Ani de zile, eu si sotia mea ne-am certat incontinuu. Intr-o seara ne-am certat rau si ne-am jignit. M-am asezat jos in dus si am inceput sa plang si sa ma rog.

«Si de casnicia noastra.»

In cea de-a patra dimineata, i-am pus aceeasi intrebare. In zilele urmatoare la fel. Iar in cea de-a doua saptamana, s-a intamplat un miracol. Cand i-am adresat celebra intrebare sotiei mele, ochii acesteia s-au umplut de lacrimi. Apoi a izbucnit in plans.

Cand a fost in stare sa vorbeasca, mi-a spus: «Inceteaza sa ma mai intrebi asta. Nu tu esti problema. Eu sunt. Mi-e greu sa traiesc cu ea. Nici macar nu stiu de ce stai cu mine.»

Atunci, i-am ridicat usor barbia, pana a ajuns sa ma priveasca in ochi. «Pentru ca te iubesc», i-am zis. «Cum iti pot face ziua mai buna?» «Eu ar trebui sa te intreb asta.» «Ar trebui», i-am raspuns, «dar nu acum. Acum, eu sunt cel care trebuie sa faca schimbarea. Tu trebuie doar sa afli cat de mult insemni pentru mine.»

Si-a asezat capul pe pieptul meu. «Regret enorm ca am fost atat de rea.»

«Te iubesc», i-am spus eu. «Te iubesc», a adaugat si ea. «Ce pot face pentru a-ti face ziua mai buna?»

M-a privit cu dragoste: «Putem petrece putin timp impreuna?»

Am zambit. «Mi-ar placea».

Am continuat sa-i adresez aceeasi intrebare pe parcursul unei luni. Conflictele dintre noi au luat sfarsit. Apoi, sotia mea a inceput sa-mi puna ea intrebarea: «Ce pot face pentru tine? Cum pot fi o sotie mai buna pentru tine?»

Zidul dintre noi a cazut. Am inceput sa avem discutii minunate despre ce vrem de la viata si ce putem face pentru a ne face unul celuilalt viata mai fericita. Nu ne-am rezolvat toate problemele, nici macar nu pot spune ca nu au mai avut loc conflicte.

Dar natura conflictelor de acum era foarte diferita fata de natura conflictelor anterioare. Acum, erau mult mai rare si lipsite de substanta. Niciunul dintre noi nu le-a mai alimentat. Nu voiam decat sa nu ne mai facem rau unul altuia.

Mariajul nostru a depasit deja varsta de 13 ani. Si nu doar ca imi iubesc sotia, o plac enorm. Imi place sa fiu cu ea. Am nevoie de ea. Multe dintre diferentele dintre noi devenisera acum puncte forte. Restul diferentelor nici nu mai conta. Am invatat cum sa avem grija unul de celalalt si cel mai important este poate faptul ca acum exista dorinta aceasta.

Casatoria este grea. Dar greu este si sa fii parinte, sa-ti pastrezi forma fizica si psihica, sa scrii carti sau orice alt lucru care este important in viata unui om. Este un dar nemaipomenit sa ai un partener in aceasta viata. Eu, personal, am invatat ca institutia casatoriei ne poate ajuta sa ne vindecam acele parti din noi pe care le iubim cel mai putin. Pentru ca toti avem lucruri pe care le iubim mai putin la noi.

Cu timpul, am invatat ca experienta noastra nu a fost altceva decat ilustrarea unei lectii mult mai importante despre casnicie. Intrebarea pe care orice om aflat intr-o relatie trebuie sa i-o adreseze partenerului lui este: «Ce pot face pentru tine pentru a-ti face ziua mai frumoasa?»

Asta inseamna adevarata iubire. Romanele de dragoste sunt toate despre dorinta si fericire, dar fericirea nu vine din dorinta. Dragostea adevarata nu inseamna sa doresti o persoana, ci sa-ti doresti sa o faci fericita, uneori chiar in detrimentul propriei fericiri.

Nu sustin ca ceea ce ni s-a intamplat noua va functiona in cazul tuturor cuplurilor care se confrunta cu probleme. Nici macar nu cred ca trebuie salvate toate casniciile. Eu, insa, Ii sunt extrem de recunoscator lui Dumnezeu pentru inspiratia pe care mi-a dat-o in aceea zi.

Sunt recunoscator ca familia mea este intacta si ca ma trezesc in fiecare dimineata langa sotia mea, cel mai bun prieten al meu. Sunt recunoscator ca si acum, dupa atatia ani, fiecare dintre noi si-a pastrat obiceiul de a-l intreba pe celalalt: «Ce pot face pentru a-ti face ziua mai buna?» Sa fii de partea cealalta a intrebarii este un lucru pentru care merita sa te trezesti in fiecare dimineata.”