Astazi, 27 Decembrie este Sfântul Ştefan si care este semnificatia numelui dar și ce a văzut el

În fiecare an, pe 27 decembrie, creștinii își aduc aminte de Sfântul Ștefan, unul dintre ucenicii lui Hristosși primul martir al Bisericii.

Legenda spune că Mântuitorul Hristos l-a luat pe lângă sine, ca să îl urmeze şi să ia parte la faptele şi minunile sale. Devenind diacon, Ştefan a stârnit atenţia fariseilor.

Aceştia erau nemulţumiţi de faptul că el încearcă să îi convertească pe oameni la creştinism prin predicile despre învăţăturile lui Hristos.

La puţin timp după ce a devenit diacon, Ştefan a fost dus înaintea Sinedriului, sub acuzaţia de blasfemie la adresă lui Moise şi a lui Dumnezeu. A fost interogat de către însuşi Caiafa, cel care îl judecase şi pe Domnul Hristos.

Găsit vinovat de blasfemie, Sfântul Ştefan a fost condamnat la moarte prin lapidare, devenind şi primul martir care a fost ucis pentru că a mărturisit în faţă tuturor credinţa pe care o avea în Iisus. Înainte să îşi dea ultima suflare, el a cerut iertare pentru cei care i-au luat viața.

Numele Ştefan vine de la grecescul Stephanos care înseamnă „coroana”, „ghirlanda” sau „cununa” cu care erau încununaţi învingătorii.

Numele este de origine greceasca – Stephanos – si inseamna “coroana”, “ghirlanda”, “cununa” (cu care erau incununati invingatorii). La noi, formele curente au fost si sunt Stefan si Stefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori – sub influenta straina – Fanny.

Destul de des se folosesc si diminutivele Stefanel sau Stefanita, mai rar Stef(i). Mai recent a aparut si forma feminina Stefanela (ce pare sa fi prins mai bine decat vechea Stefanida – numele unei mucenite trecute in calendar).

În concluzie, el a fost un martir care l-a iubit pe Domnul pâna la capăt.

Ştefan, om plin de Duhul Sfânt, aşa cum am văzut, nu s-a limitat la a sluji la mese. Nici noi nu avem voie să ne plafonăm în slujirea lui Dumnezeu. A spune, ca și Moise, că nu suntem vrednici de o chemare mai înaltă (Exod 3-4), înseamnă de fapt o „smerenie” nepotrivită înaintea lui Dumnezeu. Adevărata smerenie este smerenia arătată de Maria, mama Domnului Isus, atunci când a capitulat înaintea chemării cuvântului lui Dumnezeu și a spus plină de credință: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele Tale!” (Lc. 1:38).

Așa a procedat și Ștefan. El a înțeles chemarea lui Dumnezeu de a mărturisi cu cuvântul pe Domnul lui și de a predica Cuvântul Evangheliei, în puterea Duhului Sfânt.  Ștefan nu a fost superficial în această slujire; el, fiind deplin controlat de Duhul Sfânt, a făcut şi lucrarea unui evanghelist.

Ştefan a depus o mărturie despre Cristos prin Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu a fost lângă Ştefan în transmiterea mesajului său şi a depus El Însuşi mărturie pentru mesagerul Său. Viziunea lui Ştefan a fost o viziune mesianică. Ceea ce Ştefan a spus este consemnat în Daniel 7:13-14, şi cei din Sobor ştiau foarte bine acest pasaj. Ceea ce i-a întărâtat foarte tare pe ei a fost faptul că Ştefan a aplicat viziunea gloriei lui Dumnezeu şi a Fiului omului din Daniel lui Isus din Nazaretul Galileii – Celui pe care ei L-au respins şi L-au răstignit.

Şi Isus a făcut această declaraţie înaintea Soborului (Lc. 22:69), declaraţie cu care El (ca şi Ştefan) Şi-a semnat condamnarea Lui la moarte. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată însă că Domnul S-a înălţat la ceruri la dreapta lui Dumnezeu (Ps. 110:1; Mc. 16:19) şi astfel El îi aşteaptă în glorie pe cei care sunt credincioşi până la moarte (ca şi Ştefan) în mărturia lor (Lc. 12:8). Aici, în Fap. 7:56, avem ultimul titlul de „Fiul omului” din Biblie.