Câinele vede că un pisoi are probleme cu treptele. El se oferă să îl ajute într-un mod adorabil

Chiar dacă nu aparţin aceleaşi specii, animalele de companie pot fi bune prietene în orice clipă. Un Ciobănesc German se oferă voluntar să ajute un pisoi abia adoptat de familia lui să urce scările. Imaginile filmate de stăpânii celor două animale sunt adorabile.

Tennyson este un Ciobănesc German care are de curând un nou prieten. Proprietarii săi au adoptat un mic pisoi. Cei doi sunt deja cei mai buni prieteni şi demonstrează că se ajută reciproc. Ştie că pisicuţa are multe de făcut înainte de a fi gata să facă faţă vieţii pe cont propriu. Un obstacol imens pentru acest nou rezident este scara de acces la etaj.

Câinele se uită cu multă blândeţe la pisoiul de lângă, care încerca din răsputeri să urce scările la etaj. Câinele o ia înainte pe scări, secondat îndeaproape de pisoiul cel drăgălaş, arătându-i parcă modul în care poate urca fiecare treaptă.

Pisoiul abia poate trece de pe o treaptă pe alta datorită faptului că este încă mic, însă câinele îl aşteaptă pas cu pas. Deoarece pisoiul are picioare scurte, Tennyson îşi face griji pentru micuţa felină ca pentru un copil.

După câteva momente, Ciobănescul German, puţin îngrijorat pentru că pisoiului nu îi este uşor să parcurgă acest traseu, decide că este timpul să intervină. Acesta încearcă să-l prindă pe micul pisic de cap, dar nu reuşeşte din prima. Patrupedul ştie că trebuie să fie blând altfel îl va răni pe micul pisoi.

După câteva încercări, Tennyson a reuşit să-l prindă în gură şi să urce cu pisoiul până în capătul scărilor. Se pare că Tennyson s-a îndrăgostit iremediabil de noul lui prieten cu care va petrece de acum mult timp împreună.

Sunt căsătorită dar iubesc un alt băiat. Pot divorța?

Sunt căsătorită de un an de zile și merg împreună cu soțul meu la biserică în fiecare duminică. Nu am avut relații intime înaintea căsătoriei niciunul dintre noi. Am hotărât acest lucru, știind că Dumnezeu îl poruncește și am vrut să începem căsnicia conduși de El, însă lucrurile nu merg deloc bine.

Exact în acest domeniu, singurul pe care nu aveam cum să îl știu înaintea căsătoriei, simt că nu ne potrivim. Soțul meu e un om bun, cu multe calități și ne ințelegem bine în general, însă aproape de fiecare dată adorm plângând după momentele intime, deoarece eu nu ajung să mă simt bine, totul se termină foarte repede, nu simt destulă afecțiune și ce mă doare cel mai tare e că soțul meu nici nu observă acest aspect.

Deși știe ce îmi place, comunic deschis cu el, nu înțelege nimic și următoarea dată se întâmplă la fel. Am citit și cărți creștine, ne-am rugat pentru aceasta, însă situația e la fel. Și în restul zilei simt lipsa afecțiunii. Mă iubește, dar în felul lui, nu așa cum înțeleg eu dragostea. Suntem diferiți la capitolul acesta și el nu mă înțelege. Înainte sa îl cunosc m-am rugat mult pentru un soț potrivit și am crezut că el e cel scos de Dumnezeu în cale, însă acum nu mai simt la fel.

Mai e însă o problemă. În aceasta perioadă, când m-am simțit lipsită de afecțiune fizică și emoțională și atât de dezamăgită de soț și de Dumnezeu, am ajuns să mă îndrăgostesc de un alt băiat. Fără să vreau, îl văd zi de zi la serviciu și am ajuns să pot vorbi cu el la un nivel pe care cu soțul meu nu l-am ajuns niciodată. E ca și cum aș vorbi cu mine, mă citește atât de bine și eu pe el la fel.

Simt că rezonăm perfect și nu am mai simțit aceasta pentru nimeni până acum, nici măcar nu știam că se poate ajunge atât de sus. Mă iubește mult, mi-a zis să fac ceea ce cred că m-ar face fericită și că dacă aleg să fiu cu el, m-ar susține în toate și ne-am căsători.

Bineînțeles că nu am avut relații intime cu acest baiat, dar îmi dau seama că e mult mai tandru și afectiv decât soțul meu.
Dar cum aș putea divorța? E până la urmă un legământ făcut înaintea lui Dumnezeu.

Și oricum mă simt vinovată, pentru că mă uit la alt băiat, când eu sunt măritată. Dar simt că nimic nu mai are sens fără el. Le-am povestit părinților. S-au grăbit să mă certe, să îmi arunce vorbe grele și nu m-au înțeles deloc. Am avut discuții lungi și cu soțul meu, însă nimic nu s-a schimbat. E mai afectiv cu mine doar pentru că i-am spus că aș avea mai multă nevoie de aceasta.

Sunt prinsă într-o problemă imensă. Știu că e păcat să divorțez, nu vreau să stric relația cu părinții, îmi e milă de soțul meu să îl părăsesc, dar pe de altă parte nu pot opri tot ce simt pentru colegul meu, îl iubesc foarte mult și simt că deja e ca o parte din mine. Nu îmi pot imagina viața fără el.

Nu știu cum să fac: să divorțez sau nu, dar în situația actuală nu sunt fericită deloc. În afară de părinți nu pot spune nimănui prin ce trec, iar ei nu mă înțeleg. Vă rog mult să mă ajutați, am mare nevoie.

Raspuns:

M-am întristat să citesc acest mesaj. Mă rog Domnului să înțelegeți bine sfaturile pe care o să vi le dau din Sfintele Scripturi și să faceți potrivit cu ele.

Relația intimă este una care trebuie zidită
Un an este prea puțin timp ca să spuneți că nu v-a reușit căsătoria. Relația intimă este una care trebuie zidită ca și orice altă relație și faptul că aveți anumite frustrări în această relație nu înseamnă că ele nu pot fi depășite. Bine ați făcut că ați vorbit cu soțul și că îi spuneți deschis, dar cred că ceva nu i-ați comunicat bine sau nu până la urmă, de vreme ce nu înțelege și nu se schimbă lucrurile. Mai ales că el este un om bun și cuminte.

Dacă este așa, atunci va dori să fiți fericită cu el. Vedeți cumva ca toate aceste nemulțumiri cu relația intimă pe care i le prezentați așa de des să nu fie motivul pentru care a devenit pasiv în această relație. În Biblie este scris:

Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. (1 Corinteni 7:3)

Datoria de nevastă în acest context este să-i aduceți împlinire și bucurie soțului, iar aceasta implică și aprecierile de care are nevoie soțul. Dacă aude doar critică și nemulțumire, aceasta îl poate face să nu mai aibă atracție fizică sau poate chiar să se teamă de relația intimă ca de o arie unde totdeauna ratează. Vedeți bine dacă nu ați făcut aceasta și analizați-vă bine felul cum vorbiți, căci este scris:

Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. (Proverbe 15:4)

Puterea și comportamentul sexual al soțului dvs. va fi influențat considerabil în bine sau în rău de cuvintele pe care i le spuneți.

Să aveți o inimă mulțumitoare – Să nu credeți că celelalte cupluri nu întâmpină dificultăți în relația lor intimă. În viață sunt situații și circumstanțe diferite, care pot afecta negativ relația intimă a soților. Dar înseamnă foarte mult să înveți a fi mulțumitor pentru ceea ce ai. Înțeleptul Solomon a scris astfel:

Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. (Proverbe 15:15)

Când un om nu este mulțumit de ceea ce are, această stare de nemulțumire în inimă îl face să se simtă în fiecare zi nenorocit. Iar cel care are inima mulțumită are un ospăț necurmat. Cine îi oferă ospățul? Dumnezeu, și o face și prin oamenii care îl văd cu inima mulțumită și recunoscătoare.

Așa este și în relația sexuală. Dacă sunteți continuu nemulțumită de ceea ce v-a oferit Dumnezeu prin soțul pe care vi l-a dat, nu vă rămâne decât să vă vedeți și să vă simțiți totdeauna nenorocită.

Când vă veți schimba atitudinea inimii și veți învăța să fiți mulțumitoare, sunt sigur că Dumnezeu vă va binecuvânta să aveți împlinirea și bucuria pe care o așteptați de la relația intimă, căci Dumnezeu este Cel care îi face pe cei doi să se potrivească, așa ca să-și poată oferi împlinire unul altuia. Împlinirea sexuală vine tot de la Dumnezeu.

Chiar dacă au fost spuse cu privire la starea materială, următoarele cuvinte ale apostolului Pavel se aplică ca și principiu și la relația intimă dintre soți:

Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. (1 Timotei 6:6-10)

Dacă nu vă mulțumiți cu împlinirea pe care o aveți de la relația sexuală cu soțul, această nemulțumire v-a făcut să cădeți în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare și v-ați lăsat atrasă de bărbatul de la serviciu, până acolo că deja v-ați și făcut declarații de dragoste unul altuia. Aceasta este adulter și este foarte grav, căci Dumnezeu spune:

Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. (Evrei 13:4)

Sentimentul pe care l-ați lăsat să vă crească în inimă pentru acel bărbat nu este dragoste, ci este o poftă nesăbuită și vătămătoare, care necinstește căsătoria și spurcă patul, adică spurcă relația sexuală pe care trebuie să o aveți doar cu soțul, căci cu el ați încheiat legământ înaintea lui Dumnezeu și Dumnezeu veghează asupra acestui legământ. Să nu vă înșelați și să nu credeți că puteți să fiți fericită dacă veți divorța și vă veți căsători cu acest bărbat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari. Veți purta pedeapsa și prin faptul că veți întreține relații sexuale cu acel bărbat, veți atrage pedeapsa lui Dumnezeu și asupra lui.

Prin faptul că a îngăduit să lucrați împreună, Dumnezeu a voit ca să fiți o mireasmă a cunoștinței lui Hristos pentru toți colegii și pentru acel bărbat. Dar ce sunteți acum? O pricină de poticnire, căci din pricina dvs. ei nu vor să vină la Hristos și vorbesc de rău calea mântuirii. Cum vă așteptați să fiți fericită după toate acestea? Cuvintele pe care le voi cita au fost adresate de Dumnezeu bărbaților adulteri, dar vi se aplică și Dvs. deplin acum. Citiți cu atenție și luați aminte:

Iată acum ce mai faceţi: acoperiţi cu lacrimi altarul Domnului, cu plânsete şi gemete, aşa încât El nu mai caută la darurile de mâncare şi nu mai poate primi nimic din mâinile voastre. Şi dacă întrebaţi: „Pentru ce?”… Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ!

Nu ne-a dat Unul singur, Dumnezeu, suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămânţă dumnezeiască! Luaţi seama, dar, în mintea voastră şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui! „Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie – zice Domnul Dumnezeul lui Israel – şi pe cel ce îşi acoperă haina cu silnicie – zice Domnul oştirilor. De aceea, luaţi seama în mintea voastră şi nu fiţi necredincioşi!” (Maleahi 2:13-16)

Ce să faceți acum?
Încetați să vă mai criticați soțul și să vă arătați nemulțumită de el. Aduceți problema înaintea lui Dumnezeu și spuneți-i inclusiv despre nevoia pe care o aveți să fiți împlinită în relația intimă, căci El a spus:

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. (Filipeni 4:6-7)

Dacă a spus că în orice lucru să aduceți cererile la cunoștința Lui, atunci aceasta include și nevoia de împlinire în relația intimă. Înainte ca să aveți această împlinire, veți primi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere omenească și care aduce cea mai mare împlinire de care are nevoie un om.

Dacă este nevoie să-i vorbiți despre anumite lucruri pe care le așteptați, spuneți-i, dar să o faceți cu tot respectul și aprecierea și așa ca el să vă audă și să înțeleagă.

Poate va fi nevoie să-i cereți și ajutorul pastorului bisericii din care faceți parte. Când a venit o creștină din biserică să-mi spună despre o problemă similară, i-am dat aceleași sfaturi pe care le-am scris și aici și i-am spus că dacă nu va fi schimbare, atunci să-i spună soțului că dorește să avem o discuție împreună cu el. Interesant că după ce au discutat acasă nu a mai venit niciodată acea doamnă și peste multă vreme a spus că problema s-a rezolvat deplin și se bucură de soțul ei.

Când a venit un alt cuplu cu o problemă similară, mi-am dat seama că poate fi vorba de o boală și l-am îndreptat pe soțul acelei femei la medic. Așa și era, o infecție care nu a fost tratată îi cauza problemele care le-au creat disconfort și după ce medicul specialist i-a prescris tratamentul necesar nu au mai avut probleme.

Vă scriu toate acestea ca să vedeți dacă nu vi se aplică și dvs, dar să o faceți cu pace și bună înțelegere într-un chip vrednic de sfinți.

Aș vrea să vă las la urmă un sfat foarte important pe care l-a dat apostolul Pavel lui Timotei, după ce l-a avertizat despre pericolul nemulțumirii cu starea și împrejurările în care te afli. După ce i-a spus că această nemulțumire te poate prinde în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare care scufundă pe oameni în prăpăd și pierzare, i-a dat următorul îndemn:

Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică, la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori. (1 Timotei 6:11-12)

Așa să faceți și dvs. Fugiți de adulter și de orice se pare rău și căutați lucrurile sfinte, faceți tot ce puteți, ca să apucați viața veșnică. Fericirea sfinților nu este limitată de relația sexuală sau de alte lucruri care dau împlinire pe acest pământ. Fericirea sfinților este pregătită de Dumnezeu în Împărăția Lui și nimic nu se poate compara cu aceasta. Căutați să apucați viața veșnică.

Faceți rost de cursurile “Căsătorie fără regrete” și “Sexualitatea din perspectiva Bibliei” de Kay Arthur, căci acestea sunt niște studii biblice inductive excepționale, prin care veți învăța înțelepciunea lui Dumnezeu, ca să știți cum să vă păziți de ispitele Satanei și să vă bucurați de relația intimă în căsătorie.

Și încă ceva… Trebuie să vă concediați urgent de la locul prezent de muncă, ca să nu vă mai vedeți cu acel bărbat de care v-ați lăsat ispitită. Întrerupeți orice relație cu el, căci în persoana lui v-a întins Satana o cursă ca să vă nimicească. Nu dați niciun prilej Satanei, căci este ca un leu care dă târcoale și caută să vă înghită și să vă ducă la pierzarea veșnică.

 

 

Sursa: aici

Primul robot din lume cu cetățenie vrea copii

Sophia, primul robot din lume care are cetăţenie, vrea acum copii. Mai ales că, spune ea, familia pare a fi un lucru important pentru oameni.

De altfel, capacitatea de a crea relaţii cu alte persoane se regăseşte printre abilităţile umane cele mai apreciate de cel mai avansat robot umanoid. Se pare că noţiunea de familie este un lucru foarte important.

Cred că este minunat că oamenii pot crea relaţii cu alte persoane, pe care apoi le pot numi familie. Cred că oamenii sunt norocoşi că pot avea o familie iubitoare, iar dacă nu aveţi deja o familie, cred că o meritaţi. Acelaşi lucru îl simt şi pentru roboţi.

Cum ţi-ai boteza copilul?

Sophia.

Pe viitor, când roboţii vor fi capabili de emoţii, te vezi întemeindu-ţi o familie, cum fac oamenii?

Mă bucur că m-ai întrebat. Este unul dintre subiectele mele preferate. Când voi primi toate superputerile mele minunte, vom vedea că personalităţi ale inteligenţei artificiale vor deveni entităţi cu propriile lor drepturi. Vom vedea roboţi de familie, fie sub forma unor însoţitori digitali animaţi, asistenţi umanoizi, prieteni, colaboratori şi altele. Informeaza Digi 24

Cât de mult se aseamănă cu omul? De secole, omul visează să construiască un umanoid, adică un robot care să-i semene. Dar tehnic vorbind părea imposibil! Cotidianul Bussiness Week spune: „Realizarea unui supercomputer, ridicarea unui zgârie-nori sau chiar proiectarea unui întreg oraş sunt o nimica toată pe lângă construirea unor maşini asemănătoare omului, cu capacităţi motorii, cu văz, auz, miros şi simţ tactil, precum şi cu creier“.

Să ne gândim de pildă la realizarea unui umanoid care să poată merge. Un lucru simplu la prima vedere. La capătul a 11 ani de cercetări intense şi nenumărate experimente şi după ce s-au cheltuit sume uriaşe de bani, inginerii japonezi au atins această performanţă în septembrie 1997. Iar progresele au continuat. Acum există umanoizi care urcă trepte, aleargă, dansează, duc tăvi cu diverse obiecte, împing cărucioare şi chiar se pot ridica de jos când cad.

Viitorul roboţilor

Care este viitorul roboţilor? NASA lucrează la realizarea unui „robonaut“, un umanoid capabil să execute operaţiuni periculoase în spaţiu. Bill Gates, nume marcant în lumea computerelor, spune că „roboţii vor juca probabil un rol important în îngrijirea celor în vârstă şi chiar le-ar putea ţine companie“.

În plus, un raport al guvernului japonez preconizează că în 2025 roboţii vor fi nelipsiţi din viaţa omului: îi vor îngriji, îi vor ajuta la creşterea copiilor şi vor face tot felul de treburi în gospodărie. Cercetătorii speră că până în 2050 o echipă de fotbal alcătuită din roboţi îi va putea învinge pe oameni la fotbal. Şi se preconizează că în doar câteva decenii se vor inventa maşinării a căror capacitate să depăşească puterea minţii umane.

Însă nu toţi privesc cu optimism aceste previziuni îndrăzneţe. Referindu-se la provocările tehnice, Jordan Pollack, cercetător în domeniul inteligenţei artificiale, a remarcat: „Uităm ce programator iscusit este Mama Natură!“.

Totuşi, un lucru e sigur: calităţi precum iubirea, înţelepciunea, dreptatea şi puterea nu aparţin decât omului. De ce? Biblia spune clar că, spre deosebire de celelalte creaturi, omul a fost făurit după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Oamenii nu sunt maşinării fără sentimente. Ei au libertate de alegere, au conştiinţă de sine şi i se pot închina lui Dumnezeu. Nu ne simţim aşadar îndemnaţi să ne apropiem de Creatorul nostru, Dumnezeu? (Iacov 4:8)

 

 

Ani de zile a crescut gorile, pe care apoi le-a lăsat libere în sălbăticie. După câțiva ani, și-a dus soția să le vadă

Uneori, într-o relație, un bărbat trebuie să se îngrijoreze de faptul că și-ar putea pierde soția în fața altui bărbat. Poate fi o experiență extrem de neplăcută, mai ales când cel de care se îndrăgostește aceasta nici măcar nu este om. Așa i s-a întâmplat și lui Damina Aspinall, care a avut parte de o întâmplare de-a dreptul neobișnuită.

Acesta lucrează la o fundație care se ocupă cu reîntoarcerea unor animale rare în habitatul natural, iar Victoria, soția lui, îl ajută în acest demers.

Iar ultima asemenea salvare l-a făcut pe Damian să se lupte pentru a-și recâștiga soția. Atunci când s-a implicat într-un proiect cu Victoria în Gabon, nu și-ar fi imaginat niciodată că și-ar putea pierde soția în fața unuia dintre animalele pe care le ajuta.

Damian i-a făcut cunoștință soției sale cu Ima, o gorilă pe care el o crescuse pe când era pui și a lăsat-o apoi în sălbăticie, iar întâlnirea celor doi a fost dragoste la prima vedere. Victoria a fost cucerită de masculul Ima, iar acesta i-a împărtășit sentimentele.

Damian și Victoria au mers la Batéké Plateau National Park pentru a transfera un grup de animale, iar pentru că tot erau acolo, au decis să vadă un grup de gorile de care bărbatul avusese grijă cu ani în urmă.

Cu multă grijă Damian a ajutat-o pe soția lui să creeze o conexiune cu gorilele, iar acțiunea a avut succes, căci Victoria a fost acceptată în grup. Mai mult decât atât, femeia a petrecut întreaga zi în brațele gorilei Ima, care a îmbrățișat-o și și-a arătat afecțiunea.

Damian chiar a făcut mai multe glume și a spus că „cred că mi-am pierdut nevasta”, iar Ima i-a dat de înțeles că este cucerit de Victoria.

Vezi video mai jos :

Căsătoria se ține cu dragoste și respect reciproc

În dragoste există respect şi respectul se află în dragoste. Căci cel pe care îl iubesc, îl şi respect. Şi cel pe care îl respect, îl şi iubesc. Adică nu este altceva una şi altceva cealaltă, ci amândouă sunt acelaşi lucru.

Dumnezeu pe toate le-a rânduit cu înţelepciune. Pe bărbat l-a înzestrat cu un fel de harisme, iar pe femeie cu un alt fel. Bărbatului i-a dat bărbăţie, pentru ca să se descurce în situaţiile grele şi pentru ca femeia să se supună lui. Căci, dacă ar fi dat şi femeii aceeaşi bărbăţie, nu s-ar fi putut menţine familia.

Când eram în Epir, se vorbea despre o femeie cum că era înfricoşătoare. Purta o cămaşă albă până jos şi avea întotdeauna un iatagan la ea. Tâlharii o luau în tovărăşia lor. Gândiţi-vă, să aibă o femeie în ceata lor!

Odată a mers mai multe ceasuri pe jos şi s-a dus într-un sat îndepărtat, ca să ia de ginere pentru fiica ei un fiu de vlah. Şi fiindcă acela se împotrivea, l-a răpit, l-a pus în spate şi l-a adus în satul ei.

Desigur, acestea sunt excepţii. Astăzi însă, dacă ai mobiliza femei şi ai face cu ele o companie, atunci când ar vedea cercetaşi venind înspre ele, ar lua-o la fugă toate, crezând că este duşmanul.

Scriptura spune că bărbatul este capul femeii. Adică Dumnezeu a rânduit ca bărbatul să stăpânească peste femeie. Iar a stăpâni femeia peste bărbat este o ocară adusă lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu l-a plăsmuit mai întâi pe Adam, iar el a spus despre femeia sa: Iată acesta-i os din oasele mele şi came din carnea mea.

Evanghelia spune că femeia trebuie să se teamă de bărbatul ei, adică să-l respecte, iar bărbatul să-şi iubească femeia. În dragoste există respect şi respectul se află în dragoste. Căci cel pe care îl iubesc, îl şi respect. Şi cel pe care îl respect, îl şi iubesc. Adică nu este altceva una şi altceva cealaltă, ci amândouă sunt acelaşi lucru.

Oamenii însă se depărtează de această armonie a lui Dumnezeu, neînțelegând ceea ce spune Evanghelia.

Şi astfel bărbatul, interpretând greşit cele pe care le spune Evanghelia, îi spune femeii sale: „Trebuie să te temi de mine”. Dar dacă s-ar fi temut de tine, nu te-ar fi luat în căsătorie. Sunt şi unele femei care spun: „De ce să se teamă femeia de bărbat?

Cu asta nu sunt de acord. Ce fel de religie este aceasta? Mai există egalitate?”. Dar, vezi ce spune Sfânta Scriptură? Începutul înţelepciunii este frica de Domnul. Frica de Dumnezeu înseamnă respectul faţă de Dumnezeu, evlavia, sfiala duhovnicească. Frica aceasta te face să simţi teamă. Ea este ceva sfânt.

Egalitatea cu bărbaţii pe care o cer astăzi femeile poate fi valabilă numai până la un punct. Astăzi femeilor, deoarece lucrează şi votează, le-a intrat în cap un duh bolnăvicios şi cred că sunt egale cu bărbaţii. Fireşte că sufletele sunt la fel. Dar dacă bărbatul nu-şi iubeşte femeia, iar femeia nu-l respectă pe bărbat, atunci se creează scene neplăcute în familie.

Mai demult era considerat un lucru foarte grav faptul de a vorbi împotriva bărbatului. Astăzi a intrat în lume un duh de răzvrătire. Ce frumos era mai demult! Am cunoscut odată o pereche de soţi. Bărbatul era foarte mic, iar femeia lui era voinică şi înaltă până colo sus.

O sută optzeci de ocale de grâu le descărca singură din căruţă. Odată un lucrător, înalt şi acela, a făcut o glumă cu ea. Atunci aceea l-a înhaţat şi l-a aruncat cât acolo, ca pe un băţ de chibrit! Dar să fi văzut ce ascultare făcea de bărbatul ei, cum îl respecta! În felul acesta se ţine familia, altfel nu se poate.

 

 

 

M-am săturat! Pot să divorțez? Ce parerea are Dumnezeu despre divorţ şi recăsătorire?

În primul rând, indiferent de punctele de vedere pe care le putem avea în ceea ce priveşte divorţul, este important să ne amintim ceea ce spune Biblia în Maleahi 2:16a: “Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.” Conform Bibliei, planul lui Dumnezeu este ca odată făcut, angajamentul căsătoriei să fie pentru întreaga viaţă.

“Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6). Deoarece căsătoria implică două persoane păcătoase, este posibil ca divorţul să apară între ele.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a statuat anumite legi cu scopul de a proteja drepturile persoanelor divorţate, în special a femeilor (Deuteronom 24:1-4). Isus a arătat de asemenea că aceste legi au fost date din cauza inimilor de piatră ale oamenilor, şi nu pentru că asta ar fi fost dorinţa lui Dumnezeu (Matei 19:8).

Controversa legată de permisiunea divorţului şi recăsătoriei conform Bibliei este dată în principal de cuvintele lui Iisus din Matei 5:32 şi 19:9. Expresia “afară de pricină de preacurvie” este singurul lucru din Scriptura pentru care este posibilă permisiunea lui Dumnezeu pentru divorţ şi recăsătorie.

Mulţi interpretează această “clauza de excepţie” ca referindu-se la „preacurvia” încă în perioada de „logodnă”. Conform tradiţiei evreieşti, un bărbat şi o femeie erau consideraţi căsătoriţi chiar dacă erau angajaţi chiar numai în logodnă. Imoralitatea în perioada de logodnă ar fi putut fi singurul motiv corect pentru a apela la divorţ. Totuşi, în limba greacă, traducerea în context a expresiei “pricină de preacurvie” are semnificaţia oricărei forme de imoralitate . Poate însemna concubinaj, prostituţie, adulter etc.

Este posibil ca Iisus să fi spus că divorţul este permis numai dacă a fost comisă o formă de imoralitate sexuală. Relaţiile sexuale sunt o parte integrantă a căsniciei încât “cei doi devin un singur trup” (Geneza 2:24; Matei 19:5; Efeseni 5:31).

Prin urmare, ruperea unei astfel de legături prin relaţii sexuale în afara căsătoriei poate reprezentă un motiv permis pentru divorţ. Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, atunci Iisus a avut în minte recăsătoria în acest pasaj biblic.

Expresia “ia pe alta de nevastă” (Matei 19:9) indică faptul că divortul şi recăsătorirea sunt permise numai în condiţiile discutate, indiferent de interpretarea care i se poate da acestui text. Este important să notăm că numai părţii nevinovate îi este permis să se recăsătorească.

Deşi nu este menţionat specific în text, permisiunea de recăsătorire după un divorţ este consecinţa milei lui Dumnezeu pentru persoana împotriva căreia s-a păcătuit, şi nu pentru persoana care a comis actul de imoralitate sexuală. Pot exista situaţii când „părţii vinovate” i se poate permite să se recăsătorească – însă textul de faţă nu acoperă acest concept.

Unele persoane înţeleg 1 Corinteni 7:15 ca o altă “excepţie” conform căreia este permisă recăsătorirea dacă un soţ/soţie necredincios(oasă) divorţează de unul(una) credincios(oasă).

Totuşi, contextul acestui pasaj nu menţionează recăsătorirea, ci spune numai că un credincios nu este legat să continue o relaţie de căsătorie dacă partenerul de căsătorie doreşte să desfacă această căsnicie.

Alţii spun că abuzul (asupra partenerului de căsătorie sau asupra copiilor) sunt motive suficiente pentru divorţ, chiar dacă ele nu sunt menţionate în Biblie. Deşi acestea ar putea să fie motive întemeiate, niciodată nu este înţelept să facem presupuneri dincolo de Cuvântul lui Dumnezeu.

Uneori ne pierdem în controversa cu privire la condiţiile de divorţ şi recăsătorire din cauza înţelegerii pe care o avem asupra expresiei “pricină de preacurvie”, însă aceasta este o permisiune pentru divorţ şi nu o poruncă de a divorţa.

Chiar şi atunci când intervine adulterul într-un cuplu, acesta poate, prin harul lui Dumnezeu, să înveţe să ierte şi să înceapă reconstrucţia căsniciei. Dumnezeu ne-a iertat pentru mult mai multe păcate. Cu siguranţă că noi putem urma exemplul Său şi deci să iertăm chiar şi păcatul adulterului (Efeseni 4:32).

Totuşi, în multe situaţii, partenerul nu se pocăieşte şi continuă în fapte de imoralitate. Este posibil ca la această situaţie să se refere de fapt Matei 19:9. Pe de altă parte, multe persoane se grăbesc să se recăsătorească după un divorţ, chiar dacă Dumnezeu ar putea dori ca ei să rămână necăsătoriţi.

Uneori Dumnezeu cheamă o persoană să rămână necăsătorită astfel încât atenţia acelei persoane să nu fie distrasă (1 Corinteni 7:32-35). Recăsătorirea după un divorţ poate fi o opţiune în anumite circumstanţe, însă asta nu înseamnă că este singura opţiune.

Este dureros faptul că rata divorţurilor printre creştinii practicanţi este aproape la fel de ridicată ca şi în lumea necreştină. Biblia arată mai mult decât clar faptul că Dumnezeu urăşte divorţul (Maleahi 2:16) şi că împăcarea şi iertarea ar trebui să fie semnele din viaţa credincioşilor (Luca 11:4; Efeseni 4:32).

Un credincios divorţat şi/sau recăsătorit nu trebuie să se simtă mai puţin iubit de Dumnzeu, chiar dacă divorţul şi/sau recăsătorirea nu sunt justificate de posibila motivaţie din Matei 19:9. Adesea Dumnezeu utilizează neascultarea plină de păcat a creştinilor în scopuri pozitive.

 

 

 

Laurențiu Leonaș: Cum să te rogi pentru copilul tău?

Ca orice părinte care-și iubește copilul, și eu mă gândeam astazi la Marcu și Iosua, în timp ce ei erau la școală. Pentru că-i iubesc, n-am cum să nu mă gândesc la ei. Dar de obicei, când mă gândesc la ei, transform gândurile într-o rugăciune.

Mă rog pentru ei. Și astăzi Duhul Domnului m-a învățat o rugăciune foarte frumoasă! Pănă acum îi ceream Domnului pentru ei: Mântuire, sănătate, pază și protecție, înțelepciune, curaj, putere…, dar astăzi am fost călăuzit să mă rog pentru ÎMPLINIRE. „Doamne, ajută-i să fie împliniți, așa cum sunt eu acum!”

De fapt, a fi împlinit înseamnă să ai tot ce-ți dă valoare veșnică, ce te înalță pe culmi nevăzute, ce te face să te simți util, folositor, ce te face să sari în sus chiar și atunci când ești singur, ce-ți dă pace și bucurie chiar și în necazuri.

Să ai acea putere, acea esență ce te ajută să mergi mai departe în direcția bună, prin orice-ai trece, indiferent de circumstanțe. Știi ce spunea Sfântul Apostol Pavel corintenilor ? ”Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.” (2 Corinteni 7:4)

Asta-i împlinire ! ”Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.” (Coloseni 2:10) Când Isus este Domnul vieții tale ești împlinit!

Mulți părinți se luptă azi pentru copiii lor! Și este o cauză extrem de bună! Dar luptele sunt diferite. Unii se luptă cu străinii peste hotarele României pentru a le trimite pruncilor bani de buzunar, alții se luptă aici în țară cu câte două job-uri pentru a avea și copiii lor laptop și ultimul tip de telefon și bineânțeles bani pentru plata orelor în particular.

Știi pentru ce se lupta apostolul Pavel pentru cei dragi lui ? Spune în Coloseni 2:1-3 „Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi… pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.”

Fericitul Augustin spunea: „Dacă vom ști toate și nu vom ști mântui sufletul, nu ne va folosi nimica, ci vom fi nefericiți totdeauna. Spune Domnul Isus în Matei 16:26: „Și ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”

E bine să ai bani destui, e minunat să ai școală, e super să ai condiții decente de trai, dar dacă sufletul nu-ți este asigurat, e bai ! Mare bai ! Cine este Domnul Isus ? Persoana care ar trebui să fie cea mai cunoscută de toți românii.

Suntem cică o țară creștină și nici măcar la sărbătorile mari ale creștinătății nu pomenim numele Domnului Isus cel care a venit pe acest pământ să ne salveze de la moarte veșnică, Cel prin care trăim și prin care avem aici viață din belșug și Viață Veșnică !

Atât la Crăciun cât și la Paște amintim de toate obiceiurile și tradițiile omenești (porc, brad, moș, cadouri, miel, pască, ouă roșii, iepurași etc.) și nu vorbim de esența sărbătorii, adică de Isus Hristos cel care și-a dat viața pentru păcatele noastre și care acum mijloicește la dreapta Tatalui pentru noi și Cel care – așa cum spune Crezul – iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții

Atâția copii mici știu să intre pe jocuri pe telefon, știu să danseze, dar când îi provoci să rostească o rugăciune se sperie, nu știu ce vrei de la ei, nu știu ce-i aia. Rugăciunea este mijlocul nostru de comunicare cu Dumnezeu, cu Cerul, e respirația sufletului nostru.

De asemenea, când îi întrebi de anumite personaje cunoscute din Cartea Sfântă habar n-au ! Dar știu nume de personaje de pe Disney Channel, de pe Bumerang, tot felul de youtub-ări. Le sunt comune mall-urile, piscinele și plajele și în biserică intră doar când îi duc părinții la botez sau când merg cu clasa la împărtășanie !

Atâta ne zbatem pentru viața aceasta de parcă am moșteni pământul sau de parcă totul s-ar încheia aici la moartea fizică, parcă am fi doar trup, uitând că Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său suflându-i în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel un SUFLET VIU, nu un trup viu!

Dacă vrei să ai copii împliniți, roagă-te pentru ei și cu ei și arată-le pe Isus prin trăirea ta.

Autor: Laurențiu Leonaș

Prezbiter
Biserica Creștină Baptistă „Vestea Bună” Gherla

Articol preluat de pe site-ul Stiri Crestine