A legalizat adopțiile internaționale

Adopțiile internaționale au reprezentat mereu o problemă pentru România.

După ce fenomenul vânzărilor de copii din anii ’90 a fost stopat printr-o intrevenție a baronesei Emma Nicholson, raportorul UE pentru România, în 2001, adopțiile internaționale au fost suspendate printr-un ordin semnat de premierul Adrian Năstase. Acestea au fost însă reluate 3 ani mai târziu, printr-o nouă lege a adopțiilor votată în Parlamentul României.

Procedura era însă extrem de restrictivă și se aplica ”numai în situația în care adoptatorul sau unul dintre soții din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției interne”.

Pe 19 aprilie 2012, Guvernul României emitea însă o ordonanță de urgență prin care deschidea din nou ”robinetul” adopțiilor internaționale.

Condițiile au rămas însă unele severe: doar rudele de până la gradul 4 sau cazurile în care unul dintre părinții adoptivi este român. Premierul României era în acel moment Răzvan Mihai Ungureanu (februarie – mai 2012 – actual șef al SIE) iar Ministrul Muncii – Claudia Boghicevici (în prezent la Curtea de Conturi).

Oficiul Român pentru Adopții a anunțat în 2006 că peste 1.300 copii români adoptați în perioada 1997-2005 au dispărut fără urmă din acte, în sensul că autoritățile țărilor în care au ajuns nu a mai transmis nimic despre soarta acestora către România. Dintre aceștia, 491 au ajuns în SUA.

Cazul Sorina, adopție cu forța?

Adopțiile internaționale au ajuns iar în atenția publică după cazul Sorinei, o fetiță de 8 ani care a fost scoasă cu forța din casa asistenților maternali pentru a fi predată familiei adoptive.

Aceasta este formată din români stabiliți în SUA. Ei spun că procedura a început în 2013 și au obținut o decizie judecătorească în acest sens.