A trecut cu familia pe lângă un om al străzii

Clipul pe al cărui fundal se aude melodia celor trei tenori de la grupul Gentri ne prezintă o emoționantă poveste de viața. In clipul postat mai sus este prezentată o familie care se afla într-un mall pentru a face cumpărăturile pentru Crăciun.

La un moment dat însă după ce termina cumpărăturile și se îndreaptă înspre mașina și cu bradul abia cumpărat tatăl își intersectează privirea cu un bărbat care stătea pe străzi.

In timp ce se chinuia sa urce bradul pe mașina, bărbatul fără adăpost a venit sa îl ajute refuzând orice rasplata.

Din acea clipa, tatăl a rămas cu gândul la acel bărbat, nefiind in stare sa își ea gândul de la acesta nici măcar la munca.

Într-un final se hotărăște sa îl caute și afla ca și acesta esta tata de familie, ceea ce urmează le-a schimbat complet viața. Acesta este cu adevărat miracolul Crăciunului .

Când eram mic, tata îmi spunea ca toți vom da seama la Judecată de faptele noastre. Era pe timpul comunismului și pe atunci părinții mei nu mergeau la biserică, deși tata avea o mamă foarte credincioasă, iar în copilărie îl ducea des la biserică.

Vorbind uneori de cineva care făcuse o faptă bună, tata zicea: are o bila albă acolo în ceruri.

Sau alteori vorbea de balanța care va atârna sentința, ori în partea cu faptele bune ori în cea cu fapte rele. Pentru mine, aceste explicatii mi-au lăsat impresia unui calcul strict matematic pe care îl face Dumnezeu, contorizând secundă de secundă faptele noastre. După câțiva ani de participare la viața Bisericii am înțeles că lucrurile nu stau chiar așa simplist.

Tâlharul mântuit în ultima clipă a vieții lui pe cruce e un semnal clar că Judecata Universală nu se va face în termeni statistici ci după inima fiecăruia și după voia lui Dumnezeu.

Există o ispită mare și de multe ori ascunsă în mintea noastră, care ne păcălește pe noi creștinii: satisfacția faptelor noastre bune. Uneori ne uităm în spate și ne gândim: „câte am făcut eu… câți oameni am ajutat… câte fapte bune am făcut…o să mă mântuiesc… o să mă primească Dumnezeu…alții sunt de 10 ori mai răi decât mine… greșesc și eu… am slăbiciunile mele… dar până la urmă am făcut mai mult bine decât rău”.

Există o vorbă care spune ”Don’t let your GOOD become the enemy of your BEST”. În plan duhovnicesc, acest lucru ar însemna ”Nu lăsa ca satisfacția faptelor tale bune să devină un dușman în a da tot ce ai mai bun din tine”.

Totuși, există un pericol și mai mare al satifacției faptelor bune. Uneori amintirea faptelor bune ne devine prilej de păcat și motiv de îndreptățire pentru slăbiciunile noastre, iar asta se întâmplă din cauza faptului că ne așteptăm la o judecată în termeni matematici.

Să luăm dau un exemplu concret: Sunt oameni de afaceri care au oferit bani din averea lor pentru construcția unei biserici de la temelie. Da! e un lucru mare, e o faptă extraordinară, mulți oameni se vor bucura de acest sfânt locaș, ani de zile la rând.

Dar oare te poți folosi de această faptă ca monedă de schimb înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce faci rău? Oare afaceristul, care a devenit ctitorul bisericii poate de acum înainte afaceri necinstite pe motiv că are spatele asigurat cu fapte bune?

Oare Dumnezeu poate fi cumpărat? Credeți că este de ajuns, să furi statul, să fii necinstit, să bei, să desfrânezi, și apoi să construiești o biserică și să crezi că s-a rezolvat problema mântuirii?

%d blogeri au apreciat: