Frate, tu ai grijă cum te-mbraci?

Cine ar fi zis că acesta este un subiect despre care aș putea să scriu, dar na, așa e scris.

Pentru următoarele cuvinte nu îmi voi cere iertare, poate doar pentru necizelarea lor.

Băieți, explicați-mi și mie, așa, ca să pricep, de ce aveți nevoie de pantalonii ăia care să puște pe voi, sau de cămașa aia strâmtă, sau să vă pensați/ epilați. Serios. Care e ideea? Să ne cuceriți? Să vă vedem formele?

Am mers și eu la o biserică de oraș din Oradea. Și iese grupul de laudă și închinare în față. Și unul dintre cei din față, la modă, domnule.

Pantaloni strâmți, cămașă strâmtă. Tot tacâmul. Aaa nu. Slim. Așa îi zice ținutei. Era și comic într-un timp. Că nu se putea apleca bine după chitară și ce mai avea el acolo. Că na, era slim. Dar bine, bine. Scopul ieșirii în față e să conduci oamenii în închinare, nu să le atragi fetelor atenția asupra formelor tale. Da, parcă văd că o să ziceți că asta e problema mea, că nu știu să privesc la slujire, la inimă. Ba știu, dar din câte știu mă duc la biserică, nu la o prezentare de modă.

Dacă așa vreți să cuceriți o fată, apoi nu mai am nimic de zis. Ba da, am. Dar mă abțin.

Judecați fetele pentru modul în care se îmbracă. Că fustă strâmtă, că decolteu. Dar văd că în ultimul timp nu sunteți mai prejos.

Da, cred că e și vina noastră.

Dacă noi nu am fi impresionate de asta, nu cred că ați fi atrași de un astfel de stil vestimentar. Da, noi, fetele, o grămadă dintre noi, suntem atrase de băieți care dau bine în poză, pensați, epilați, mulați.

Asta căutăm, asta primim.

Dar am întrebat azi câteva fete pe instagram. Vă las răspunsurile lor:

Cred că nu își dau seama că dezgustă fetele.

Cred că din același motiv pentru care tot mai multe fete poartă fuste scurte.

Pentru că societatea își face simțită prezența.

Să fie și ei în trend cu moda. Dar nu își dau seama că arată nașpa.

Aș putea să las mai multe mesaje primite de la fete, dar ați prins ideea.

Cauți să atragi prin modul în care te îmbraci atunci când nu ai substrat. Nu vă supărați pe mine. Nu lăsați lumea să vă dicteze cum să vă îmbrăcați. Nu găsiți haine bărbătești? Creați o linie proprie de haine. Nu căuta să impresionezi prin corpul tău sau prin hainele tale.

O fată cu adevărat ascunsă în Cristos nu se va lăsa impresionată de hainele tale mulate, de pectoralii tăi și de alte grupe de mușchi lucrate. Da, nu zic să nu mergi la sală. Nu e păcat. Dar așa cum o fată își păstrează formele pentru soțul ei, așa se pot păstra și mușchii pentru o singură fată. 

O fată pocăită se uită la caracterul din spatele mușchilor, iar o vestimentație care nu o pune pe genunchi nu cred că o va impresiona.

Și noi ca fete greșim. Uneori ne îmbrăcăm provocator. Alteori ne ducem înspre stilul masculin. Asta vrea diavolul. Să anuleze idee de gen. Masculinitatea e așa de frumoasă.

Băiete, fii bărbat! Nu în felul lumii, în felul lui Dumnezeu.

Îmbracă-te adecvat. Onorează-l pe Dumnezeu prin îmbrăcămintea ta. Îmbracă-te cu gust, dar nu exagera. Simplu și clasic. Elegant și rafinat, mereu gata să îți murdărești hainele ca să ajuți pe cineva.

Și nu uita de interior.

Îmbracă-te înțelept!

P.S. Nu zic că toții băieții din biserici se încadrează în cuvintele de mai sus, dar spre asta ne îndreptăm.

https://inimadeprintesa.com/2019/05/03/frate-tu-ai-grija-cum-te-mbraci/

O întâmplare de aseara – Ea plângea mai departe si mi-au spus răstit : “NU VREAU BANI, tata!”

„Aseara pe la 22:00 seara ,m-am dus pana la patul lui Isabella .

Ea plângea că si ar fi pierdut toate averile.
Eu o îmbrățișez si o intreb :
– de ce plângi Bella ? S-a întâmplat ceva ?Spune-i lui tata.

Ea plângea mai departe fara oprire . Atunci i-am spus ca s-o liniștesc :
– Uite tata are £10 ,pentru tine ,ca să strângi mai mult .
Ea plângea mai departe si mi-au spus răstit :
— NU VREAU BANI ,tata !
Atunci i-am spus :
– Beluța spune dar ce sa-ti dau,ce vreai?
Tot asa plângând mi-a răspuns :

— Vreau sa ma înveți mai mult despre Domnul ,vreau sa cunosc mai mult pe DUMNEZEU ,de ce nu ma înveți mai mult despre EL?

Fraților, cand mi-a spus asta ,mi s-au tăiat picioarele,mi-a dispărut respirația, parca cantaream 1 gram . NU MA ASTEPTAM ca să primesc acest raspuns de la un copil si inca cu lacrimi.

I-am promis că din seara aceasta o sa o învățăm despre Domnul, cat de mult vrea ea.
M-am dus la culcare mustrat de Domnul prin gura unui copil.

Azi toata ziua m-am gândit !
CUM se face ca :
•un copil plânge că vrea sa-l cunoască mai mult pe DUMNEZEU

și

•un adult plânge că vrea mai multi bani ,nu vine la Casa Domnului,nu citeste Biblia ?”

Domnul sa ne ajute

Pastor Dumitru Budac

Isus din Nazareth: “Fratele meu, un necredincios convins, s-a uitat la film împreună cu părinții mei și la finalul filmului, după scena crucificarii mi-a spus…”

„Acum 40 de ani, Franco Zefirelli și cu mine am vrut sa combinam pe ecran atât partea divină cât și partea umana a lui Isus, dar pe parcursul filmului ne-am dat seama că ne e imposibil să o prezentam pe cea de-a doua.” spunea Robert Powell într-un interviu, cel care l-a interpretat pe Iisus în cea mai cunoscută ecranizare, cea din 1977.

„Înainte să joc în acest film nu aveam niciun interes față de religie și nu aveam nicio opinie față de Hristos.

Acum cred în El și în divinitatea sa. Înainte să primesc rolul aveam cunoștințe la un nivel limitat și imatur. Mi-am dat seama că acest lucru nu va fi de ajuns pentru mine ca actor în dezvoltarea personajului, așa că am început să citesc Biblia.

Apoi am citit tot felul de comentarii și referințe. Iar după câteva luni în care L-am jucat pe Iisus am început chiar să cred în El.”

„Fratele meu, un ateu convins, s-a uitat la film împreună cu părinții mei și la finalul filmului, după scena crucificarii mi-a spus <parcă te face să te gândești totuși, să îți pui niște întrebări>.

Așa că, dacă eu pot transforma un ateu într-un credincios, atunci asta e cea mai mare realizare a filmului”

Un preot din Galaţi este asistent medical la dispensarul sătesc. Îşi donează toată leafa pentru enoriaşi şi a înfiinţat pentru copii o bibliotecă cu 5.000 de cărţi

Dăruirea părintelui Vasile Boldeanu (33 de ani), din satul gălăţean Cărăpceşti, este o dovadă vie a expresiei „omul sfinţeşte locul“. Tânărul păstor de suflete a ridicat o biserică cu ajutorul localnicilor, a făcut o bibliotecă din donaţii, a urmat cursuri de prim-ajutor şi a început construcţia unui azil pentru oamenii în suferinţă

Vasile Boldeanu, în vârstă de 33 de ani, nu-şi mai aminteşte când a fost prima oară la o slujbă în biserică. Era prea mic. Cum tatăl său este preot, nu i-a fost deloc greu să-şi dea seama ce urma să devină.

La un moment dat însă, şi-a dorit mai mult să devină profesor de religie. Îl încânta ideea de a le preda zecilor de copii dornici să înţeleagă ce înseamnă credinţa. Destinul i-a pregătit altceva. Şi asta pentru că nişte oameni simpli, dintr-un sat gălăţean uitat de lume, îşi căutau un preot. Au fost îndrumaţi în satul natal al lui Vasile Boldeanu, Vârlezi, acolo unde oamenii au vorbit cu bunica băiatului.

„M-a sunat după ce au plecat oamenii şi mi-a spus «Vasilică, au venit nişte oameni la tine să te duci preot într-un sat». I-am zis că nu mă interesează şi atunci bunica, absolventă a patru clase, mi-a spus o filosofie de mare clasă: «Nu te pune cu Dumnezeu! Dacă el vrea să fii preot, du-te acolo că o să-ţi fie bine!»“, îşi aminteşte Vasile Boldeanu.

I-a fost greu să facă această alegere. Era o parohie mică şi săracă, deci deloc tentantă pentru orice preot aflat la început de carieră. Ceva i-a spus să încerce, aşa că şi-a luat viitoarea soţie şi a plecat spre satul Cărăpceşti, comuna Corod. S-au uitat iniţial pe hartă, dar nu au găsit locul. Aşa că au întrebat din sat în sat până au ajuns la destinaţie.

„Mulţi ani au fost nişte dificultăţi de sistem, preoţilor tineri le era greu să ajungă aici. Nu exista nicio casă parohială în care să poată să trăiască. Dar aşa a hotărât poate Dumnezeu, în toată marea lui înţelepciune, să fiu eu cel chemat aici“, ne-a declarat preotul.

Zece ani nu şi-a luat salariul

Îşi aminteşte cum l-a impresionat lacul de la intrarea din sat, dar şi liniştea locului. Nimeni nu a crezut că se va acomoda şi va rămâne, dar totul s-a schimbat când bărbatul a văzut preţuirea din ochii oamenilor.

„Când am ajuns în sat am găsit o casă parohială făcută de oameni într-un prim stadiu de construcţie. Nu avea decât o singură cameră, cu o masă, un scaun, un dulap şi un pat. Şi tot acest mobilier era dat de cineva din sat ca donaţie, nu era nou, dar era bun, se putea folosi. Am stat aici doi ani şi încetul cu încetul am muncit ca să se poată locui în ea“.

Acum casa are două dormitoare, o sufragerie, o bucătărie şi o baie. O casă simplă, dar confortabilă. Acolo trăieşte alături de soţie şi de cele două fetiţe. În tot acest timp, preotul şi-a îndreptat atenţia şi asupra celeilalte case în care slujeşte – biserica. Biserica veche a satului era pe un deal, lângă un cimitir, la care bătrânii cu greu aveau acces, mai ales iarna. O nouă biserică, în centrul satului, era dorinţa tuturor. Aşa că a scos toţi banii pe care îi avea atunci în buzunar, vreo 20 de euro, şi a dat startul construcţiei unei noi biserici.

„A fost greu, satul e mic, nu sunt sponsori, dar ne-au ajutat Primăria, Consiliul Local şi mai ales oamenii. Chiar şi cei din satele din jur. Toţi au donat bani pentru construcţia bisericii“, spune preotul.

O parte din bani veneau şi din salariul acestuia. Şi asta pentru că în primii zece ani, din 2002 şi până în 2012, părintele Vasile Boldeanu nu şi-a luat niciodată salariul. Soţia sa a muncit în permanenţă, iar sora lui, care munceşte în Italia, îi trimitea lunar câte 100 de euro. Suficient pentru o viaţă decentă la ţară.

„În primii ani, salariile se duceau în construcţia şi dotarea bisericii. Dacă preotul nu face primul efort, dacă preotul nu este prima persoană care să demonstreze prin fapte, nu prin vorbe, că are un ideal în a construi o biserică, atunci oamenii nu sunt chiar atât de dispuşi să facă acest efort. Când preotul face primul efort, oamenii neîntârziat îl urmează“, ne-a mărturisit preotul Vasile Boldeanu.

Cum a decis să devină asistent

Începutul carierei de preot este o poveste dulce-amară pentru Vasile Boldeanu. Era o seară de iarnă când a fost chemat acasă la o femeie care se simţea foarte rău. L-a rugat să o împărtăşească. Era seară şi femeia mâncase, aşa că părintele doar a mărturisit-o, cu promisiunea că a doua zi se va întoarce pentru a o împărtăşi. Femeia a murit în acea seară, în drum spre spital.

„A fost momentul în care mi-am dat seama că într-un sat, preotul trebuie să fie mai mult decât un preot, trebuie să suplinească şi lipsurile satului. Şi în anul 2002 m-am înscris la o şcoală de asistenţi medicali“, îşi aminteşte preotul.

Aşa că, în prezent, preotul este şi asistentul medical al satului. Iar din 2008, salariul său se duce pe efective medicale. Cum era câte un copil bolnav în sat şi familia nu avea bani, preotul cumpăra medicamentele: „Oamenii, la nivel psihologic, se simt foarte bine când ştiu că au un cadru medical în localitate. La noi e foarte greu iarna“.

Biblioteca, mândria copiilor din sat

Printre realizările preotului Vasile Boldeanu se numără şi înfiinţarea unei biblioteci unde copiii satului pot veni să împrumute cărţi. Acest loc a devenit mândria cea mai mare a celor peste 100 de prichindei care trăiesc în localitate.

Totul a început în momentul în care părintele Vasile a cunoscut o profesoară inimoasă din Tecuci. Aflând de lipsa unei biblioteci în sat, femeia s-a oferit să doneze 2.000 de volume. Apoi a rugat copiii de la clasă să contribuie şi ei. A început o adevărată campanie la nivelul întregului judeţ Galaţi, iar în prezent numărul cărţilor depăşeşte 5.000 de volume.

Iar planurile măreţe ale preotului Vasile Boldeanu nu se opresc aici. De curând a cumpărat 2,5 hectare de teren, loc pe care îşi doreşte să construiască un cămin pentru cei săraci. Ideea i-a venit după ce, timp de opt luni, a crescut în casă o fată de 16 ani, bolnavă de cancer. Şi-a dat seama că sunt multe persoane necăjite care au nevoie de ajutor. Aşa că vrea să construiască o clădire în care oamenii să primească cazare, hrană caldă şi câteva clipe de fericire.

Preotul Constantin Necula: ”Cel mai greu îi ierți pe cei cărora le-ai greșit”

Părintele Constantin Necula este unul dintre cei mai apreciați duhovnici. Este autor de volume de predici, de studii și articole de omiletică și catehetică dar și de cărți pentru copii și tineret. A tradus mai multe cărți și a scris articole în publicații din țară și străinătate, relateaza Europafm.

A semnat zeci de studii în limba română și în limbi străine – franceză, italiană, germană – si numeroase recenzii. A susținut 150 conferințe în țară și în străinătate, iar cuvintele sale ajung în sufletul ascultătorilor.

„Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre”, scrie în Matei 6,15.

În prima zi de Paște, la Dimineața Zurli, Mirela Retegan a stat de vorbă cu părintele Constantin Necula despre lecțiile pe care viața ni le rezervă și cum putem trece cu bine peste încercările mai delicate.

”Cel mai greu îi ierți pe cei cărora le-ai greșit”, spune Constantin Necula, citând un filosof antic.

Ce a spus Isus înainte să se stinga pe cruce. Ce semnifică vorbele Mântuitorului

Paștele este cea mai veche și importantă sărbătoare a creștinătății, ce a adus poporului viața veșnică, speranță și mântuire prin sacrificiul lui Isus Hristos. Vinerea Mare ori Vinerea Paștilor este cea mai neagră zi din Săptămâna Patilor, dat fiind că este ziua în care Hristos s-a jertfit pentru omenire.

Ce a spus Isus înainte să moară pe cruce

„Iar dacă S-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim […] Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă”, (Metei 2:2, Mate 2:1). De la numele creatorului și până la tot ce a atins ori ce a lăsat datină în lume, totul are o semnificație și o încărcătură aparte.

Ziua crucificării a început de la multă ură adunată și strigăte. Preoții iudeei de la acea vreme, sub conducerea marelui Caiafa, preot pus în funcție de către administrația romană, i-au cerut lui Pilat din Pont să-l judece. Pilat, deși a susținut că nu îl găsește vinovat de conspirație împotriva Romei, a acceptat execuția acestuia la cererea mulțimii instigate de către preoți. Hulit, biciut și însetat, condamnat la moarte pentru iubirea față de oameni, viață și credință, Isus a mai avut putere să rostească câteva cuvinte înainte de moarte.

„Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac”

Prin această, Domnul a arătat milă față de ucigașii arătându-le că iertarea este secretul bunătății. O altă semnificație este aceea că ucigașii se omoară, de fapt, pe sine, în locul Lui, în vreme ce pe drept îl proslăvesc.

”Adevărat zic ție: astăzi vei fi cu Mine în Rai!”
Vorbele au fost adresate tâlharului care s-a pocăit pe Cruce. Mângăietor pentru păcătoșii care se pocăiesc chiar și în ultima clipă, Domnul și-a exercitat misiunea, de a mântui, până la ultima suflare.

”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”

Aceste cuvinte spune de Iisus când puterile s-au dus, arată neputința firii omenești, în fața suferințelor teribile.

O imagine cât o mie de cuvinte…

Creștinii din Sri Lanka își îngroapă morții. Ceea ce nu știu asasinii lor e că „Sângele martirilor este sămânța creștinismului”. Rugați-vă pentru Sri Lanka, să aducă Domnul vremea trezirii și a secerișului…

Samy Țuțac

Atacul terorist din Sri Lanka soldat cu peste 180 de morți și cel puțin 560 de răniți vine pe fondul unor conflicte inter-religioase care s-au intensificat în ultimul an. Conform unui raport al Departamentului de stat al SUA, citat de site-ul TravelZoom, unele grupuri și biserici creștine s-au plâns că au fost presate să încheie sau să renunțe la slujbele religioase, după ce autoritățile le-au catalogat drept „adunări neautorizate”.

Primele conflicte religioase din Sri Lanka au fost asociate cu războiul tigrilor tamili (hinduși) pentru independență/ largă autonomie. Ca o paranteză, în acest război civil au apărut pentru prima dată în lume vestele sinucigașe, cu explozibil, care apoi au fost folosite de extremiștii musulmani din Orientul Mijlociu. Hindușii din nord au vrut să se separe de budiști, iar războiul lor de independență a durat până în 2009.

Hindușii tamili au avut o problemă și cu musulmanii, în anii 90, când au vrut să curețe etnic și religios provincia din nordul insulei, i-au alungat pe musulmani și le-au dat foc la moschei.

Mai aproape de zilele noastre, în 2018, autoritățile din Sri Lanka au declarat stare de urgență în regiunea Kandy (o destinație turistică de top a țării), după ce un grup extremist budist a atacat casele, magazinele și moscheile musulmanilor. Un tânăr de 27 de ani a fost ars de viu în timp ce se afla într-o clădire, în timpul atacului.

Ca răzbunare, grupuri de musulmani furioși au atacat un camion condus de un singalez budist. Acesta a murit în urma rănilor. Tensiunile dintre cele două comunități au continuat, iar polițiștii și forțele de ordine singaleze au fost acuzate că au asistat pasive la distrugerile caselor și moscheilor minorității musulmane.

Violențele de anul trecut vin după mai mulți ani în care tensiunile anti-musulmane au crescut în Sri Lanka. Interesant este că grupul extremist budist, Bodu Bala Sena, este condus de călugări, iar principala acuzație adusă musulmanilor a fost aceea că încearcă să-i convertească pe localnici la islam.

Violențe și presiuni împotriva creștinilor

Nu doar musulmanii s-au plâns de opresiunea majoritarilor, ci și creștinii. Totuși, tensiunile dintre budiști și creștini nu s-au ridicat niciodată la amploarea atentatelor de astăzi. Potrivit Alianței Naționale Creștin-Evanghelice din Sri Lanka, numai anul trecut au existat 86 de incidente (discriminări, violențe, amenințări) verificate împotriva creștinilor și a locurilor de cult creștine.

Luna trecută, mai mulți călugări budiști au încercat să întrerupă slujba religioasă dintr-o biserică creștină, relateaza Digi24.

În raportul său din 2018 privind drepturile omului din Sri Lanka, Departamentul de Stat al SUA a remarcat faptul că unele grupuri și biserici creștine s-au plâns că au fost presate să încheie sau să renunțe la slujbele religioase, după ce autoritățile le-au catalogat drept „adunări neautorizate”.

Apel la rugăciune pentru victimele atacurilor teroriste din Sri Lanka

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a lansat un apel la rugăciune pentru victimele atacurilor teroriste din Sri Lanka.

Peste 200 persoane și-au pierdut viața și alte 450 au fost rănite în urma atentatelor cu bombă în mai multe biserici catolice și hoteluri din Sri Lanka, potrivit AFP, citată de Agerpres.
Apel la rugăciune pentru victimele atacurilor teroriste din Sri Lanka
Am primit cu profundă întristare vestea despre atentatele devastatoare din Sri Lanka, tragedie în care și-au pierdut viața 185 de persoane nevinovate și au fost rănite 469. Aceste atentate petrecute în biserici și alte clădiri, în ziua în care comunităţile catolice celebrează sărbătoarea de Paști, reprezintă expresia cea mai crudă a violenței dezumanizante și a înstrăinării de Dumnezeu.

Constatând cu îngrijorare că tot mai mulţi creștini în lume devin victime ale atentatelor teroriste, condamnăm aceste atacuri izvorâte din ură şi violenţă. Totodată, trebuie să ne rugăm pentru încetarea acestor violenţe şi să milităm pentru prevenirea lor.

Exprimăm compasiune şi solidaritate cu toţi cei care suferă în urma acestor atacuri teroriste.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Fetița cântă laude în spital și se roagă pentru vindecarea celor bolnavi (Video)

Brazilia – Mica cântăreță și-a folosit vocea să cânte pentru vindecarea pacientiilor din spitalș, asistente medicale si tot personalul medical este încantat cînd văd fără întrerupe manifestarea credinței copilului.

Mirim Djulieni Taisia, rezident al orașului Curitiba (PR), a cântat un cântec creștin într – un spital pentru a sluji pacienților la terapie intensivă (unitate de terapie intensivă) prin muzică „resuscitare“ Aline Barros, cum a fost publicată de către Gospel Prime.

Printre comentariile de pe video sunt mărturia unui surfer care laudă pe Dumnezeu pentru părinții fetei, de a folosi darul său pentru a comunica mesajul Evangheliei celor bolnavi.

„Felicitări tatălui și mamei pentru încurajarea și dedicarea de a investi în talentul fetei, este un dar cu o certitudine absolută pe care Dumnezeu ți-a dat-o”, a scris Anderson Moogen.

 

https://www.youtube.com/watch?v=h5C_TJrU8EI&feature=youtu.be

Mă întristează când aud colegii mei spunând că ceea ce cânt sunt „cântece plictisitoare”, dar sunt fericită să știu că Dumnezeu m-a ales să fiu lumină în întuneric! Dacă aș fi cântat ce plac colegilor de clasă, nu aș fi sarea pământului ! Dumnezeul meu lucrează în aceste inimi” a povestit ea.

‭‭Rugați-vă cu noi:

„Dragă Isus, îți mulțumesc foarte mult pentru jertfa Ta de pe cruce. Sunt atat de nerabdator de dragostea ta, dar tu mi-o oferi cu dragoste. Ajută-mă astăzi să mă îndrept pentru a putea trăi pentru gloria ta. Te iubesc Isus! Amin.”

Vă rugăm să împărtășiți astăzi această informație importantă și rugăciune cu familia și prietenii !

Dovada științifică că Hristos a fost răstignit, a devenit și mai puternică!

Noi, creștinii, credem în Biblie și știm că este cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Credem că Isus a fost răstignit și a murit pentru păcatele noastre. Au fost multe manuscrise înregistrate despre răstignire și au fost găsite multe artefacte. O descoperire recentă a dezvăluit câteva detalii cheie despre răstignirea pe care nu am știut-o niciodată! Aruncați o privire și vedeți:

Răstignirea a fost o formă oribilă de pedeapsă pe care am auzit-o mereu, dar cât de mult înțelegem în realitate? Se crede că practica răstignirii a fost inițial dezvoltată de babilonieni și asirieni, dar a devenit rapid populară în tot Imperiul Roman. Mulți oameni trebuiau să suporte moartea lentă, dureroasă pe cruce, cea mai faimoasă răstignire fiind a lui Isus Hristos. Deși se crede că răstignirea era o practică oarecum obișnuită, există încă foarte puține dovezi fizice, adică până acum.

Materialele folosite din timpul răstignirii sunt foarte greu de găsit până în zilele noastre. Mulți arheologi și istorici au căutat aceste artefacte, dar nu reușesc să găsească prea mult, deoarece lemnul folosit pentru cruci, este un material organic moale și se descompune rapid. În ceea ce privește unghiile, mulți cred că au fost păstrate și utilizate ca amulete de către oameni care credeau că aceste unghii au avut calități magice și medicinale. Deci, când vine vorba de răstignirea lui Isus, nu au existat prea multe lucruri pe care arheologii le-au găsit în afară de scrieri.

În 1968, un arheolog cunoscut sub numele de Vassilios Tzaferis a ajuns în cele din urmă la excavarea unui grup de morminte evreiești situate la Giv’at ha-Mivtar în Ierusalimul de nord-est, despre care se credea că sunt din secolul I. A dat peste un ciudat oșuar sau o cutie de piatră care avea câteva oase. Pe caseta care se citea „Yehohanan ben Hagkol”, sau Yehohanan, fiul lui Hagkol, era o inscripție slabă. La început, el credea că se referă la numele întreg și la cel al familiei, dar, după o investigație ulterioară, sa constatat că nu există nici o înregistrare a prenumelui Hagkol. De fapt, atunci când au comparat cu modelele lingvistice folosite în timp, au aflat că cuvântul de fapt ar fi însemnat „răstignit”. În interiorul căsuței au fost primele dovezi fizice găsite vreodată de răstignire,

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că unghiul pe care l-au găsit că a fost folosit pentru a răstigni omul avea încă urme de lemn de măslini pe el. Cuiul a fost de asemenea îndoit. Aceste dovezi ne spun atât de mult despre metoda răstignirii. Se crede acum că unghiile nu au fost conduse de-a lungul palmele mâinilor, dar de fapt, încheieturile lor erau legate prin partea superioară a fasciculului orizontal. Acest lucru a fost făcut într-un mod care ar fi făcut imposibilă susținerea greutății corpului lor. În ceea ce privește picioarele lor, probabil că erau prinși prin călcâi de fiecare parte a fasciculului de sprijin.

Având această nouă dovadă a răstignirii ne-a făcut credinta mai puternică. Acum știm mai multe despre felul în care răstignirea era făcută cu adevărat și se potrivește cu ceea ce este prezentat în Biblie.

Ați citit despre răstignirea lui Hristos în ultima vreme? Să aruncăm o privire la Matei 27: 32-54:

„Pe când ieșeau din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Și-au împărţit hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au tras la sorţi.” Apoi au șezut jos și-L păzeau. Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.” Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui.”

„Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: „Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuţi! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El și ziceau:

„Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: ‘Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’ ” Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură. De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara. Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?”

Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!” Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea.

Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.” Isus a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul. Și îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora. Sutașul și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

‭‭Rugați-vă cu noi:

„Dragă Isus, îți mulțumesc foarte mult pentru jertfa Ta de pe cruce. Sunt atat de nerabdator de dragostea ta, dar tu mi-o oferi cu dragoste. Ajută-mă astăzi să mă îndrept pentru a putea trăi pentru gloria ta. Te iubesc Isus! Amin.”

Vă rugăm să împărtășiți astăzi această informație importantă și rugăciune cu familia și prietenii !