Ceasul Apocalipsei a rămas pe loc. Ce spun oamenii de ştiintă despre sfârşitul lumii

Ceasul Apocalipsei a rămas pe loc. Oamenii de ştiinţă au dat veşti bune, în ciuda anului 2020, pe care multă lume vrea să-l uite.

La începutul fiecărui an este anunţat cât timp mai avem. Pe 23 ianuarie 2020 a fost mutat la doar 100 de secunde de miezul nopţii, scrie Romania TV.

Ceasul Apocalipsei a rămas pe loc. Ce spun oamenii de ştiintă despre sfârşitul lumii

Ceasul Apocalipsei a rămas pe loc

Buletinul Oamenilor de Ştiinţă Atomică este o organizaţie non-profit care analizează problemele de ştiinţă şi securitate globală. Încă din 1947 această organizaţie a setat ”Ceasul Apocalipsei”, unul simbolic care arată câte minute ne despart de o catastrofă de proporţii globale.

Anul trecut, săgeţile au fost date înainte cu 20 de secunde şi au indicat ora cea mai apropiată de miezul nopţii din istoria ceasului. La acea vreme, buletinul spunea că schimbarea a fost menită să reflecte tensiuni sporite şi comunicarea deteriorată între Statele Unite şi alte ţări, inclusiv Rusia şi Iran.

Ceasul Apocalipsei a rămas pe loc

Anul acesta, oamenii de ştiinţă au indicat răspunsul lamentabil al liderilor mondiali la pandemia coronavirusului, eroziunea credinţei publicului în ştiinţă şi instituţiile guvernamentale, accelerarea programelor de arme nucleare şi ameninţarea persistentă a schimbărilor climatice.

„Anul viitor, ca întotdeauna, sperăm să mutăm limbile ”Ceasului Apocalipsei” de la miezul nopţii”, a spus dr. Rachel Bronson, directorul general al Buletinului Oamenilor de Ştiinţă Atomică.

Consiliul de ştiinţă şi securitate al buletinului, care este compus din experţi în domeniul nuclear şi al climei şi alţi oameni de ştiinţă, 19 dintre aceştia fiind laureaţi ai Premiului Nobel,

se întruneşte de două ori pe an pentru a discuta despre modul în care evenimentele mondiale ar trebui să dicteze unde vor cădea limbile ceasului. scrie Mediafax.

Ce spune Biblia despre sfârșitul lumii?

Întrebare: Ce spune Biblia despre sfârșitul lumii

Răspuns: Evenimentul numit de obicei „sfârșitul lumii” este descris în 2 Petru 3.10: „În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” Acesta este punctul culminant dintr-o serie de evenimente numite

„ziua Domnului”, timpul în care Dumnezeu va interveni în istoria omenirii, în scopul judecății. Atunci, tot ceea ce a creat, „cerurile și pământul” (Genesa 1.1), Dumnezeu va distruge.

Timpul desemnat acestui eveniment, așa cum susțin majoritatea cercetătorilor Bibliei, este la finalul perioadei de 1.000 de ani, numită mileniu. În timpul acestor 1.000 de ani, Cristos va domni pe pământ ca Împărat la Ierusalim, stând pe tronul lui David (Luca 1.32-33) și domnind în pace, dar cu un „toiag de fier” (Apocalipsa 19.15). La finalul celor 1.000 de ani, Satan va fi eliberat, înfrânt din nou și aruncat în iazul de foc (Apocalipsa 20.7-10). Apoi, după o ultimă judecată făcută de Dumnezeu, sfârșitul lumii descris în 2 Petru 3.10 are loc. Biblia ne spune câteva lucruri cu privire la acest eveniment.

Mai întâi, va fi de proporții cataclismice. „Cerurile” se referă la Universul fizic – stelele, planetele și galaxiile – care vor fi mistuite de un fel de explozie uriașă, posibil o reacție nucleară sau atomică, ce va mistui și va topi și va face să dispară toată materia, așa cum o cunoaștem. Toate elementele care alcătuiesc Universul vor fi topite de „mare căldură” (2 Petru 3.12). Acesta va fi, de asemenea, un eveniment zgomotos,

descris în diferitele versiuni al Bibliei ca „trosnet”, „vuiet”, „zgomot mare”. Se va ști foarte clar ce se întâmplă. Toți vor vedea și vor auzi, pentru că ni se spune și că „pământul, cu tot ce este pe el, va arde”.

Apoi Dumnezeu va crea „un cer nou și un pământ nou” (Apocalipsa 21.1), care vor include „Noul Ierusalim” (v. 2), capitala cerului, un loc de sfințenie perfectă, care va coborî din cer pe noul pământ. Acesta este orașul unde sfinții – aceia al căror nume a fost scris în „cartea vieții Mielului” (Apocalipsa 13.8) – vor trăi pentru totdeauna. Petru spune despre această creație nouă că în ea „va locui neprihănirea” (2 Petru 3.13).

Poate că cea mai importantă parte din descrierea pe care o face Petru acelei zile este întrebarea lui din versetele 11-12: „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu?” Creștinii știu ce urmează să se întâmple și trebuie să trăim într-un fel care oglindește acea înțelegere.

Această viață trece și noi trebuie să ne concentrăm atenția asupra cerului nou și a pământului nou care vor veni. Viața noastră „sfântă și evlavioasă” trebuie să fie o mărturie pentru aceia care nu-L cunosc pe Mântuitorul și trebuie să le spunem celorlalți despre El, ca să poată scăpa de soarta îngrozitoare care îi așteaptă pe cei care Îl resping. Noi Îl așteptăm cu nerăbdare pe „Fiul Său, pe care L-a înviat din morți: pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare” (1 Tesaloniceni 1.10).

Sursa: Got Question