De ce ne binecuvântăm și nu ne botezăm copiii

Ucenicii lui Isus nu au botezat niciun copil deși aceștia, la porunca lui Isus, au botezat mai mulți oameni decât a făcut-o Ioan Botezătorul (Ioan 4:1-2). Copiii în schimbi erau aduși la Templul lui Dumnezeu, iar mai apoi poporul, când a văzut ungerea lui Isus, îi aducea la Acesta pentru a fi binecuvântați.

Binecuvântarea pe care noi o rostim asupra copiilor noștri este binecuvântarea pe care Dumnezeu le-a dat-o ca poruncă evreilor prin Moise ca să fie rostită asupra noilor născuți, iată care este: “Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze faţa Sa peste tine şi să se îndure de tine! Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea (Numeri 6:24-26)!”

Copilul fiind binecuvântat astfel are asupra lui cea mai mare binecuvântare și protecție care i se poate da, anume Însuși Numele lui Dumnezeu Atotputernicul asupra lui. Apoi, copilul binecuvântat este crescut în principiile creștine, ca singur și nesilit de nimeni, ci de bună voie, să aleagă să fie un urmaș al lui Cristos și să intre la maturitate prin botez în sânul Bisericii, a trupului lui Isus Cristos.

Porunca lui Isus din Evanghelia după Marcu a fost ca oricine va crede să fie și botezat, deci mai întâi credința și apoi mărturisirea ei în apa botezului care este simbolul morții firii păcătoase și al învierii în noua viață alături de Cristos.

Aceaara este Scriptura, restul sunt schimbări și adăugiri omenești, datini și obiceiuri.

Cu prețuire,
Toni Berbece

%d blogeri au apreciat: