Ani de zile, eu si sotia mea ne-am certat incontinuu. Intr-o seara ne-am certat rau si ne-am jignit. M-am asezat jos in dus si am inceput sa plang si sa ma rog. A doua zi dimineata m-am apropiat de ea in pat si…

In orice cuplu exista conflicte mai mici sau mai mari. Unele dintre ele pot duce la destramarea relatiei, in timp ce altele – la consolidarea ei.

Dar ce poti face daca in relatia ta se duc adevarate razboaie? Renunti la ea sau lupti pentru ea? Iata ce solutie a gasit acest barbat pentru a-si salva casnicia, conform huffingtonpost.com.

“Fiica mea cea mare mi-a zis de curand: «Cea mai mare teama a mea cand eram mica era ca tu si mama veti divorta. Apoi, pe la 12 ani, mi-am dat seama ca lupta pe care ai dus-o tu pentru ca lucrul asta sa nu se intample a fost atat de grea, incat poate chiar ar fi fost mai bine daca ati fi divortat». Apoi a zambit: «Ma bucur ca ati ramas impreuna».

Ani la rand, sotia mea si cu mine am avut tot felul de conflicte. Uitandu-ne in urma, nici nu-mi dau seama exact ce ne-a adus impreuna caci personalitatile noastre erau complet diferite. Si cu cat marajul nostru inainta, cu atat diferentele dintre noi se accentuau.

Faima si averea nu ne-au facut casnicia mai usoara. De fapt, chiar au amplificat problemele dintre noi. Disputele noastre erau atat de constante incat devenise de-a dreptul dificil sa ne imaginam o relatie pasnica. Eram tot timpul defensivi, ne ridicasem un zid in jurul inimilor. Eram in pragul divortului, discutasem despre asta de nenumarate ori.

Intr-o zi, pe cand ma aflam in turneul de promovare a uneia dintre cartile mele, am avut o disputa telefonica iar sotia mea mi-a trantit telefonul. Eram singur, nervos si plin de frustrari. Ajunsesem la capatul rabdarii si al puterii. A fost momentul in care mi-am intors fata catre Dumnezeu.

Nu stiu daca strigatul meu catre Dumnezeu poate fi numit rugaciune, insa stiu sigur ca am fost atat de implicat cum n-am mai fost vreodata. Stateam sub dus, la hotel, si strigam catre Dumnezeu ca acest mariaj este gresit, iar eu nu mai pot suporta. Oricat de mult as fi urat ideea divortului, durerea de a fi impreuna era prea grea si mult mai mult decat puteam eu duce.

Am fost confuz. Nu aveam o explicatie pentru faptul ca mariajul asta era atat de dificil. In sufletul meu stiam insa ca sotia mea era o persoana buna. Si eu, la randul meu, eram o persoana buna. Asadar, de ce nu ne mai intelegeam? De ce m-am casatorit cu o persoana atat de diferita de mine? De ce nu vrea sa se schimbe?

Intr-un final, ragusit si daramat, m-am asezat pe jos in dus si am inceput sa plang. In disperarea care ma cuprinsese, am fost lovit de inspiratie. Nu pe ea trebuia s-o schimb, ci pe mine. In acel moment, am inceput sa ma rog. «Daca pe ea n-o pot schimba, Doamne, atunci ajuta-ma pe mine sa ma schimb.»

M-am rugat pana noaptea tarziu. M-am rugat urmatoarea zi, in drum spre casa. M-am rugat cand am pasit in casa si mi-am revazut sotia care abia daca m-a recunoscut. In noaptea aceea, stand in pat cu ea, dar la o distanta considerabila unul de celalalt, am stiut ce am de facut.

In dimineata urmatoare, m-am apropiat de sotia mea in pat si am intrebat-o: «Cum iti pot face ziua mai buna?»

M-a privit furioasa si a intrebat: «Poftim?»

«Cum iti pot face ziua mai buna?»

«Nu poti», mi-a zis. «De ce intrebi asta?»

«Pentru ca vorbesc serios», i-am zis. «Cum iti pot face ziua mai buna?»

M-a privit cu cinism. «Chiar vrei sa faci ceva? Fa curat in bucatarie.»

Probabil se astepta sa ma supar. In schimb, a primit un raspuns pozitiv din partea mea: «In regula».

M-am dat jos din pat si am inceput sa fac curatenie in bucatarie.

In ziua urmatoare, i-am pus aceeasi intrebare: «Ce pot face sa-ti fac ziua mai buna?»

«Fa curatenie in garaj».

Am inspirat adanc aer in plamani. Avea sa urmeze o zi plina si eram convins ca mi-a cerut acest lucru intentionat.

Am fost pe punctul de a riposta, insa i-am raspuns: «In regula».

In cele 2 ore care au urmat, am facut curatenie in garaj.

Sotia mea nu stia la ce sa se astepte din partea mea.

A treia zi, i-am pus aceeasi intrebare: «Ce pot face azi ca tu sa ai o zi mai buna?»

«Nimic”, mi-a zis. «Nu poti face nimic. Inceteaza sa ma tot intrebi asta.»

«Imi pare rau, dar nu am cum sa fac asta. Mi-am luat un angajament fata de mine insumi. Deci ce sa fac sa ai o zi mai buna?»,

«De ce faci asta?»

«Pentru ca imi pasa de tine», i-am raspuns.

CITESTE CONTINUAREA