De unul singur – Lecție de viață

În scara blocului era întuneric. Alexandru a pornit lanterna, a așezat scara și a schimbat becul ars. Devenise ca un fel de ritual, căci cam o dată pe lună becul trebuia schimbat. Vecinii mereu preferau să își lumineze calea cu telefonul decât să cheltuie 5 minute pentru a schimba becul. Alexandru era o excepție.

Deși blocul era încă din perioada comunistă, el era într-o stare bună și avea un aspect destul de plăcut. Se vede că a fost îngrijit mereu.

S-a deschis ușa scării blocului. A intrat vecinul Nicolae și a început să urce treptele.

— Sandule, iarăși schimbi becul?

— Păi da, că nu se vede nimic.

— Săndele, de câte ori ți-am spus! Asta nu e treaba ta, statul trebuie să facă asta, înțelegi? Tu plătești impozite, dar ce ai din asta? Nimic! Așa că las-o baltă, hai mai bine la o bere.

— Lasă, Nicule, că trebuie să-mi iau fiul de la ore.

Alexandru a revenit în apartamentul său, s-a îmbrăcat repede și a ieșit afară. Era o ninsoare densă de februarie, dar în fața blocului zăpada fusese curățat: cu o oră mai devreme Sandu făcuse ordine și aici.

— Ticăloșii, au curățat doar o scară! De celelalte nu le pasă, măturătorii mamei lor! – din scara vecină a ieșit un tânăr și s-a îndreptat spre Mercedesul său, căutând între timp vinovații pentru dezordinea din fața blocului său.

Alexandru a surâs ușor și a mers mai departe. Până la școală avea de mers doar 5 minute.

Pășind pragul școlii, el și-a văzut fiul alături de profesoară, un alt băiat, care avea o vânătaie sub ochi, și părinții acestuia, care au aruncat spre Sandu o privire plină de revoltă.

— Am o discuție cu dvs.!

— Vă ascult, doamnă profesoară.

— Copilul dvs. a lovit un coleg de clasă. Dvs. în general sunteți preocupat de educația sa?

— Fiule, de ce l-ai lovit? – întrebă Alexandru.

— El a aruncat rucsacul meu la coșul de gunoi! – răspunse copilul.

— Înseamnă că ai făcut totul corect.

— Poftiți?! – părinții “victimei” și profesoara parcă s-au pus pe jar.

— Fiul dvs. l-a insultat și l-a înjosit pe fiul meu. Pentru asta a primit o reacție bine meritată. Anume astfel îl educ eu. Ce anume vă trezește revolta și ce, după părerea dvs., ar fi trebuit să facă fiul meu?

— El ar fi trebuit să vină la mine și să mi se plângă! – a răspuns indignată profesoara.

— Păi în primul rând asta s-a întâmpla în prezența dvs. Dat fiind că întâmplarea a avut în timpul orelor, dvs. purtați vina și responsabilitatea pentru cele petrecute. În al doilea rând, atunci când un om este înjosit, el trebuie să fie capabil să rezolve problema de sine stătător, nu să meargă să se plângă. Oare când va crește unde va alerga să se plângă dacă cineva îl va bate și îl va înjosi?

— El se va plânge la poliție! – a răspuns furios profesoara.

— Sigur că el va face tot posibilul ca să nu încalce legea. Dar înainte de toate el se va proteja pe sine și familia sa, inclusiv pe mine atunci când eu nu voi mai fi în stare.

Alexandru l-a luat de mână pe Sergiu și au plecat acasă, sub privirile indignate ale profesoarei și părinților celuilalt băiat.

— Sergiu, sunt mândru de tine. Ai procedat corect. Pentru asta vom merge la tir, așa cum ți-ai dorit săptămâna trecută.

— Mulțumesc, tată! – Răspunse băiatul plin de bucurie. Dar spune-mi, de ce tu m-ai lăudat, iar profesoara m-a certat? Tu mi-ai zis să ascult de ea.

— Pentru că tu trebuie să știi să ai grijă de tine. Și trebuie să fii capabil să îți rezolvi problemele singur, fără ajutorul meu, al mamei sau al altcuiva. Înainte să apelezi la ajutorul cuiva trebuie să încerci să rezolvi totul singur. Îți amintești cum la început nu puteai scrie nici măcar 2 cuvinte?

— Da, tată, aveam un scris îngrozitor.

— Atunci eu ți-am zis să îi scrii o scrisoară bunicii, dar i-am interzis mamei să-ți ajute. Ai stat o zi întreagă la scrisoare, dar într-un sfârșit ai făcut-o, nu? Același lucru e valabil în toate: încearcă mai întâi să rezolvi singur problemele și abia dacă nu reușești cere ajutorul altora.

— Bine, tată, am înțeles ce ai în vedere.

— Și de azi înainte nu-mi mai spune notele pe care le primești la școală. Am încredere în tine și cred că vei face față fără controlul meu.

V-a plăcut această istorisoară? Împărtășiți-o și prietenilor dvs.

Sursa: Făsingur.info