Gramada de paie – O pildă înțeleaptă despre o femeie care era foarte îngrijorată pentru copilul său

O femeie a venit la Dumnezeu. Spatele ei era gârbovit din cauza greutății unei desagi mari pe care o avea.

– Ești obosită, femeie? – a întrebat-o Dumnezeu îngrijorat. – Scoate-ți povara de pe umeri, așază-te, odihnește-te.

„Mulțumesc, nu voi sta mult timp”, a răspuns femeia. – Vreau doar să Te întreb ceva și plec imediat! Mi-e teamă să nu se întâmple ceva cât timp lipsesc. Nu mi-aș putea ierta niciodată una ca asta!

– Ce nu ți-ai putea ierta?

– Dacă i se va întâmpla ceva copilului meu. Tocmai pentru asta am venit. Doamne, ai grijă de el!

– Asta și fac. i-a răspuns Dumnezeu. Ți-am dat oare motive să te îndoiești de grija mea?

– Nu, dar… Există atâtea pericole în viață! Și el e la o vârstă la care vrea să încerce de toate, să ajungă peste tot și să se afirme. Mi-e atât de teamă că va ajunge la vreo răscruce, se va răni și va suferi…

– Data viitoare va fi mai precaut, pentru că va simți pe propria piele ce înseamnă suferința. – I-a răspuns Dumnezeu. Este o experiență foarte bună! De ce nu vrei să-l lași să învețe?

– Pentru că vreau să-l păzesc de durere! – a exclamat mama mânioasă. Vezi, Doamne, port mereu cu mine o desagă plină cu paie pentru a i le putea așterne acolo unde ar putea cădea.

– Și acum vrei să-l acopăr și eu cu paie din toate părțile? Bine, uită-te aici.

Și Dumnezeu a creat o grămadă de paie pe care a împrăștiat-o în lume. Aceasta s-a așternut de jur împrejurul fiului femeii, ferindu-l de toate pericolele, ispitele și relele, dar și de viață. Femeia vedea cum fiul ei încerca să-și facă drum prin grămada ceea de paie, dar în zadar. Fiul încerca din răsputeri să iasă de acolo și ba cădea în disperare, ba se înfuria. În cele din urmă a făcut rost de niște chibrituri și i-a dat foc grămezii de paie. Flacăra a cuprins imediat paiele și fumul s-a răspândit repede peste tot.

– Fiule! – a strigat femeia. Vin să te salvez!

– Vrei să mai arunci paie pe foc? a întrebat Dumnezeu. Ia aminte: cu cât părinții vor așterne mai multe paie în jurul copiilor pentru a-i păzi de rele, cu atât mai puternică va fi dorința copiilor de a se debarasa de ele. Dacă acest lucru nu le reușește, vor începe să-și ardă propria viață.

Ei nu știu ce înseamnă durerea și nici libertatea de alegere… Tu ai impresia că este doar un simplu sac de paie, dar în realitate este un sac cu probleme. În el se află toate fricile tale. Neliniștea și frica ta cresc și devin puternice pentru că le hrănești cu energie. Acesta este motivul pentru care povara ta este atât de grea, iar spatele tău încovoiat…

– Înseamnă că nu trebuie să am grijă de fiul meu? Asta încerci să-mi spui tu, Doamne?

– Trebuie să ai grijă atât cât este necesar. Dar nu trebuie să-ți faci mereu griji și să te neliniștești. Căci și mie îmi pasă și am grijă de el. Lasă-mă și pe mine să-mi fac datoria. Nu mă împiedica s-o fac. Dar după cum înțeleg, este și o chestiune de credință…

Sursa