O parabolă înțeleaptă despre cum să reacționezi la invidia și răutatea altora

Într-un sătuc japonez, trăia odată un samurai bătrân, iar a fi samurai însemna să fii un om de onoare. Într-o zi a venit la el un luptător foarte tânăr. El era considerat foarte rău și crud în mediul său. Îi plăcea să folosească acțiuni provocatoare, își înfuria repede adversarii, iar din această cauză a făcea multe greșeli și a pierdea bătăliile.

Tânărul știind că bătrânul este un samurai a început să-l umilească, aruncând cu pietre în el, dar bătrânul nu avea nicio reacție. Își continua studiile fără să reacționeze la răutatea și furia luptătorului. În cele din urmă tânărul luptător a cedat, și pentru că era obosit și nici nu mai știa nicio altă metodă care ar putea să-l înfurie pe bătrân, a plecat frustrat.

Elevii samuraiului au urmărit în liniște ceea ce se întâmpla și surprinși l-au întrebat pe samurai:

– De ce nu ai reacționat? Ți-a fost frică să pierzi bătălia?

Înțeleptul i-a răspuns pe un ton calm:

– Dacă cineva vrea să vă ofere un dar, iar voi nu vreți să-l primiți, spuneți-mi al cui este acel cadou?

Este al stăpânului care a vrut să-l ofere, nu ne aparține nouă, zis unul dintre ucenici.

– Același lucru este valabil și pentru insulte, furie și invidie. Până când nu le veți accepta, ele nu vă aparțin. Sunt ale celui de la care vin.

Această parabolă vă poate schimba viața și atitudinea pe care o aveți față de oamenii invidioși și răi. Depinde de noi ce acceptăm să primim în viață și ce nu.

Invidia isi are originea in mandrie. Ea il face pe om sa dezvolte afirmarea personala fara a tine seama de propria valoare. Cand esti cuprins de invidie, nu exista dorinta de a te asemana cu aproapele sau de a-l depasi. Cel care este stapanit de aceasta patima, asteapta caderea celui pe care il invidiaza. Astfel, am putea spune ca invidia sfarseste in momentul in care il vezi pe cel fericit, nefericit.

Numai dupa ce moare persoana invidiata, invidiosul purcede in a o lauda. Ca era frumos, intelept, darnic etc. Dar chiar si dupa moartea persoanei invidiata, daca apar si ale persoane care sa o laude, invidiosul se schimba intr-o clipa in a-l vorbi de rau pe cel decedat. Caci cel cuprins de invidie este dusman al celor prezente, dar prieten al celor pierdute.

Ce trebuie sa facem pentru a scapa de invidie?

Cand ne intalnim cu bogatia, trebuie sa consideram bunurile din aceasta lume ca fiind vremelnice. De vom cugeta asa, invidia va slabi si va ramane nelucratoare.

Cand Dumnezeu ne scoate in cale persoane mai intelepte ca noi, suntem datori sa le primim ca pe niste daruri ale lui Dumnezeu. Ne sunt puse in cale spre binele nostru. Cu multime de cunostinte, dar lipsiti de intelepciune, ceea ce pare bun se schimba in rautate cand se face la timp nepotrivit si fara masura. Dar cand intelepciunea este prezenta in om, ea fixeaza timpul si masura pentru lucrurile bune, iar castigul in folosirea lor este minunat si pentru cei care dau si pentru cei care primesc, dupa cum spun Sfintii Parinti.

Cand intalnim ceva cu adevarat frumos in creatie, sa-l vedem ca pe un rod al prezentei lui Dumnezeu. Daca vom privi asa, va fi cu neputinta sa ne mai cuprinda invidia atunci cand intalnim lucruri si persoane minunate.

Sigur sunt si alte cai pentru lepadarea invidiei. Dar implinirea celor mentionate ne va ajuta sa ne vedem neputinta si sa avem puterea de a-i socoti pe altii mai vrednici decat noi.

V-a plăcut această pildă?

Sursa; Fa singur via crestinortodox.ro