Chiar daca sunteti casatoriti sau nu, trebuie sa cititi asta. Povestea de dragoste

Intorcandu-ma acasa, am surprins-o pe sotia mea punand masa pentru cina. Am luat-o de mana si i-am spus: am o discutie cu tine. Ea s-a asezat si a inceput sa manance. Am vazut durere in ochii ei. Eu nu stiam ce sa zic, cum sa incep. Dar trebuia sa ii spun neaparat.

Loading...

“Vreau sa divortam”, am inceput eu linistit. Se pare ca pe ea nu au deranjat-o aceste cuvinte, in loc sa riposteze m-a intrebat in liniste: de ce? Am evitat intrebarea asta, ceea ce a suparat-o. Inima mea apartinea deja lui Jane. Eu nu imi mai iubeam sotia. Imi era doar mila de ea. In ziua urmatoare m-am intors acasa foarte tarziu si am gasit-o scriind ceva la masa. Nu am luat cina, pur si simplu m-am culcat, intrucat avusem o zi plina cu de toate alaturi de Jane.

Dimineata ea mi-a inaintat conditiile divortului. Ea nimic nu vroia de la mine, dar m-a rugat sa aman cu o luna despartirea. M-a rugat ca in aceasta luna sa incercam din toate puterile sa traim o viata normala. A argumentat asta simplu: fiul nostru avea examene peste o saptamana si ea nu vroia sa incurce pregatirea lui cu procesul de divort. Pe mine asta ma aranja. Dar ea a venit cu inca o rugaminte, ea m-a rugat sa imi amintesc de inceputul relatiei noastre conjugale, cand eu o duceam in brate spre camera, ca in ziua nuntii si ca in multe alte zile.  M-a rugat ca in fiecare zi timp de o luna sa o duc din sufragerie spre camera in brate.

Eu m-am gandit ca a innebunit. Doar ca sa fac ultimile zile petrecute impreuna mai ok, i-am acceptat strania cerinta. Eu nu aveam relatii intime cu sotia, ceea ce imi confirma intentia divortului. De aceea, cand am luat-o in brate in prima zi, mi s-a parut incomoda situatia. Fiul nostru radea in hohote: „tata o tine in brate pe mama“.

Cuvintele lui m-au lasat masca. Din sufragerie spre camera, mergeam mai mult de 10 metri cu sotia in brate.  Ea a inchis ochii si mi-a zis: “nu spune fiului nostru”. Eu ma simteam incomod. Zilnic fiul intra in camera noastra si spunea: „Tati, e timpul pentru a o duce pe mama in brate”. Pentru el devenise un moment fundamental al vietii sale.

Intorcandu-ma acasa, am surprins-o pe sotia mea punand masa pentru cina. Am luat-o de mana si i-am spus: am o discutie cu tine. Ea s-a asezat si a inceput sa manance. Am vazut durere in ochii ei. Eu nu stiam ce sa zic, cum sa incep. Dar trebuia sa ii spun neaparat.

“Vreau sa divortam”, am inceput eu linistit. Se pare ca pe ea nu au deranjat-o aceste cuvinte, in loc sa riposteze m-a intrebat in liniste: de ce? Am evitat intrebarea asta, ceea ce a suparat-o. Inima mea apartinea deja lui Jane. Eu nu imi mai iubeam sotia. Imi era doar mila de ea. In ziua urmatoare m-am intors acasa foarte tarziu si am gasit-o scriind ceva la masa. Nu am luat cina, pur si simplu m-am culcat, intrucat avusem o zi plina cu de toate alaturi de Jane.

Dimineata ea mi-a inaintat conditiile divortului. Ea nimic nu vroia de la mine, dar m-a rugat sa aman cu o luna despartirea. M-a rugat ca in aceasta luna sa incercam din toate puterile sa traim o viata normala. A argumentat asta simplu: fiul nostru avea examene peste o saptamana si ea nu vroia sa incurce pregatirea lui cu procesul de divort. Pe mine asta ma aranja. Dar ea a venit cu inca o rugaminte, ea m-a rugat sa imi amintesc de inceputul relatiei noastre conjugale, cand eu o duceam in brate spre camera, ca in ziua nuntii si ca in multe alte zile.  M-a rugat ca in fiecare zi timp de o luna sa o duc din sufragerie spre camera in brate.

Eu m-am gandit ca a innebunit. Doar ca sa fac ultimile zile petrecute impreuna mai ok, i-am acceptat strania cerinta. Eu nu aveam relatii intime cu sotia, ceea ce imi confirma intentia divortului. De aceea, cand am luat-o in brate in prima zi, mi s-a parut incomoda situatia. Fiul nostru radea in hohote: „tata o tine in brate pe mama“.

Cuvintele lui m-au lasat masca. Din sufragerie spre camera, mergeam mai mult de 10 metri cu sotia in brate.  Ea a inchis ochii si mi-a zis: “nu spune fiului nostru”. Eu ma simteam incomod. Zilnic fiul intra in camera noastra si spunea: „Tati, e timpul pentru a o duce pe mama in brate”. Pentru el devenise un moment fundamental al vietii sale.