Cum să ne rugăm când cerul „tace”?

Nu mai avem timp să ne rugăm, nu mai avem răbdare, iar când totuși o facem ne dorim ca rezultatele să vină instant și să primim de îndată răspuns la rugăciunile noastre. Și iată nu se întâmplă asta. În acest punct, cei mai mulți oameni renunță și caută alte metode prin care să își rezolve problemele.

Mântuitorul Hristos ne învață într-o minunată pildă cum să ne rugăm atunci când avem impresia că cerul tace:

Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina. Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu. Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez, totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere. Şi a zis Domnul:

Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând. (Luca 18, 2-8)

Ce frumos! Iată o dovadă de răbdare și în același timp de “insistență” din partea văduvei, care nu a rămas nerăsplătită. Există câteva cuvinte-cheie în această pildă, printre care DREPTATE și ALEȘILOR SĂI.

În acest context desigur că este vorba despre încălcarea unor reguli, a unor drepturi ale acestei femei pentru care ea cere o judecată. În sens personal, este nevoie să înțelegem că putem insista cu ale noastre rugăciuni și e chiar indicat să facem asta, doar dacă știm că dreptatea este de partea noastră.

Adică dacă cerem lucruri care nu sunt împotriva altor oameni (pentru a le face rău – dar asta nu exclude dreptatea), a noastră personal (care ne-ar face nouă rău, conștient sau inconștient) sau despre care știm că sunt neplăcute lui Dumnezeu (de exemplu: permisiunea de a sta în păcat). Nu uitați vorbele lui Iisus Hristos: Cere și ți se va da; Bate și ți se va deschide.

Cine sunt aleșii Domnului? Noi toți suntem aleșii Lui, dacă ascultăm glasul care ne cheamă cu iubire și cu dor. La ospăț, toată lumea a fost invitată, unii au găsit scuze, alții au acceptat să vină. Domnul Iisus este Păstorul cel Bun care își cunoaște oile Sale și oile Îl cunosc și aud glasul Lui.

Să răspundem chemării și să fim recunoscători pentru îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu față de noi întru pocăință. Astfel, acceptând chemarea Domnului, dorindu-ne să fim lutul din mâna Olarului, ascultând glasul Lui din Sfânta Evanghelie, vom reuși să cunoaștem voia Lui pentru noi și pentru ceilalți, iar astfel vom înțelege care este dreptatea. Nu uitați că totul se rezumă la iubire: de Dumnezeu și de aproape.

Răbdarea văduvei întru dreptatea sa este asemănătoare cu răbdarea orbului care a strigat după Domnul nostru Iisus Hristos și mai tare atunci când oamenii îi cereau să tacă. Prin această insistență, prin această nerenunțare în fața factorilor externi și perturbatori el a câștigat vindecarea.

Credința lui – transpusă în fapte prin aceea că nu s-a lăsat redus la tăcere și a continuat să-L cheme în ajutor pe Mântuitor – l-a vindecat. Astăzi vedem bine cu ochii fizici, însă suntem orbi sufletește și, spunea un părinte drag mie, că mai rău chiar decât orbirea este vederea în ceață și frustrarea care se naște.

Iar oamenii care ne fac să tăcem sunt: noi care nu avem răbdare și încredere, cei din jurul nostru care ne descurajează sau și mai rău ne învinovățesc (ca în cazul lui Iov și a lui soție), patimile și diavolii care ne spun că Hristos nu are timp de noi, că este ocupat cu ceva mai important.

Când auziți asta în mintea voastră și de la oameni, amintiți-vă că Dumnezeu e atât de bun încât ar lăsa 99 de oi în pustiu ca să plece în căutarea celei pierdute. Iar noi ne pierdem des. El vrea să ne caute. Asta nu înseamnă că nu-i pasă de celelalte 99, ci că o iubește enorm și pe cea pierdută, atât de mult încât pleacă să o caute, știind că cele 99 sunt în siguranță deoarece rămân împreună. Are timp de noi. Așa a făcut și văduva cu a ei cerere. Așa este nevoie să facem și noi.

Mântuitorul încheie această pildă cu o întrebare foarte interesantă la care ar fi nevoie să medităm și noi: Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?

Să fiți binecuvântați!

Sursa: Razvandanc

%d blogeri au apreciat: