Cele 10 Porunci moderne scrise de Savatie Bastovoi

Preotul Savatie Bastovoi este o personalitate cunoscuta in mediile bisericesti si in cele intelectuale, cartile sale fiind apreciate cu mai multe distinctii prestigioase cum ar fi Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1996), Premiul salonului national de carte de la Iasi (1996), premiul Fundatiei Soros pentru debut, premiul revistelor „Timpul” si „Convorbiri literare” din Romania.

Din anul 1996, este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. S-a nascut pe 4 august anul 1976, in Chisinau, tatal sau Valentin Bastovoi fiind profesor de logica la Universitatea „Ion Creanga”, iar mama Claudia, absolventa a Institutului de Arte, sectia regie.

Cele 10 porunci moderne

1. Sa nu uiti ca trebuie sa mory : Cand aveam doi ani, am cazut din sania inhamata la cal, iar tata s-a dus fara sa ma observe. Tata era padurar pe atunci si intamplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Cand calul a pornit, eu am cazut pe spate, in zapada, amestecandu-ma cu cerul alb de iarna.

Atunci am avut pentru prima oara descoperirea singuratatii si a mortii. Nu am plans si nici nu am strigat. Tin minte ca eram imbracat intr-o salopeta albastra cu gluga. M-am intors tacut in casa, la mama, mergand atat de incet, incat sa-i dau ragaz tatei sa ma ajunga din urma.

2. Sa nu uiti ca trebuie sa iubesti – Cel mai cumplit lucru care i se poate intampla unui om este sa nu fie iubit. Dar cred ca si mai cumplit este sa nu iubesti. Intotdeauna mi-a fost usor sa iubesc oamenii, sa ma bucur ca-i vad. De aceea, nu am avut nicio piedica in a intelege Evanghelia.

Cand faceam vreo bazaconie, mamica imi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa suprema, pe care eu o traiam ca pe o izgonire din Rai. Sfantul Isaac Sirul spunea ca focul iadului nu este altceva decat dragostea pierduta pe care esti condamnat sa o contempli vesnic.

3. Sa nu pretuiesti in bani ceea ce Dumnezeu ti-a dat in dar – Am inteles asta in adolescenta. Eu fiind elev la Liceul de Arta („Octav Bancila”) din Iasi, mama m-a dus la Petersburg sa vad Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divortata cu doi copii, dar foarte descurcareata.

O chema Izolda si ea mi-a cumparat prima mea chitara. Dumnezeu sa-i dea sanatate! Avea gratar si facea multi bani. Eu niciodata nu am vazut atat de multi bani.

Vindea frigarui noaptea, pana spre dimineata, ca erau noptile albe. Uneori ieseam si eu cu ei, ca era interesant. Ei faceau si vindeau frigarui, iar eu desenam intr-o mapa pe care o sprijineam pe genunchi.

Cat oamenii mancau, eu aveam timp sa le „fur” portretele. Un barbat chel si vesel s-a apropiat de mine si a inceput sa exclame: „Pai asta sunt eu! Sunt chiar eu! Cat sa-ti dau ca sa mi-l vinzi?”.

Eu zic, vi-l dau asa, eu nu vand. Si i-am dat acel portret. Barbatul totusi mi-a dat un dolar, era in 1991. Apoi s-a dus. Eu am ramas cu acel ban. L-am pus intr-un caiet si nu l-am folosit niciodata.

4. Sa nu crezi raul – De cate ori am crezut un rau despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simtit murdar, partas la o lucrare de uratire a omului. Am vorbit si eu de rau, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare data ca nu am avut dreptate.

Prefer sa gresesc prin a-mi pastra o parere buna despre un om rau decat sa ajung sa cred o vorba proasta despre un om bun.

Orice rau este o minciuna. Raul, asa cum spunea fericitul Augustin, nu exista. Raul este o mare absenta, absenta binelui si a iubirii. De aceea, a crede raul este totuna cu a te cufunda in absenta, in minciuna.
5. Sa nu te crezi pierdut

Eu sunt o fire inclinata spre deznadejde, cunoscand toate relele care ies din aceasta cadere sufleteasca. Dar intr-o zi mi-a venit gandul salvator. Mi-am zis ca Dumnezeu cunostea caderile mele, si cele trecute, si cele viitoare si totusi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare.

Daca ne-am nascut inseamna ca Dumnezeu si-a pus toata increderea in noi. E o mare incurajare sa te gandesti ca Dumnezeu are incredere in tine. La disperare omul e capabil de orice rau, el se porneste cu razboi impotriva propriei fiinte, avand parca o placere demonica din a-si calca propriile principii, practic sinucigandu-se spiritual.

Cred ca orice duhovnic adevarat isi incepe sfatuirea de dupa spovedanie prin cuvintele: „Sa nu deznadajduiesti”.

6. Sa nu te crezi sfant – Sfantul Siluan Athonitul zicea: „Doua ganduri sa nu le primesti si sa nu le crezi, primul ca nu te vei mantui si al doilea ca esti sfant”. Sa nu te crezi mai bun ca altii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai buna decat a vecinului, dar asta nu inseamna ca tu esti mai bun ca el, doar lucrarea e mai buna.

Darurile date de Dumnezeu nu se iau inapoi, dar oricine se mandreste cu lucrarile sale ajunge sa se intunece si sa foloseasca darul prosteste, dupa care ajunge sa-si piarda demnitatea.

7. Sa nu te pui chezas – De cate ori m-am pus chezas pentru cineva, am incurcat oamenii si am facut rau. De cand ma tin minte, ma bagam sa salvez pe toata lumea. Narcomani, betivi, femei batute de barbat si asa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furati, lucruri disparute, probleme cu vecinii.

Am ajuns la concluzia ca daca vrei sa ajuti pe cineva, ajuta cat te tin curelele, dar fara sa implici si alti oameni. Asta inseamna sa te pui chezas pentru cineva, sa garantezi ca el se va indrepta, ca te reprezinta. Mare greseala.

Odata am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Sa nu te pui chezas”. Noi, cand citim Scriptura, intelegem si retinem doar atat cat am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

8. Sa nu te razbuni de doua ori – Razbunarea este un pacat, dar este omeneasca. Scriptura spune sa nu pedepsesti de doua ori pentru aceeasi greseala, principiu care a ajuns si in dreptul roman. Pot intelege un gest de razbunare, desi e mai bine sa nu te razbuni, dar ma instrainez de omul care se razbuna de doua ori, adica la nesfarsit, pentru o singura greseala.

Cand m-am razbunat o data, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar cand m-am razbunat a doua oara, s-a intors totul in capul meu si am ajuns sa inteleg ca m-am razboit cu mine insumi.

9. Sa nu invingi cu orice pret – Oamenii care cauta sa fie invingatori cu orice pret, in cele din urma, pierd totul. Prefer sa fiu considerat invins uneori pentru a-mi pastra sansa sa inving la urma. Odata un episcop roman mi l-a laudat pe Adrian Nastase (se intampla prin 2004): „Va dati seama, omul acesta (Adrian Nastase) a avut doar note de zece, niciun noua! E extraordinar, nu-i asa?”.

Eu i-am raspuns: „Eu nu am incredere in oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a intrebat episcopul surprins. „Pentru ca ei nu stiu sa piarda, iar omul care nu stie sa piarda te vinde pentru o victorie vremelnica”.

10. Sa nu razi de rusinea nimanui – Cand eram mic, am auzit baietii mai mari razand de cineva care a fost prins intr-un pacat rusinos. Apoi, de fiecare data cand ma intalneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, imi venea in minte, fara sa vreau, pacatul pe care il facuse.

Dar nicodata nu am spus cu buzele mele acel pacat si m-am purtat asa cu acel om ca si cum nu as sti nimic. Nici acum, cand el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru ca nu vreau sa-i rascolesc rusinea.

Efectele neașteptate pe care le are rugăciunea asupra sângelui nostru – Lucruri care trebuies stiute

Mulți credincioși sunt siguri de faptul că în timpul rugăciunilor obțin echilibru fizic și psihic. Mihail Lazorik din Ujhorod a decis să demonstreze științific efectul vindecător al rugăciunii și al păcii asupra corpului uman, apoi și-a brevetat rezultatele cercetărilor sale.

Mihail Lazorik este doctor, conferențiar universitar, inventator și homeopat. El a patentat 166 de invenții, a colaborat, la unele din ele, cu studenții săi, care sunt și coautori ale multor lucrări.

Iar ideea de a investiga influența rugăciunii asupra sângelui i-a venit acum cincisprezece ani, fiind și el o persoană credincioasă.

A realizat inițial unele studii privind efectul băii terapeutice asupra sângelui uman. După care i-a trezit interes faptul dacă se modifică sau nu structura sângelui în timpul rugăciunii? Și, împreună cu studenții săi, s-au apucat de lucru. Au decis să nu implice preoți în studiul dat, pentru ca să nu fie supuși dubiilor în privința efectului curativ al rugăciunii.

La experiment au participat 15 bărbați și femei care au pus condiția să nu li se dezvăluie numele lor. Printre ei erau avocați, medici și oameni simpli, unii din ei sufereau de ateroscleroză, hepatită B, patologii cardiace etc.

Trebuie de menționat faptul că studiul nu a fost efectuat simultan cu toți membrii grupului, deoarece testul de sânge al unuia ia destul de mult timp.

Savanții preluau sânge capilar și venos, efectuau analize. Apoi pacientul sau cineva dintre rudele sale, rostea rugăciunea timp de 15-20 minute, în gând sau cu voce. „Tatăl nostru”, „Crezul”, psalmul 50, si altw rugăciuni etc.

După care efectuau o nouă analiză de sânge capilar și venos.

– Rezultatele primului pacient ne-au uimit foarte tare, relatează Mihail Lazorik. – Bărbatul tocmai a rămas în viață în urma unui accident în care a murit fratele lui. El avea osteomielită. Când am comparat rezultatele analizelor sângelui înainte și după rugăciune, s-a constatat că nivelul fagocitelor era de șase ori mai mic decât până la experiment! Ceilalți bărbați aveau acest nivel de trei ori mai mic, iar femeile și mai mic, deoarece sunt mai emotive.

Astfel s-a constatat că rugăciunea are un efect foarte puternic. Aceasta se explică prin faptul că în timpul procesului inflamator are loc o luptă împotriva agentului patogen, iar rugăciunea are un efect calmant.

Prin intermediul studiului nostru am demonstrat că rugăciunea nu este opiu pentru popor. Când este citită, vibrațiile sonore acționează asupra organismului uman și generează schimbări în structura sângelui. Acest lucru are loc deoarece, în timpul rugăciunii, includem conștiința, ochii, auzul și vorbirea.

Daca acest specialist a ajuns la aceasta concluzie, pe mine unul ma motiveaza si mai mult sa ma rog. Vreau sa fiu sanatos atata fizic cat si spiritual. Nu uitati ca rugaciunea trebuie sa fie respiratia crestinului. Nu uitati ca zilnic trebuie sa ne rugam inainte de masa, inainte de a pleca de acasa la serviciu sau in calatorie. Faceti-va timp si pentru acest lucru pentru ca acest obicei este unul bun. Eu personal am avut zile in care am plecat pe fuga la serviciu si a fost prapad, paraca toata lumea era cu susul in jos si apoi a doua zi cu rugaciune , parca era o alta lume decat ziua precedenta. Asa ca oameni buni, rugati-va catre Bunul Dumnezeu.

Fiti binecuntati!

Ce nu se știe despre rugăciunea „Tatăl Nostru”? Efectul pe care îl are asupra organismului imediat ce e rostită

Un teolog crestin care iubea medicina si teologia (nu dam numele lui) care a trait la începutul secolului al XX-lea, spunea un lucru incredibil  şi anume corespondenţa dintre versetele rugăciunii „Tatăl Nostru” şi principalele glande endocrine.

El a subliniat faptul că boala se declanşează în corp prin otrăvurile secretate la nivelul glandelor, prin atitudinile şi gândurile negative.

Vindecarea se produce activând energiile prin centrii corpului direct legaţi de golande, un mijloc fundamental pentru această activare fiind rugăciunea „Tatăl Nostru”.

„Tatăl Nostru, care eşti în ceruri” – deschide glanda pituitară (hipofiza) – cea mai înaltă glandă a organismului, legată de lumină. „Sfinţească-se numele Tău”  – deschide glanda pineală (epifiza) – punctul de plecare al constuirii embrionului în pântecul mamei. „Vie Împărăţia ta” – deschide glanda tiroidă, ce întră în funcţiune atunci când trebuie să luăm o decizie şi trebuie să acţionăm.

„Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe Pământ” – deschide timusul, ce corespunde inimii. „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi” – deschide gonadele (glandele de procreere) – motorul corpului fizic. „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” – deschide suprarenalele – centru nostru emoţional.

„Şi nu de duce pe noi în ispită” – deschide celulele lui Leydig (Lyden), ce nu sunt chiar o glandă ci un asmablu secretor de hormoni, localizat sub ombilic, chiar deasupra gonadelor şi devin, astfel, centru echilibrului feminin-masculin. „Ci ne izbăveşte de Cel rău” – deschide timusul. „Căci a Ta este Împărăţia „ – deschide glanda tiroidă. „Slava şi puterea” – se deschid planda pineală şi glanda pituitară. „Amin” este încununarea vindecării – „Aşa a fost, aşa este şi aşa va rămâne”.

Ce trebuie sa intelegem din aceste material este ca Singurul care ne poate vindeca sufletul si trupul este Dumnezeu. Rugaciunea este cheia sau respiratie , metoda de a deschide cerul si ca Dumnezeu sa intervina miraculos in viata noastra prin semne si minuni.  Rugati-va pentu vindecare. Cereti mila lui Hristos peste voi, si nu renuntati la rugaciune, Aduceti-va aminte ca proorocul Ilie s-a rugat de sapte ori sa ploua si a ploat. Deci, rugaciunea are putere daca este facuta de o persoana cu inima sincera si cu o traire dupa cuvantul lui Dumnezeu si Dumnezeu sa ne ajute la aceasta. AMin

O RUGĂCIUNE SCURTĂ O POŢI FACE ŞI CÂND TE DUCI LA LUCRU

Rugăciunea? Bineînţeles, n-ai să stai ore întregi la rugăciune. Când ai timp – de sărbătoare – poţi să citeşti Biblia, sau aşa… Să nu pierzi timpul cu lucruri deşarte, cu televizor şi cu altele. Poţi să faci rugăciunea. Dar o rugăciune scurtă o poţi face şi când te duci la lucru: „Doamne, ajută-mă, Doamne…” sau: „Doamne Hristoase,

Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. Dacă te-ai obişnuit să-ţi faci rugăciunea odată cu răsuflarea, te rogi oricând. O rugăciune scurtă, şi te rogi! Chiar lucrând ceva, ocupaţia pe care o ai, sau când găteşti. Mai stai pe un scaun, şi zici „Doamne, Hristoase…”, acolo… (…) Asta e pentru a începe să se altoiască în inimă rugăciunea asta – „Doamne, Hristoase…”.

Că dacă se altoieşte aici, atunci, vorbind cu cineva, rugăciunea merge. Dacă faci un bine, sau te gândeşti să faci un bine; dacă vorbeşti ceva de folos ‒ e o rugăciune. Să nu crezi că nu e rugăciune acolo. „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu”, spune Mântuitorul. Aşa că, dacă sunt doi, vorbind duhovniceşte, ceva din Scriptură sau aşa, e şi Dumnezeu acolo, în mijlocul lor.

Şi e rugăciune. Aceea nu-i rugăciune? După ce ai plecat de-acolo, de-acuma fă-ţi o rugăciune: „Doamne, Hristoase…” sau altceva, şi e rugăciune asta. Să nu crezi că nu-i rugăciune. Şi spune chiar în Pateric: „nu-i rugăciune numai când se roagă, rugăciunea este când te rogi permanent”. Şi spune Sfântul Apostol Pavel, la Tesaloniceni 5 cu 17, spune aşa: „Rugaţi-vă neîncetat”. Aşa spune el.

Toată lumea se roagă, nu spune numai pentru preoti sau pastori, ci pentru oricine: „Rugați-vă neîncetat”. Şi acuma, gândeşte-te: cum să mă rog neîncetat? O rugăciune cât de scurtă: „Doamne, ajută-mă, Doamne”, sau, dacă ai un necaz, a venit necazul peste tine: „Ajută-mă, Doamne”. Fă cum faci şi roagă-te. Şi atunci te gândeşti. E scris acolo: „Bate şi ți se va deschide”.

Citeşte pe aparatorul.md: O rugăciune scurtă o poţi face şi când te duci la lucru

Daniel Buzdugan, despre cei care Îl găsesc pe Dumnezeu în ultima clipa:„Când vedem că finalul e aproape nu ne mai mulțumim să fim descendenții maimuței„

A fost unul dintre cei mai vocali susținători ai religiei în școli. În vară, a fost amfitrionul ITO 2017 (Întâlnirea Tinerilor crestini) de la Iași. Cunoscutul realizator de la Radio Zu, Daniel Buzdugan, a dovedit că știe să se raporteze la modelul divin prin tot ce face. Sinceritatea discursului, modestia și umorul îl califică drept un bun creștin, de la care tinerii ar putea lua aminte. Într-un mesaj postat pe Facebook Daniel Buzdugan arată, relatând o discuție personală, cum și cel mai încrâncenat ateu Îl poate găsi pe Dumnezeu în pragul morții.

Redăm mai jos textul postat de Daniel Buzdugan:

„Noaptea trecută am vorbit vreo oră la telefon cu un prieten neurochirurg în Germania și printre multe altele mi-a povestit despre un pacient de-al lui aflat pe patul de moarte, care și-a trăit toată viața ca ateu, iar acum în actuala situație a aruncat din brațe ideea cum că ne-am trage din maimuțe. Fiind conștient că era pe ultima sută de metri, omul a început să se și roage lui Dumnezeu, cerând sfaturi de la personalul spitalului.

Atunci când vedem că finalul e aproape nu ne mai mulțumim să fim descendenții maimuței. Omul întreba cu disperare personalul medical: ,, voi muri cu-adevărat? Există un Dumnezeu care mă judecă? Am făcut bine ce am făcut? Voi fi chinuit, rugați-vă pentru mine după ce nu voi mai fi, că ai mei nu cred în nimic”. Medicul nostru român i-a adus un tânăr preot de acolo din Germania care l-a și spovedit pe bolnavul respectiv, la scurt timp după aceea, dându-și ușor duhul, cum se spune …..

Așa suntem noi oamenii, spunem lucrurilor de genul ăsta: ,,mă voi gândi mâine, nu acum”.

Sursa: Agerpres

IDEI PENTRU STUDIEREA SCRIPTURII (2)

„Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18)

Iată câteva idei care te vor ajuta să beneficiezi de mai multe lucruri prin studierea Scripturii: 1) Pune întrebări. Cu cât vei pune mai multe întrebări, cu atât mai mult vei înțelege. Cui i se adresează textul? Care era situația cu care se confrunta autorul cărții? Care a fost mesajul principal pe care a încercat autorul să-l transmită?

Pe măsură ce pui aceste întrebări, vei începe să descoperi lucruri pe care le-ai trecut cu vederea sau pe care nu le-ai observat niciodată. Psalmistul a fost o persoană care medita și care studia în profunzime Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea el s-a rugat: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!”

2) Scrie răspunsurile. Scopul întrebărilor este acela de a obține răspunsuri. Dawson Trotman, fondatorul organizației internaționale și interconfesionale Navigatorii, obișnuia să spună: „Gândurile se limpezesc pe măsură ce ajung pe buze și pe hârtie.” Așa că pregătește-ți un carnețel și scrie esența adevărului pe care ți-l descoperă Dumnezeu. Dacă nu faci asta, îl vei uita! 3) Nu te limita la descoperirea adevărului, ci pune-l în practică.

Evanghelistul D.L. Moody a spus: „Biblia nu ne-a fost dată ca să ne mărească știința, ci ca să ne schimbe viața.” Iacov a scris: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (Iacov 1:22). Întreabă-te: „Care sunt atitudinile pe care trebuie să le schimb? Ce trebuie să nu mai fac, și ce trebuie să încep să fac?

Ce trebuie să cred și ce trebuie să încetez să mai cred? Ce relații trebuie să dezvolt? Care este lucrarea în care trebuie să mă implic?” Nu te duce la Biblie cu gândul să descoperi un adevăr pe care nimeni nu l-a mai descoperit, sau ceva cu care să-i impresionezi pe alții… Descoperă ce vrea Dumnezeu să-ți spună ție personal!

Sursa: Fundatia Seer

Emotionant – Băiatul și-a pus hainele pentru frig și i-a spus tatălui său:

Băiatul și-a pus hainele pentru frig și i-a spus tatălui său:

-OK, tată, sunt gata.
Tatăl său, pastorul, i-a spus:
– Gata pentru ce?
– Tată, e timpul să ieșim afară și să impartim fluturașii.

Tata a răspuns:
-Fiule, e foarte frig afară și ploua.
Băiatul îl privea pe tatăl său cu surprindere și spuse:
– Dar, tata, oamenii trebuie să știe despre Dumnezeu chiar și în zilele ploioase”.

Tatal a răspuns:
– Fiule, nu voi ieși afară in acest moment.”
Cu disperare, băiatul a spus
– Tată, pot să merg singur? Te rog!

Tatăl său ezită o clipă și apoi spuse:
– Fiule, poți merge … Iată fluturașii, fii atent!
– Mulțumesc tată!

Și cu asta, fiul a plecat prin ploaie. Copilul de 11 ani a mers pe toate străzile orașului, predând fluturașii către oamenii pe care îi vedea. După 2 ore de mers pe jos în ploaie, frig s-a oprit la un colț și se uită să vadă dacă mai este cineva căruia ar putea sa ii dea un fluturas, dar străzile erau complet pustii. Apoi se întoarse spre prima casă pe care o văzu, se îndreptă spre ușa din față, a sunat de mai multe ori și a așteptat, dar nimeni nu a raspuns.

În cele din urmă, băiatul s-a întors să plece, dar ceva l-a oprit. Băiatul se întoarse spre ușă și începu din nou să sune la ușa și să bată cu putere în ușă . Încă mai aștepta, ceva îl ținea acolo în fața ușii. A sunat din nou clopotul și de data aceasta ușa se deschise încet.O doamnă cu o privire foarte tristă a ieșit afară și i-a spus incet:

– Ce pot face pentru tine, fiule? Cu ochi radianți și un zâmbet care îi tăia cuvintele, băiatul spuse:
– Doamnă, îmi pare rău dacă va deranjez, dar vreau doar să-ți spun..DUMNEZEU într-adevăr va iubește și am venit să va dau ultimul meu fluturaș și sa va vorbesc despre Dumnezeu și dragostea Lui.

Băiatul i-a dat fluturasul și a plecat.
Doamna a spus:
– Mulțumesc, fiule, și DUMNEZEU să te binecuvânteze! Ei bine, în următoarea duminică dimineață, pastorul era în amvon și când a început serviciul, el a întrebat:

– Are cineva o mărturie sau ceva ce vrea să o împărtășească cu noi? Cu blândețe, în rândul din spate al bisericii, o doamnă în vârstă se ridică. Când a început să vorbească, o privire strălucitoare și glorioasă a razbatut din ochii ei.

– Nimeni din această biserică nu mă cunoaște. Nu am fost niciodată aici, chiar duminica trecută nici măcar nu eram creștină. Soțul meu a decedat cu ceva timp în urmă, lăsându-mă complet singura în această lume. Duminica trecută a fost o zi deosebit de rece și ploioasă și la fel era si în inima mea. În acea zi, am ajuns la capătul drumului, pentru că nu aveam nici o speranță sau dorință de a trăi.

Apoi am luat un scaun și o frânghie și m-am urcat in podul casei mele. Am legat-o și am fixat un capăt al frânghiei pe canelurile acoperișului; Apoi am urcat pe scaun și am pus celălalt capăt al funiei în jurul gâtului.

Stând pe scaun, atît de singura și sfîșiata, eram pe punctul de a mă arunca când brusc am auzit zgomotul puternic al soneriei. Apoi m-am gândit: „O să aștept un minut și oricine va fi, va pleca”.
Am așteptat și am așteptat, dar soneria era mai insistentă, iar apoi persoana începu să lovească pe ușă.
Apoi m-am întrebat cine ar putea fi?

Nimeni nu-mi bate la ușă sau nu vine să mă vadă!Mi-am eliberat coarda de la gât și m-am dus la ușă, în
timp ce soneria continua să sune din ce în ce mai insistent. Când am deschis ușa, nu puteam să cred ce au văzut ochii mei, în fața ușii mele era cel mai strălucit și mai atent copil pe care l-am văzut vreodată.

Zâmbetul lui, ohhh, nu il pot descrie! Cuvintele din gura lui au readus la viata inima mea care murise cu mult timp în urmă atunci când vocea angelica a spus:“Doamnă, vreau doar să spun că Dumnezeu va iubește cu adevărat.”Când îngerul mic a dispărut în frig și ploaie, am închis ușa și am citit fiecare cuvânt de pe pliant. Apoi am mers la mansardă pentru a scoate scaunul și frânghia.
Nu mai aveam nevoie de ele.

După cum vedeți. . Acum sunt o fiica fericita a Regelui.Pentru ca adresa bisericii a fost pe partea din spate a pliantului, am venit să vă mulțumesc personal pentru că îngerașul lui Dumnezeu a venit tocmai la timp și, într-adevăr, pentru a salva viața mea de la o eternitate în iad. ”

Toată lumea a strigat în biserică.

Pastorul a coborât din amvon la primul banca din față, unde ședea micul înger; Își luă fiul în brațe și strigă necontrolat. Probabil biserica nu a avut un moment mai glorios. Dumnezeu să vă binecuvânteze ochii că citiți acest mesaj. Nu lăsați ca aceasta întâmplare sa se piardă. După ce ați citit-o distribuiti-o mai departe.

Amintiți-vă că mesajul lui DUMNEZEU poate aduce o mare diferență în viața cuiva apropiat de voi

IDEI PENTRU STUDIEREA SCRIPTURII (1)

„Poruncile Tale însă sunt fără margini” (Psalmul 119:96)

Psalmistul a scris: „Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.” Ce înseamnă asta? Înseamnă că de fiecare dată când citim un verset, vom descoperi în el ceva nou. E ca lumina răspândită de un diamant: pe măsură ce îl rotim, vedem o altă fațetă a frumuseții lui. De aceea Biblia este diferită de orice altă carte pe care o vom citi vreodată.

Vom afla lucruri despre Dumnezeu din experiența personală și din gândurile și experiențele altora, dar pe El vom ajunge să-L cunoaștem prin citirea Cuvântului Său mai mult decât pe orice altă cale. Putem studia același verset iar și iar, putem pătrunde în profunzimile lui, îl putem lăsa deoparte trei sau patru luni, și când ne întoarcem la el vom descoperi mult mai multe lucruri. Iată cheia: stăruința, perseverența! Putem pune întrebări fără număr, putem face observații nesfârșite și putem găsi aplicații nenumărate.

Așa că, nu te da bătut! Cea mai bună atitudine pe care o putem avea referitoare la studiul biblic este cea pe care a avut-o Iacov când s-a luptat cu îngerul Domnului: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” (Geneza 32:26). Prin urmare, Dumnezeu i-a dat un nume nou, o natură nouă, o umblare nouă și un viitor nou. Studiul biblic nu are scurtături; el cere efort. Dar dacă suntem sârguincioși și avem răbdare, vom culege cele mai mari binecuvântări.

Odată ce am simțit bucuria și mulțumirea atunci când am descoperit un mare adevăr spiritual de unii singuri și l-am aplicat în viața noastră, nu ne vom mai raporta la studiul biblic la fel ca până acum. Fie să ai și tu această bucurie, astăzi!

CĂLĂUZIREA DIVINĂ

„Înţelegeam că Domnul ne cheamă…” (Faptele Apostolilor 16:10)

Biblia spune: „Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia şi s-au pogorât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte:

„Treci în Macedonia, şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.” (Fapte 16:6-10). Dumnezeu are o metodă a ușii deschise. Când deschide El o ușă, tu trebuie să intri pe ea. Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că atunci când Dumnezeu l-a împiedicat pe Pavel să meargă în Asia, el nu a întrebat: „De ce, Doamne?”, ci și-a continuat călătoria.

Pentru Pavel, faptul că a încercat ceva și nu a funcționat nu a fost mare lucru. El a crezut că darul său pentru Dumnezeu era inima lui deschisă și disponibilitatea de a călători, iar darul lui Dumnezeu pentru el era că îl va călăuzi mereu spre locurile în care trebuia să ajungă. Lucrul pe care Dumnezeu îl împiedică poate fi la fel de bine „călăuzire divină” precum lucrul pe care El îl îngăduie.

Fiecare ușă ce nu s-a deschis, fiecare ocazie de care n-ai profitat, fiecare telefon pe care nu l-ai dat sau primit – au fost poate și acestea călăuziri din partea lui Dumnezeu, la fel ca acelea care s-au întâmplat. Așadar, faptul că știi că nu poți rămâne unde ești acum poate fi punctul de pornire al călăuzirilor lui Dumnezeu în viața ta.

Și călăuzirea Lui poate începe deseori cu o neliniște, cu un neastâmpăr profund în sufletul tău. Deci, spre ce te îndeamnă Domnul astăzi?

 

 

Spune-i DA lui Dumnezeu!

„Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)

William Carey este cunoscut ca fiind „părintele misiunilor moderne.” Însă numărul realizărilor sale din India a fost aproape egal cu numărul obstacolelor pe care le-a depășit pentru a ajunge acolo. Un grup de misionari i-a spus: „Dacă Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe păgâni, tinere, El o va face fără ajutorul tău sau al nostru!” Carey nu a fost misionar de profesie.

El era un tânăr englez cu sănătatea șubredă, soția lui fiind însărcinată și având deja copii mici. Era la fel ca noi toți – încerca să-și câștige pâinea și să supraviețuiască. Dar mai avea ceva, o întrebare arzătoare care nu-i dădea pace: „Cine va merge la cei pierduți din India, dacă nu merg eu?” Mai târziu, privind în urmă, Carey a înțeles că provocările pe care le-a învins în locul natal au fost exact ceea ce l-a pregătit pentru succesul misiunii pe care i-a încredințat-o Dumnezeu în străinătate.

Același lucru i s-a întâmplat proorocului Isaia: „Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:8-9). Însă înainte ca Isaia să fie pregătit să meargă, a avut nevoie de o întâlnire cu Dumnezeu care să-i schimbe viața.

„Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” (Isaia 6:6-7). Simți că Dumnezeu te pregătește ca să te trimită? Dacă este așa, spune da chemării lui Dumnezeu!

 

Sursa: Fundatia Seer