„Am nascut-o pe Adriana la 18 ani, iar parintii mei au adoptat-o.

Fireste ca a venit vremea cand Adriana a inceput sa puna tot mai multe intrebari. Mama i-a promis ca-i va spune adevarul in ziua in care va implini 18 ani. A incercat sa traga de timp. Adriana era insa un copil cuminte si nu a vrut sa-i supere pe ai mei, asa ca nu s-a apucat sa faca investigatii. A avut rabdare.

in ziua in care a implinit 18 ani, eu i-am facut cadou o masina, iar mama i-a spus adevarul. Adriana m-a crezut, ani de zile, sora ei. O sora mai ciudata, mai distanta, cu care n-a avut prea multe in comun. Adevarul n-a speriat-o, n-a inrait-o si nici n-a socat-o. Avea si ea colege care ramasesera insarcinate inainte de vreme, iar cele mai multe fusesera obligate de parinti sa-si dea copiii spre adoptie. Pentru ca parintii mei au crescut-o ca pe copilul lor, i-a iubit si mai mult. N-a vrut sa aiba de-a face cu tatal ei. A spus ca nu doreste sa aiba o relatie cu un om care n-a dorit sa-si vada copilul.

Pentru ca a terminat liceul cu note foarte mari, n-a avut nicio problema sa intre la facultate, ba chiar a facut doua facultati in paralel. I-a fost foarte greu cand a trebuit sa se desparta de mama si de tata, dar se vedeau in fiecare weekend, ori se ducea ea la ei, ori veneau ei s-o vada. Cele cateva intalniri ale mele cu ea, dupa ce a aflat adevarul, au fost reci si jenante. Nu m-a intrebat niciodata nimic, nici eu n-am incercat sa-i dau vreo explicatie, accepta politicos sa ne vedem, primea darurile pe care i le faceam, imi vorbea extrem de civilizat, dar era limpede ca eram o straina pentru ea. De fapt, eu eram de vina ca lucrurile stateau asa.

Sergiu a continuat sa lucreze in strainatate si, la un moment dat, mi-a propus sa ne stabilim unde lucra el. L-am rugat sa-mi lase putin timp de gandire si nu m-a refuzat. El era foarte ocupat, reusisem sa-mi gasesc si eu ceva de lucru prin intermediul ambasadei, dar nicaieri nu ma simteam acasa. N-am vorbit cu el niciodata despre copii, nici el nu mi-a spus ca-si doreste copii, nici eu nu l-am intrebat daca e cazul sa avem copii.

La un moment dat, firma la care lucra a incheiat un contract cu o alta firma din Statele Unite, iar Sergiu urma sa ramana acolo pe termen nelimitat. Asta se intampla chiar in perioada in care mama era bolnava si avea nevoie de mine, asa ca am refuzat sa merg cu el. Cand m-am intors in tara, am aflat de la ai mei ca Adriana obtinuse o bursa in Statele Unite si plecase deja.

Initial, fata mea plecase pentru un an, dar, cand a trecut acel an, le-a scris alor mei, carora le spunea intotdeauna totul despre ea, ca a cunoscut un barbat extraordinar, care o va ajuta foarte mult si i-a propus sa lucreze in timpul liber pentru firma pe care o conducea.

„Nu stiu daca as putea ramane aici, departe de voi”, le scria. „As fi mult mai linistita sa va stiu aici, alaturi de mine. Locuiesc intr-un apartament mare, ar fi loc destul pentru toti trei. Ce ziceti? Nu vreti sa vedeti America? Nu vreti sa-l cunoasteti pe primul barbat care mi-a furat inima?”

Mama era destul de ingrijorata de soarta ei si, cum isi rezolvase problemele de sanatate, i-a zis ca le-ar face placere sa vina acolo. Le-a trimis bilete de avion si i-a asteptat la aeroport, impreuna cu iu-bitul ei. Au lipsit atunci trei luni din tara.

Mama imi dadea din cand in cand cate un telefon si-mi mai povestea pe unde au umblat, ce-au mai vizitat. Mi-au trimis fotografii din zona canioanelor, unde peisajul este de vis si ai impresia ca te afli pe alta planeta. Adriana i-a plimbat peste tot, iar mama era profund impresionata de cat de mult se maturizase de cand plecase.

„Cred ca este foarte indragostita. Radiaza toata, e numai zambet. Iar cand este iubitul ei in preajma, se invarteste in jurul lui tot timpul. si el pare la fel de indragostit de ea. Un singur lucru ma ingrijoreaza putin. Exact ca tine, s-a indragostit de un barbat mai in varsta decat ea, cred ca aproape ca i-ar putea fi tata. Am impresia insa ca, din pacate, e si insurat. N-am indraznit s-o intreb, nu vreau s-o intristez, e mult prea fericita, dar sper din tot sufletul sa nu aiba aceeasi soarta ca tine. Sper din tot sufletul s-o ajute Dumnezeu, e un copil atat de bun!”

Am simtit o strangere de inima. in felul meu, incercasem s-o tin pe fata mea departe de mine tocmai ca nu cumva sa se abata asupra ei soarta mea. si iata ca totul a fost degeaba. Casnicia mea era un fel de n-ar mai fi. Sergiu era insurat mai curand cu meseria si cu cariera lui. Adriana era o straina pentru mine si nici nu puteam sa-i reprosez ca nu simtea nimic fata de mine, de vreme ce eu insami ma purtasem atat de distant cu ea. Parintii mei erau mult mai atasati de Adriana decat de mine, pentru ca ea ii facea partasi la viata ei, in timp ce eu, inca de copil, le-am ascuns multe lucruri.

Cu putin timp inainte de intoarcerea parintilor mei, am primit un e-mail de la Sergiu: „Mi-a fost greu sa te sun. Am preferat sa-ti scriu, pentru ca asa imi pot randui mai bine gandurile. intre noi nu mai poate fi vorba de iubire de multa vreme, imi pare rau… Sunt sigur ca si tu simti la fel, de vreme ce ai preferat sa stai departe de mine. Poate ca n-am fost barbatul pe care ti l-ai dorit, poate n-am stiut sa ma apropii indeajuns de mult de tine, in asa fel incat sa-ti deschizi sufletul. Poate ca un copil ne-ar fi apropiat, dar niciunul dintre noi nu si l-a dorit indeajuns de mult.

N-as putea sa-ti fac vreodata un rau, tin inca foarte mult la tine, dar cred ca viata noastra se va indrepta in directii diferite de acum inainte. As vrea sa fiu sigur ca vei fi fericita, pentru ca eu, unul, sunt foarte fericit. Am intalnit o fiinta minunata, cum n-as fi crezut vreo-data ca exista. Mi-a luminat viata si sufle-tul din prima clipa in care am intalnit-o. Poarta in pantece copilul meu, rodul iubirii noastre, mi-e si teama sa-ti spun cat sunt de fericit. Iarta-ma, dar sunt sigur ca ai sa ma intelegi si, ca semn ca tin cu adevarat la tine, ca la o buna prietena, ca la o sora, te invit la nunta mea.”

Mi s-au umplut ochii de lacrimi citindu-i randurile. Sergiu avea dreptate. Nu ne mai iubeam de mult si nici nu stiu daca ne iubiseram vreodata cu adevarat sau doar ne refugiaseram unul in bratele celuilalt in speranta ca ne vom gasi fericirea.

Cand s-au intors ai mei, i-am asteptat la aeroport si i-am dus la mine. Le-am spus sa ramana cateva zile sa se odihneasca si abia apoi sa plece acasa. M-au ascultat. Mama era cam ravasita. Am stat mult de vorba in ziua aceea. La un moment dat, si-a amintit ca avea niste poze cu Adriana si iubitul ei. Mi-a marturisit si ca Adriana e insarcinata.

— Daca ai vedea-o, se bucura ca un copil de o jucarie noua! S-a dus si mi-a adus fotografiile din geanta. Mi-a intins plicul. Cand le-am privit, am simtit ca un pumnal in inima. Iubitul Adrianei si tatal copilului ei este… Sergiu!