”Doamne, dar de ce s-au luat așa de tineri?”

“Doamne, dar de ce s-au luat așa de tineri?”

Mă înspăimântă această întrebare pe care o aud mereu. Da, el are 21 și ea tot atât.

Au ales să formeze o familie, au ales să-și dedice viața unul altuia, au ales să aibă încredere, au ales să nu se “încerce” unul pe altul până se plictisesc ca mai apoi să se despartă printr-un sms și să-și împartă bunurile, dar fără să mai poată recupera anii pierduți, irosiți fără rost, doar pe plăceri.

Nu, nu sunt prea tineri, sunt perfect de copți pentru a lua viața în propriile mâini și pentru a se iubi o viață și mai apoi o veșnicie. Vor îmbătrâni și se vor uita unul la altul spunând: “Am făcut cea mai bună alegere când ne-am luat, am trăit pe pământ parcă o veșnicie și ne așteaptă Cerul!”

Dumnezeu, iubește familia, El a creat-o, El a gândit această unire sacră, El a pus această forță colosală prin care cei doi se despart de mama și de tata și se unesc tainic cu cel mai puternic “lipici”, unul divin care e mai tare decât moartea. De aceea și Diavolul urlă atât de tare împotriva ei.

Dar iubirea va învinge mereu, când ultima zvâcnire a urii va fi zdrobită va rămâne marea familie care a știut să iubească necondiționat și pe Dumnezeu alături de ea!

Iubiți-vă mult!
Cu prețuire,
Toni Berbece