„Am nascut-o pe Adriana la 18 ani, iar parintii mei au adoptat-o. Nu i-am zis nimic lui Sergiu, cand m-am maritat cu el. Doar ca a venit ziua cand mi-a spus ca trebuie sa ne despartim pentru ca e cu o alta femeie care e gravida. Cand am vazut despre cine

Cand am nascut-o pe Adriana, la 18 ani, parintii mei au adoptat-o, pentru ca eu sa-mi vad de viata mea. Nu i-am zis nimic lui Sergiu, cand m-am maritat cu el. Dar iata ca acum drumurile lor s-au intalnit!

Am vazut zilele trecute un film care mi-a readus in minte lucruri pe care le ascunsesem in adancul sufletului meu si pe care incercam sa ma prefac ca le-am uitat sau sa-mi imaginez ca nu le-am trait eu, ci doar mi-au fost povestite. Eram in penultimul an de liceu si m-am indragostit nebuneste de unul dintre profesori, despre care toata lumea stia ca nu se da in laturi sa se culce cu elevele lui, dar, cum nimeni nu se plansese niciodata, nu s-a putut lua nicio masura impotriva lui. Cand eram in clasa a X-a, s-a zvonit ca o fata, care se mutase la alt liceu, ar fi fost una dintre victimele lui, dar nici parintii fetei, nici ea nu au dat nimic la iveala, iar Adrian C. si-a vazut mai departe de lectiile lui de… anatomie.

Cum a inceput totul intre noi? Nimic mai simplu. Adrian se ocupa in fiecare an de organizarea serbarii de sfarsit de an si cine voia sa-l ajute era bine-venit. Asa ca m-am oferit si eu, iar el a fost foarte incantat.

— Te bagi singura in gura lupului! mi-a spus prietena mea, Cora. — tie ce-ti pasa? Il ai pe Mihai, va iubiti, toata lumea e de acord cu iubirea voastra. Eu n-am fost niciodata indragostita… pana acum. Ce sa fac daca tocmai el este alesul inimii mele? Asa mi-o fie mie dat, sa sufar.

— Deci esti constienta ca o sa ai de suferit? — Da, si cu toate astea vreau sa merg inainte. — Promite-mi macar ca, atunci cand vei avea nevoie de ajutor, ai sa vii la mine. — iti promit!

Am lucrat cot la cot cu Adrian zi si noapte. Era un om absolut fascinant. Ca un vrajitor. Simteam ca ma electrocuteaza cand punea mana pe mine. stia asta si-i facea placere. Se juca cu mine.

Serbarea a fost un succes, ca de fiecare data, toata lumea a fost multumita. 0 noua generatie a liceului isi lua zborul, o alta generatie ii lua locul si viata mergea inainte. Adrian stia foarte bine ce se petrecea cu mine, nu eram nici prima, nici ultima eleva indragostita de el. Cand m-a invitat la el, am acceptat fara nici cea mica retinere. M-am lasat in voia lui si n-am regretat nimic. Adrian stia sa faca o fata sa se simta femeie. Ar trebui chiar sa recunosc ca tot ceea ce stiu de la el am invatat si ca datorita lui am simtit implinirea.

Timp de cateva luni, cat am fost impreuna, am fost centrul universului lui. M-am simtit cea mai frumoasa, cea mai iubita si cea mai fericita femeie. Fericirea mea a durat insa numai o vara. Cand a inceput noul an scolar, ultimul pentru mine, Adrian dadea deja semne ca s-a cam plictisit, dar mie nu-mi venea sa cred. Am mai lungit-o o vreme, dar degeaba. stiam ca povestea noastra s-a sfarsit si trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea. Adrian nu-mi promisese nimic, iar eu am stiut de la inceput in ce ma bag.

Cu cateva zile inainte de despartirea oficiala, am aflat ca sunt insarcinata. stiam ca asta nu-i va placea, asa ca nici nu i-am spus. Ma invatase ce sa fac, dar eu nu l-am ascultat. 0 vreme, am fost speriata. Nu stiam daca sa pastrez copilul sau nu. Ma intrebam daca nu ma va condamna atunci cand va fi mare si va trebui sa-i spun adevarul. M-am dus la Cora si i-am spus cum stau lucrurile. Mi-a promis ca va fi alaturi de mine, indiferent ce hotarare voi lua.

Culmea este ca nici parintii mei n-au fost scandalizati. Erau niste oameni deschisi la minte, inca tineri si s-au oferit sa infieze ei copilul, pentru ca eu sa-mi pot vedea nestingherita de scoala si de viata. M-am gandit ca asta e cea mai buna solutie. Nu m-am indurat sa curm fructul iubirii mele. Eram sigura ca voi avea o fata si-mi doream nespus sa-i dau viata acestui copil. Am avut o sarcina usoara, am nascut in vacanta de vara, dar am putut lua si bacul si am intrat si la facultate, impreuna cu Cora. Parintii mei au facut toate formele pentru a o infia pe Adriana, iar in toamna, am plecat la Bucuresti si am lasat-o in grija lor.

Cora s-a maritat, fireste, cu Mihai, au inchiriat un apartament si m-au invitat sa stau cu ei. M-am mirat cat de usor m-am detasat de Adriana. in cateva luni, aproape ca uitasem de existenta ei. A mei imi trimiteau lunar fotografii cu ea, dar nu simteam mai nimic atunci cand le priveam, o admiram de parca ar fi fost copilul altcuiva.

L-am cunoscut apoi pe Sergiu, un barbat mai mare cu 10 ani ca mine, si m-am maritat cu el. Sergiu a fost trimis la un moment dat intr-o misiune de 5 ani in strainatate, iar eu l-am urmat. Am continuat sa pastrez legatura cu ai mei, fireste, dar orice veste imi dadeau despre fetita mea o primeam de parca mi-ar fi vorbit despre un copil strain.

in primii sapte ani, pana a inceput scoala, am vazut-o destul de rar. Eram, practic, niste straine. Lui Sergiu nici nu i-am vorbit despre ea, el nu mi-a cunoscut nici macar parintii. Cand ne-am casatorit, am facut-o pe fuga, noi doi, Cora si Mihai, n-am facut nunta ca toata lumea. Sergiu era pe picior de plecare, iar eu preferam sa stie cat mai putine lucruri despre mine.

Am stat in strainatate ani de zile, am trait bine, am vazut lumea, aproape ca uitasem episodul din… trecutul meu dureros. Le trimiteam alor mei tot timpul bani, cadouri, cele mai multe pentru Adriana, iar ei imi scriau despre ea. Era o eleva-model, o fata extrem de inteligenta si foarte frumoasa. Luase tot ce era mai bun si de la mine, si de la Adrian. Ma apasa uneori gandul ca nu i-am spus adevarul lui Sergiu, dar mi-era si teama sa nu cumva sa stric totul dezvaluindu-i o alta fata a mea. El se indragostise de mine, cea de acum, iar eu, cea de demult, nu mai trebuia sa exist.

Mama mi-a spus ca, la un moment dat, Adriana a devenit, previzibil, eleva lui Adrian. El nu s-a dezmintit si a incercat s-o ademeneasca si pe ea in patul lui. Atunci, mama si-a iesit din fire si s-a dus si i-a spus ca Adriana e copilul lui. Se pare ca, din acel moment, Adrian a incetat pentru totdeauna sa se mai incurce cu elevele lui. S-a insurat si a plecat din oras. A inceput insa sa-i trimita lunar Adrianei o suma de bani, iar parintilor mei, scrisori in care le spunea cat de mult regreta ca nu poate fi un tata responsabil.

Citeste continuarea

%d blogeri au apreciat: