceput pentru a testa în mod continuu sângele.

„Îl introduci sub piele și îți arată dacă există reacții chimice care se petrec în interiorul corpului, iar acest semnal te avertizează că vei avea simptome mâine“, a explicat el.

Microcipul care detectează Covid-19

Microcipul va provoca cu siguranță îngrijorări, din cauza teoriilor conspirației care au fost răspândite, însă oficialii au subliniat că cipul implantat în corp nu are scopuri ascunse, precum urmărirea și controlul individului. Nu au fost date explicații mai detaliate.

De asemenea, oamenii de știință au dezvoltat și un filtru revoluționar care poate elimina virusul din sânge atunci când este atașat unui aparat de dializă, scrie Alephnews.ro.

Un virusolog care a lucrat pentru Bill Gates aruncă în aer vaccinarea

Actualul tip de vaccinuri este total inadecvat și chiar foarte periculos atunci când este folosit în campanii de vaccinare în masă în timpul unei pandemii virale, avertizează dr. Geert Vanden Bossche.

Dr. Geert Vanden Bossche, virolog independent și expert în vaccinuri, a avut începând din luna martie mai multe intervenții publice, în care avertizează asupra riscurilor folosirii vaccinării în timpul pandemiei de Covid-19 și a adresat o scrisoare deschisă către Organizația Mondială a Sănătății, chemând la dialog și imediată intervenție toate autoritățile, oamenii de știință și experții din întreaga lume, aceasta fiind unica și cea mai importantă urgență de sănătate publică.

Dr. Bossche a lucrat mulți ani în cadrul unora dintre cele mai mari companii medicale din lume: în cadrul companiei GlaxoSmithKline, la Novartis Vaccines & Diagnostics, a fost coordonator al Programului GAVI (Alianța Globală pentru Vaccinuri și Imunizare), de vaccinare împotriva Ebola, a fost angajat al fundației Bill & Melinda Gates, în cadrul unui departament care se ocupa cu descoperirea vaccinurilor și la Centrul German pentru Cercetarea Infecțiilor (DZIF). CV-ul impresionant al expertului poate fi consultat pe pagina sa de LinkedIn.”

Cică  “Teorii conspiraționiste” sau “precum urmărirea și controlul individului” poate tipul care a spus asta nu e rău intenționat dar cu siguranță omenirea are mulți “prieteni buni” care unii dintre ei declara în urmă cu ceva timp “că suntem prea mulți și trebuie să facem ceva”.

Într-un fel sau altul se împlinește profeția din Apocalipsa care ne avertizează:

„Și a făcut ca toţi: mici și mari, bogaţi și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase.”
‭‭Apocalipsa‬ ‭13:16-18‬ ‭VDC‬‬

Și ce vom păți dacă acceptăm Semnul Fiare:

„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, și va fi chinuit în foc și în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei!”
‭‭Apocalipsa‬ ‭14:9-11‬ ‭VDC‬‬