Fiul risipitor pleacă de lângă tatăl său…

Fiul risipitor pleacă de lângă tatăl său și în Luca 15,13 ne spune: Nu după multe zile fiul cel mai tânăr a strans totul și-a plecat într-o țară îndepărtată unde și-a risipit averea trăind în deșertăciune.
Acum fiul risipitor se găsește în faza libertâțiilor greșit înțelese care merg de la casa Tatălui, la cocina cu porci.

Pentru Iudei a paște porci însemna ultima treaptă a decăderi umane, însemnă de fapt distrugerea demnității individuale.

Fiul risipitor începuse de a-și apăra demnitatea cu fermitate în fața tatălui și ajunge apoi să rămână complet lipsit de ea la cocina împuțită.

Pleacă de lângă tatăl sau care este după părerea lui este un tiran si ajunge mai apoi să se alipească de unul din locuitori țări care nu da nimic pe el și-l pune să pască porcii.

Deci fiul risipitor se află în maximă lipsă, e în sdrențe. pute, e flămând, nu mai are nimic.
Concluzia Tatălui din pilda fiului risipitor este și concluzia lui Isus Hristos, care vrea să o așeze la întreaga pildă.

Dar trebuie să ne veselim și să ne bucurăm pentru că acest frate al tău, era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.

Când a înviat fiul risipitor? La cocina cu porci când și-a dat seama că tot mai bine e acasă cu burtica plină? Sau când a redescoperit adevărul despre caracterul tatăl său?

Viața noastră de credință nu va învia, prin simplul fapt că am părăsit cocina cu porci a libertăților greșit înțelese. Și am venit să ne supunem ca niște robi, ca niște argați la poruncile și restricțiile impuse de Tatăl.

Noi vom învia și poaia târzie va fi revărsată, din belșug asupra noastră, atunci când legea iubiri Lui Dumnezeu, va fi ținută din dragoste și din străfundul inimi noastre.

Și această dragoste va porni dintr-o inimă sinceră, plină de iubire și de recunostiință față de Dumnezeu. O dragoste din pasiune, nu doar doar un efect, a unui simțământ, a unei datori față de Dumnezeu, repet cu pasiune.

Noi ne vom naște din nou, atunci când vor descoperii adevărul despre Dumnezeu, ca un Dumnezeu care se bucură de creaturile sale și cu creaturile sale.

Un Dumnezeu al bucuriei, un Dumnezeu care nu trebuie exclus din viața nostră din idealurile noastre, un Dumnezeu care este autorul fericiri noastre. Atunci când înțelegi adevarul despre Dumnezeu apare pocaința METANOIA.

Schimbarea concepției față de Dumnezeu. Apare atunci o nouă viață, un nou sens și o nouă motivație de a trăii.

Și toată lumea este mai frumoasă atunci când îl descoperi pe Dumnezeu așa cum este el. Ceace avem noi, acum de făcut este să căutăm adevărul despre Dumnezeu, în scriptură, în natură și în viața noastră de zi cu zi. Fiincă am curajul să o spun, că noi încă știm foarte puțin despre Dumnezeu, despre Tatăl nostru iubitor.

În mare parte știm, ce am învățat de secole la rând, de la fratele nostru mai mare. Dar când vom descoperii, pentru noi înșine adevărul despre Dumnezeu. Atunci nu ne va mai trebui nimic altceva decât să fim fericiți.

Să ne rugăm să ne ajute, Bunul Dumnezeu, la această minunată experiență.
AMIN.

Autor: Sorin Pop

%d blogeri au apreciat: