Copii răpiți de la părinți: Familia Smicală și alte familii din diaspora

”În ultimele câteva săptămâni am primit un număr mare de mesaje din partea publicului privind patru familii de români ale căror copii le-au fost luați de autorități: Finlanda (familia Smicală), Franța, Marea Britanie și Timișoara.

Vă citesc mesajele cu durere și vă ascult vocile și îngrijorările la telefon. Unele mesaje sunt lungi, chiar de zeci de pagini.
Vreau să menționez câteva puncte de reper care sper că vă vor ajuta pe toți să înțelegeți ce se poate face și ce nu se poate face și care sunt limitele unei persoane în poziția mea de a ajuta.

În primul rând: dacă aceste cazuri au intrat deja în sistemul judiciar, adică sunt în tribunal, rezolvarea lor se face la tribunal, nu prin demersuri din afară. Cazul Bodnariu a fost diferit pentru că nu fusese luata nicio decizie judecătorească privind copiii, iar copiii au fost dați înapoi la părinți înainte de încheierea procesului judecătoresc.

În al doilea rând, unii copii sunt luați de la părinți în urma divorțurilor și mutați dintr-o țară în alta. Nici aici nu se poate face nimic. Simpatia noastră poate fi cât se poate de sinceră, dar deciziile acestea sunt făcute de tribunale, judecători și de avocații părților.

În al treilea rând, cazurile din diaspora sunt și mai complicate pentru că implică tratate internaționale de la care nu se pot face derogări. Nici în aceste situații nu se poate face nimic din afară.

O problema cu care eu personal m-am confruntat după rezolvarea cazului Bodnariu este că persoanele care mă contactează încetează să mai comunice ulterior. Asta se întâmplă în majoritatea covârșitoare a cazurilor și tot timpul și efortul investit este în zadar.

Unii dintre voi îmi scrieți despre familii despre care auziți în diferite părți ale lumii că li s-au luat copiii. Regret, nu pot ajuta. Familiile despre care îmi scrieți nu mă contactează și nu mă pot angaja la nici un caz din auzite.

Pentru a avea succes într-un caz de răpire a copiilor e nevoie de exact ceea ce am făcut cu toții în cazul Bodnariu: o mișcare globală, o echipă de coordonare, experți în domeniul legii, experți în domeniul de mass media și o mobilizare de luni de zile ori chiar ani de zile. Proteste în zeci de orașe din întreaga lume. Fără o astfel de presiune, bine coordonată, intensă și persistentă, nu reușim.

Familia Smicală nu m-a contactat niciodată să-i ajut. Cu toate acestea, în primăvara lui 2016 am discutat intens cu colegi din București posibilitatea organizării unei mișcări pentru eliberarea copiilor Smicală. Fiind concentrat pe cazul Bodnariu era imposibil pentru mine să mă apuc simultan de încă un caz. Am oferit colegilor mei resursele pentru lansarea unui website în sprijinul familiei și sprijin indirect. Din nefericire, mișcarea de care era nevoie nu a fost lansată
.
E important să știm că un caz de acest tip ia sute de ore de muncă, pro bono. Investițiile sunt enorme. Cine dintre noi e dispus să înceteze munca la birou ori la firmă pentru a aloca sute de ore pro bono la aceste cazuri? Ore în care nu câștigă niciun ban? Cine dintre noi este dispus să călătorească cu avionul zeci de ore dus-întors, să îndure oboseala, să cheltuie mii de dolari din fondurile proprii pentru a încerca rezolvarea unui caz? În alte cuvinte, în ciuda simpatiei și solidarității cu aceste familii suferinde, există o realitate obiectivă care împiedică implicarea.

Subiectul de azi ne aduce din nou la alegerile europarlamentare. În foarte multe întrevederi de campanie am menționat, foarte clar și direct, că mișcarea pro-familie din România, dar mai ales din diaspora, are nevoie de cel puțin o persoană în interiorul Parlamentului European pentru a vă ajuta cu aceste tipuri de cazuri și pentru a vă reprezenta interesele.

Problemele de acest gen, și altele ca ele, se multiplică de la zi la zi. E nevoie de resurse umane tot mai numeroase care să lupte din interior pentru aceste cazuri. Resurse umane care posedă expertiză, care cunosc modul în care funcționează sistemul legal internațional, care este miza și unde și când să acționeze. Am explicat, de asemenea, în evenimentele de campanie că este foarte greu pentru cineva să lupte din exterior și că aveți nevoie de cineva în interior care să vă pledeze interesele.

Din nefericire, mesajele mele au avut o rezonanță limitată, iar românii au ales din nou, așa cum fac tot la câțiva ani, să-și pună încrederea în partide politice, nu în cei cu expertiză și experiență. Partidelor politice nu le pasă de probleme de acest gen, un lucru pe care l-am menționat din nou și din nou.”

A declara Petre Costea pe pagina sa de facebook.