„Am 67 de ani, trăiesc singură. Le-am propus copiilor să mă mut la ei, dar sunt împotrivă. Nu știu, ce să fac mai departe…”

În orașele mari, oamenii simt mai acut singurătatea. Nu este nimic îmbucurător să vezi mii de oameni în fiecare zi, printre care nu există niciunul cunoscut. Iar pentru o persoană mai în vârstă este cel mai dificil să supraviețuiască acestei singurătăți, pentru că la o vârstă decentă puțini oameni sunt capabili să își facă noi cunoștințe.

Sentimentul de singurătate

„Am 67 de ani, trăiesc singură. Soțul demult nu mai este. Continui să lucrez, pentru că este singura ocupație care mă salvează de plictiseală. În ultimii ani trăiesc automat, nimic nu mă bucură. 

Nu am hobby-uri și nici nu le caut, probabil sunt bătrână pentru asta. I-am propus fiului și familiei lui (el are 3 copii) să se mute la mine în apartament, însă nora mea este împotrivă. Probabil nu vrea să locuiască sub același acoperiș cu o babă. 

Am vrut să trec la fiica mea cu traiul, dar și ea are familia ei și nu prea își doresc o femeie bătrână în casă. Deși, merg în vizită foarte des și ei sunt bucuroși să mă vadă. Mă servesc cu ceai, mă hrănesc și mă ascultă. Și cu cât mai des mă duc la ei, cu atât mai puțin îmi doresc să mă întorc acasă. Dar trebuie…”

Tamara se întreabă, ce să facă în această situație. Căci nu este normal, că viața, chiar și la o vârstă înaintată, a încetat să o mai bucure.

În această poveste, singura veste bună este că femeia însăși și-a dat seama că situația este una anormală și a început să caute modalități de a schimba ceva. În acest caz, există o șansă.

„Lipsa intereselor și lipsa dorinței de a le găsi poate fi un semn al depresiei. Prin urmare, Tamara are nevoie de consultația unui neurolog, psiholog sau psihoterapeut” – este încrezută psiholoaga Arina Lipkina.

Specialista este convinsă că în lumea modernă, o persoană de 67 de ani nu trebuie să se simtă bătrână. Și în această situație, problema nu constă în faptul că copiii nu vor să aibă grijă de o persoană bătrână. Mai degrabă, aceștia își apreciază spațiul personal, în care au creat confortul de care au nevoie.

„Tamara ar trebui să renunțe la fantezia că ar fi mai bine să trăiască cu copiii. Căci ea are o altă cale – de a-și umple propria viață. Este suficient să privească în jur pentru a vedea care sunt lucrurile frumoase și interesante ce o înconjoară. Poate vizita evenimentele care au loc în apropiere, poate vedea locurile unde demult își dorea să ajungă. Ea are nevoie de o nouă experiență socială” – spune psihologul.

Se pare că specialiștii au dreptate și eroina noastră ar trebui să privească situația dintr-un alt unghi. Căci dacă copiii ei sunt ocupați cu grijile lor și nu doresc să trăiască împreună cu mama, atunci opinia lor nu poate fi schimbată forțat. Mai ales că relațiile lor sunt destul de normale. De ce să nu îți vezi de propria viață?

Există multe activități interesante în jur. Și la vârsta înaintată, când oamenii mai au suficientă forță și mai mult timp liber, ei pot să înceapă să realizeze multe lucruri la care se gândeau în tinerețe, dar nu aveau timp pentru ele.

Astăzi, oportunitățile unei persoane de orice vârstă au devenit mult mai largi și ar fi o greșeală să nu le folosim. Cineva se căsătorește, având deja nepoți mari, iar cineva după pensionare își găsește un nou hobby.

Sursa: Povestiri.net