De ce eu nu mă trag din maimuță

Eu nu mă trag din maimuță așa cum nici râma nu se trage din vierme, șopârla din șarpe, rechinul din crapul de baltă și scorpionul din rac. Sunt specii diferite chiar dacă seamană.

Eu nu mă trag din maimuță pentru că rafinamentul minții mele nu este o evoluție din creierul unei primate, care știe doar să țipe și să grohăie, mintea mea e un dar divin, e o înzestrare pe care o am din partea celei mai speciale și perfecte minți, mintea Dumnezeului meu.

Eu nu mă trag din maimuță pentru că rafinamentul sentimentelor mele nu a evoluat din inima unei maimuțe, care știe doar să-și satisfacă niște nevoi și să-și crească puii, însă în rest e doar o primată ce acționează mecanico-instictiv. Eu respect, iert, mă dedic, mă sacrific, eman bucurie, pace, liniște, blândețe nu pentru că am evoluat dintr-o maimuță, ci pentru că Dumnezeul meu mi-a dat din chipul Său, care este iubirea.

Eu nu mă trag dintr-o maimuță pentru că dacă maimuțele ar fi evoluat, azi nu mai aveam ce să privim la grădina zoologică, ar fi fost toate oameni. Dar Dumnezeu a creat și maimuțe pentru a le privi și pentru a spune: “Mulțumesc că m-ai făcut om și nu jivină!”

Eu nu susțin că mă trag din maimuță din demnitate, doar un om fără pic de respect față de sine și disperat în a-L nega pe Dumnezeu ajunge atât de nebun încât să aleagă ca sursă de proveniență o ființă atât de inferioară. Am auzit de mulți care cred că se trag din maimuță, însă nu am văzut pe nimeni să-și pună în casă la loc de cinste o poză cu “strămoșul maimuță”.

De ce? Pentru că nu i-ar face cinste și pentru că cine intră în casa acelui om și-ar da seama că e ceva stricat la mintea lui, cum băiatul meu de 7 ani a bufnit în râs când proful de biologie i-a zis de teoria omului evoluat din maimuță. Și firea ne șoptește că e ceva total greșit cu această teorie, dar ea e doar un paravan pentru penibilitatea ateistă, e ca o perdea transparentă după care un copil se ascunde de părinți.

Eu mă trag din Dumnezeu și spre El mă duc!

Cu prețuire,
Toni Berbece