Daniel Buzdugan: „Noaptea trecută am vorbit vreo oră la telefon cu un prieten neurochirurg în Germania și printre multe altele mi-a povestit despre un pacient de-al lui aflat pe sfarsite de moarte, care și-a trăit toată viața ca ateu”

Daniel Buzdugan, susținător al Bisericii Ortodoxe, a povestit pe Facebook o discuție avută cu un medic român din Germania.

Pe Facebook Daniel Buzdugan a scris: „Noaptea trecută am vorbit vreo oră la telefon cu un prieten neurochirurg în Germania și printre multe altele mi-a povestit despre un pacient de-al lui aflat pe patul de moarte, care și-a trăit toată viața ca ateu, iar acum în actuala situație a aruncat din brațe ideea cum că ne-am trage din maimuțe.

Fiind conștient că era pe ultima sută de metri, omul a început să se și roage lui Dumnezeu, cerând sfaturi de la personalul spitalului. Atunci când vedem că finalul e aproape nu ne mai mulțumim să fim descendenții maimuței.

Omul întreba cu disperare personalul medical: ,, voi muri cu-adevărat? Există un Dumnezeu care mă judecă? Am făcut bine ce am făcut? Voi fi chinuit, rugați-vă pentru mine după ce nu voi mai fi, că ai mei nu cred în nimic”.

Medicul nostru român i-a adus un tânăr preot de acolo din Germania care l-a și spovedit pe bolnavul respectiv, la scurt timp după aceea, dându-și ușor duhul, cum se spune …..Așa suntem noi oamenii, spunem lucrurilor de genul ăsta: ,,mă voi gândi mâine, nu acum”.

E o întrebare superbă în Biblie care sună cam așa: ,,Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si -ar pierde sufletul?”

Un mare adevăr despre omul care se crede că le știe pe toate și când colo este un fir de praf ce se arată ai dispare. Asa este si cu omul.

Iată de ce trebuie să îmbrăcați ciorapi pe ștergătoare, plus alte trucuri pe timp de iarnă.

Iarna este o perioadă grea pentru toți șoferii. În fiecare dimineață ei se confruntă cu o mulțime de neplăceri ce țin de automobilul lor: geamuri, faruri, uși înghețate, probleme cu acumulatorul și încuietorile. Astăzi, vă prezintăm câteva trucuri simple pentru a face față celor mai frecvente probleme ce țin de automobil pe timp de iarnă.

Sfaturi pentru șoferi

1. Geamuri transpirate – Această problemă poate fi înlăturată dacă veți folosi cremă pentru ras. Aplicați crema pe geam, după care ștergeți-l cu o lavetă uscată. Pe sticlă se va forma un strat de protecție care nu va permite geamului să transpire și să înghețe.

2. Faruri murdare – Fiecare șofer se străduie să aibă farurile curate, întrucât de acestea depinde siguranța în trafic. Nu este necesar să folosiți produse chimice pentru a le curăța. Puteți folosi o pastă de dinți obișnuită. Aplicați pasta pe suprafața murdară cu ajutorul unui burete, apoi clătiți cu apă.

3. Acumulator vechi – Dacă există probabilitatea că dimineața nu veți putea porni automobilul, parcați pe o pantă. Acest fapt vă va permite să porniți automobilu fără ajutorul starterului.

4. Parbriz înghețat – Pentru a evita acest lucru, încercați să parcați mașina cu fața spre est. Dacă e timp frumos afară, soarele de dimineață va încălzi parbrizul și va topi gheața. Acest truc vă va ajuta să economisiți 10 minute în fiecare dimineață.

5. Încuietoare înghețată – Nimic nu poate fi mai rău decât o încuietoare înghețată a ușii, portbagajului sau a ușii de la rezervorul de benzină. Este interzisă încălzirea acestora cu apă fierbinte sau cu bricheta. Acest fapt poate avea consecințe negative.

Pentru a dezgheța încuietoarea este suficient să suflați aer cald printr-un pai în orificiul încuietorii. Aerul fierbinte va topi stratul subțire de gheață din interiorul mecanismului.

6. Uși înghețate – Ușile îngheață din cauza umedității de pe cauciucurile izolatoare. Puteți evita acest lucru dacă veți șterge cauciucurile cu o bucată de țesătură înmuiată în ulei. Ștergeți surplusul cu un prosop de hârtie. Uleiul va respinge apa, iar ușile automobilului nu vor mai îngheța.

7. Ștergătoare înghețate – În acest caz vă vin în ajutor ciorapii obișnuiți. Trebuie doar să îmbrăcați ștergătoarele cu ciorapi și lăsați-i peste noapte. Nu lipiți ștergătoarele de parbriz. Va fi mai dificil să scoateți ciorapii de pe parbriz, decât stergătoarele.

Vă dorim să treceți cu ușurință această iarnă cu ajutorul trucurilor noastre.

Românul care e pe cale să trateze cea mai grea boală a omenirii

A inventat una dintre cele mai eficiente imuno-terapii oncologice din lume şi în urmă cu nici o lună a primit echivalentul Premiului Nobel în Biotehnologie, în America. Adrian Bot e bănăţean şi prin ştiinţa sa le demonstrează americanilor că un român poate schimba în bine lumea medicală a următorilor 100 de ani.

Tratamentul inventat de echipă pe care o conduce, în cadrul unui gigant farma, dă rezultate uluitoare în leucemie, unde unul din doi pacienţi sunt vindecaţi după o singură cura. E drept că tratamentul nu ajunge decât în 4 ţări din Europa, iar România nu este printre ele, însă cercetătorul Adrian Bot speră ca în curând să fie accesibilă la scară largă.

Şi mai speră că societatea românească să poată capacita oamenii valoroşi – ca el – de peste hotare, care pot contribui prin cunoştinţele lor să dezvolte şi în ţara noastră terapii moderne.

Dacă Los Angeles e cunoscut drept oraşul îngerilor, probabil că pe aceste dealuri, de deasupra metropolei, i-ai putea găsi. Vorbim de locuri în care preţul unei proprietăţi cocoţate pe coline aride porneşte de la 10 milioane de dolari, iar vilele de aici aduc tot luxul şi discreţia, într-o zonă deşertică, departe de aglomeraţia urbană. În acest imobil cochet locuiesc soţii Simona şi Adrian Bot.

Adrian e doctor în biogenetică şi vicepreşedinte la una dintre cele mai mari companii farma din Statele Unite, cu filiale pe toate continentele. Şi cu doar 4 zile înainte de discuţie, compania sa a câștigat prestigiosul premiu Galien Prix, care este echivalentul Premiului Nobel în Biotehnologie.

Adrian Bot, dr. cercetător imunoterapie: „În categoria cel mai bun produs de biotehnologie, premiul Întâi Galien este Kite, pentru Yescarta. Yescarta va aduce o nouă eră în tratamentul leucemiei. Nu ne oprim aici, înaintăm cu viteza luminii! Ştim că viaţa oamenilor depinde de asta! A fost prima terapie aprobată în limfomul malign, s-a întâmplat în 2017, cu o rată de răspuns foarte mare. Premiul este oferit în fiecare an pentru inovaţii din toată lumea care îmbunătăţesc omenirea, iar Adrian Bot s-a remarcat pentru că, în calitate de specialist în biogenetică, a lucrat la o terapie nouă, cu celule îmbunătăţite genetic, care odată reintroduse în corpul pacienţilor bolnavi de leucemie îi vindecă de leucemie şi alte câteva maladii ale sângelui. Celulele perfecţionate genetic se numesc CAR T-cells şi devin nişte super soldaţi care apar organismul şi ucid celulele tumorale.”

Adrian Bot, doctor cercetător în biotehnologie: „Sunt administrate o singură dată, ele sunt activate şi se multiplică. E un tratament viu și sunt propriile celule, nu e un fenomen de rejecţie, e your own cell.”

E un român care activează în cel mai înalt nivel al unui domeniu în care specialiştii par că se joacă de-a Dumnezeu şi le iese de minune.

Adrian Bot: „Lucrul cel mai uimitor pentru mine este ca omenirea a ajuns la un punct de inflexiune în istorie, noi putem la ora actuală să reprogramăm celule vii şi ţesuturi, la nivel genetic, să modificăm funcţiile cele mai intime ale organismului omenesc, noi ca şi specie nu mai suntem la cheremul evoluţiei darwiniste. E un moment important în medicină moleculară, dar şi în istoria omului. Care pune şi probleme etice remarcabile, probleme filosofice.”

În 2017, fotografia sa a fost afişată în Time Square din New York, atunci când terapia cu celule îmbunătăţite genetic a trecut de toate testele Agenţiei Federale a Medicamentului. E deocamdată o procedură extrem de costisitoare, ajunge la 400.000 de dolari, însă unul din doi pacienţi e complet vindecat, după cum spun soţii Bot. Iar Inovaţia în medicină moleculară este tot ce a visat Adrian încă din adolescenţă.

Adrian Bot, cercetător biogenetică: „Am avut onoarea extraordinară să reprezint România de două ori internaţional, la Olimpiada de Fizică, în ’86, de atunci mi-am canalizat energia şi am ştiu că vreau să fac ştiinţă.”

Simona Bot este la rândul său cercetător şi până la un moment dat au fost colegi de laborator, în Statele Unite ale Americii.

Simona Bot, cercetător biomedicină: „Faptul că am fost în acelaşi domeniu cred că ne-a salvat căsnicia, pentru că eu am înţeles câtă dedicaţie şi câtă muncă se ascunde în spatele unui succes. De 25 de ani suntem o echipă foarte bună.”

Adrian Bot a părăsit România în 1994, imediat după terminarea facultăţii de medicină, la Timişoara. Îşi aminteşte că a avut un mentor extraordinar, care i-a marcat cariera în Statele Unite. Lucra la San Diego şi a fost luat sub aripa celebrului Emil Palade, unul dintre marii români ai tuturor timpurilor.

Adrian Bot, cercetător, vicepreşedinte companie farma: „Regretatul profesor Palade, singurul laureat al premiului Nobel în medicină. Am petrecut 4 ani în San Diego. Era decan ştiinţific al UCLA în San Diego. Cea mai dulce limba moldovenească, româna cu accent moldovenesc, şi un simţ al umorului extraordinar şi un interes fantastic în ceea ce făceam noi şi alţii. Un om foarte cald, foarte bun, deschis să ne întrebe ce vrem să facem, care sunt visele noastre.”

Ambii soţi sunt bănăţeni şi au copilărit în comune diferite din judeţul Timiş. Au făcut aceeaşi facultate, la Timişoara, dar în ani diferiţi, şi s-au cunoscut mai târziu peste ocean, în Statele Unite. Ea a renunţat la carieră pentru a creşte cele 3 fiice pe care le au împreună, iar Adrian Bot a devenit peste ani doctor, expert în ştiinţe biomedicale, cu o cercertare de aproape 25 de ani, menită să ajute în tratarea celei mai grele boli a omenirii.

Reporter: „Conştientizaţi că puneţi umărul serios la tratarea omenirii?”
Adrian Bot, cercetător biogenetică: „Conştientizez, a fost destul destul de dificil. Am ajutat într-un proiect de dezvoltare a unui vaccin, am început studiile în pacienţi, unul dintre colegii noştri, profesor în medicină, m-a sunat după tratament şi mi-a spus că acest pacient a răspuns la tratament. Senzaţia pe care am avut-o e indescriptibilă.”

Şi-au crescut fetele în spirit românesc, mai ales că de educaţia lor s-au ocupat şi bunicii din partea mamei. Sunt pensionari cu rădăcini puternice la Comloşu Mare, în comunitatea bănăţeană de lângă Timişoara, dar locuiesc câteva luni pe an, iarna, la Los Angeles.

Socrii: „Avem în jurul nostru bolnavi de prieteni, dar care deocamdată nu pot să acceseze treaba asta. De asta spun că aş dori să ajungă în România, dar să ajungă la omul de rând.”

Sunt mâhniţi că societatea românească a pierdut oameni precum ginerele şi fiica lor. Povestesc că şi celălalt băiat pe care îl au, fratele Simonei, un medic care a profesat ani de zile la Timişoara, a decis să emigreze în Germania, în urmă cu doi ani.

Socru: „Speranţa mea, şi cred că aş putea să fiu purtătorul oamenilor de rând din România, speranţa mea e că aceşti oameni tineri… speranţa mea e în ei. Atât a celor care sunt în România, care stau acolo şi luptă pentru nişte chestii, cât mai ales prin cei care au ieşit afară, au avut ocazia să înveţe şi să aducă aceste cunoştinţe în ţară. Societatea românească trebuie să-şi dea ceva pentru asta, nu neapărat ceva material, dar să creeze condiţii, să dea posibilitatea acestor oameni tineri ca să se dezvolte! Să le dea voie să plece, dar să îi motiveze să se întoarcă în ţară! Mă întreb cum ar fi arătat România, dacă îi aveam pe aceşti oameni în ţară. Ştiţi cum ar fi arătat, exact cum am avut noi speranţa în ’89. Eu am avut multe discuţii cu Adrian, de-a lungul anilor, a spus: „de ce să vin în România, că nu pot!”

Simona: „Voiam să spun de fratele meu, Lucian Juga, care e un chirurg desăvârşit şi noi îl admirăm fantastic, care nu face doar chirurgie, face conferinţe şi învaţă şi alţi chirurgi. Și în România şi-a făcut un nume, dar din păcate nu a putut să evolueze. ”

Adrian Bot vede partea plină a paharului, adică un viitor în care autorităţile române se trezesc în al XII-lea ceas şi reuşesc să capaciteze elitele româneşti, aflate în exod în lumea largă.

Adrian Bot: „Cred că majoritatea celor care pleacă din România pleacă din motive profesionale, mă refer la top talent. Pentru că ei caută exact ce am căutat şi eu în 1994 când am venit în SUA. Sunt o mare pierdere pentru România, dar nu completă, pentru că mulţi dintre ei vor ajuta. Sunt disponibili să ajute pe diverse planuri. Vin şi interacţionează, formează aceste networkuri deosebit de dinamice, incubatoare de idei noi, incubatoare de inteligenţă, care să ducă la idei şi demersuri concrete, în România! În domeniul tehologic, politic şi aşa mai departe. România are şansa să se afirme în high-tech, nu numai IT, ci şi biotehnologie. Cred că principiul de a forma incubatoare pe lângă marile universităţi şi institute în România e foarte promiţător şi el trebuie nu numai analizat, dar şi pus în aplicare de factorii de responabili din România. Doar trebuie să existe voinţa, să existe viziunea şi să fie acele echipe care să facă politicile.”

Cercetătorul se simte dator faţă de societatea românească, cea care l-a instruit până la terminarea studiilor universitare.

Adrian Bot: „Deşi am plecat din România fizic în 1994, noi de fapt nu am părăsit niciodată România.”

Ar vrea să sprijine comunitatea ştiinţifică românească, la fel cum vor probabil mulţi alţi specialişti de la noi care au emigrat, însă pe care guvernanţii eşuează să îi coopteze în proiecte viabile, de ţară, deşi vin cu o pregătire uluitoare în domeniile lor.
Vine de câteva ori pe an în ţară, la Timişoara, unde are părinţii şi un frate avocat. Îi place să călătorească, să practice ski-ul şi preţuieşte timpul cu familia, fiind tot anul foarte ocupat.

Adrian Bot: „Nu putem altfel decât împreună, altfel suntem prea ocupaţi să ne vedem, călătorim şi combinăm bussiness-ul cu plăcerea, trei zile, patru zile le furăm aici, încolo. De obicei le combinăm cu metinguri pe care le avem.”

E pasionat de enologie, studiază în timpul liber despre vinurile californiene şi îşi încurajează soţia să îndrăznească mai mult cu pasiunea ei pentru pictură.

Adrian Bot: „Ca bănăţean, sunt foarte mândru, vinurile de la Recaș, unul dintre inginerii de acolo la Recaș a fost unchiul meu.”

Şi dezvăluie că mai are o pasiune total diferită de lumea laboratoarelor de genetică.

Adrian Bot: „Mă pasionează electronic dance music, care a devenit foarte în vogă aici”.

Îl relaxează să mixeze melodii din genul house la calculator şi i-ar plăcea să fie DJ, să pună muzica în cluburi şi la festivaluri. Dacă ar avea şi timp liber, pe care mai nou îl alocă proiectelor filantropice.

Simona Bot este în conducerea unei fundaţii internaţionale care finanţează cazuri medicale cu probleme şi sprijină copii orfani cu talent, cu burse de studiu. Cei doi soţi au ajutat, de exemplu, o tânără orfană de la Iaşi cu o amputaţie, care a primit în America un picior bionic.

Simona Bot: „Recent, acum două luni, un asemenea sistem high-teck, bazat pe fibră de carbon, micromecanisme, procesor sensori, la una dintre studentele de la Blue Heron România, care e amputată deasupra genunchiului, şi am reuşit repede să îi fac rost de viză şi să o aduc aici. Şi să îi găsesc o companie care să îi facă aceasta proteză gratuit.”
Reporter: „Şi e un picior bionic?”
Simona Bot: „Bio-mechanics se numeşte, practic urmează mişcarea naturală a piciorului. ”

Adrian Bot: „Ea este capabilă acum să poarte tocuri.”

Fata e studentă la medicină şi e printre puţinele beneficiare în lume a unei astfel de tehnologii, iar operaţia a avut loc în Statele Unite.

Adrian Bot: „În momentul în care te realizezi profesional, te întrebi ce se întâmplă cu restul lumii, începi să devii foarte angajat în proiecte filnatropice, în proiecte de voluntariat, îţi pasă ce va veni după tine. Ştii că nu poţi să dormi bine tu, dacă cel de lângă tine nu doarme bine. Sau dacă copiii tăi nu vor trăi într-o societate care e mai bună.”

Vedea că lucrurile au evoluat pozitiv şi în România, în privinţa voluntariatului din societatea civilă, însă îl dezamăgeşte că nu avem proiecte de ţară şi nimeni nu mai face planificare în domeniile de interes.

Adrian Bot, cercetător biogenetică: „Trebuie să fim curajoşi şi să nu mai gândim doar pentru următorii 2 – 3 ani, să ne gândim pe durată: 10 ani, douăzeci de ani, să stopăm drenajul de talent prin a încuraja economia, a îmbunătăţi învăţământul. Sistemul educaţional în România, care suferă la ora actuală, trebuie îmbunătăţit, pentru ca să continuăm să generăm talentul.”

Adrian Bot face cercetare în biomedicina la cel mai înalt nivel şi schimba lumea în care trăim, pentru ca lupta să pună stop maladiilor incurabile. Simte că lucrând la cele mai noi terapii din domeniul leucemiei ajută inevitabil şi România.

Sunt intelectuali remarcabili şi vorbind cu ei la Los Angeles, putem înţelege şi cum ar putea arăta ţara noastră dacă am fi reuşit să îi ţinem aici.

Adrian Bot: „Aș fi încercat să fac tot ceea ce pot, pentru a avansa tratamente pentru bolnavii care le necesită. Dar ingredientele pentru dezvoltarea mea profesională, din păcate, nu s-au găsit în România.”

Avem un român îl elita cercetării medicale mondiale. Face carieră dezvoltând soluţii salvatoare, pentru omenirea următorului secol. Trăieşte din plin visul de a face ştiință şi cercetare de top, în inginerie biomoleculară, sperând să ajute, astfel, şi ţara în care s-a născut.

Stii care este secretul? De ce bunicii noștri nu sufereau de boli cronice

De ce bunicii noștri nu sufereau de boli cronice. Care este SECRETUL? Probabil ca ai remarcat si tu ca pe vremea bunicilor nostri rare erau cazurile de boli cronice, precum cancerul sau diabetul, boli care fac ravagii in lume, in momentul de fata.

Cum s-a ajuns la aceasta situatie teribila?

Nu mai este un secret pentru nimeni ca oamenii zilelor noastre au o gramada de obiceiuri nesanatoase, alimentatia fiind una dintre cele mai mari probleme ale acestora. Stresul, stilul de viata haotic, sentimentele negative sunt doar cateva motive din pricina carora oamenii au ajuns sa fie bolnavi, de la varste foarte tinere.

Ce lucruri faceau bunicii nostri, pentru a evita bolile?

1. In primul rand, bunicii isi gateau propria mancare acasa, folosind doar ingrediente naturale. Dupa cum iti poti imagina, la vremea respectiva oamenii isi pregateau singura mancarea, ba mai mult, de cele mai multe ori, alimentele folosite la prepararea acesteia proveneau din gradina lor personala, iar dieta bunicilor continea in mod natural multi nutrienti. Atunci nu existau alimente semipreparate, procesate, iar mancatul in oras era ceva rar. Din fericire pentru ei, aceste obiceiuri sanatoase i-au tinut departe de boli.

2. Nu consumau OMG ( orgasnisme modificate genetic), aditivi, stabilizatori sau alte E-uri. Mancarea nu era tratata cu aditivi, antibiotice sau hormoni. Aceste chimicale au inceput sa fie folosite dupa 1900, producatorii cautand inca de atunci metode de prelungire a “vietii” alimentelor, in detrimentul sanatatii oamenilor.

3. Nu luau pastile chimice si nu fugeau la doctor, imediat ce un disconfort se instala. Probabil ca iti amintesti si tu ca bunicii tai nu se grabeau sa mearga la medic, la primul semn de slabiciune. Ba chiar contra. Acestia aveau incredere in remediile naturale, asa ca lasau organismul sa-si faca treaba, inainte de a apela la medicina alopata. Hrana era pentru ei vindecatoare, chiar daca stiau sau nu acest lucru.

4. Ei nu tineau regimuri, nu isi chinuiau corpul si metabolismul cu restrictii de tot felul, consumau hrana in forma ei naturala. Bunicii nostri nu au fost victimele dietelor capricioase, calculului caloriilor, marketingului hranei, care sunt atat de populare astazi (in parte din cauza faptului ca infrastructura de marketing nu exista inca). Asta i-a ajutat sa-si mentina un metabolism sanatos si sa se hraneasca in acord cu nevoile corpului.

5. Mancau doar fructe si legume de sezon. Cu siguranta nu o vedeai pe bunica ta mancand caise sau zmeura in timpul iernii…Bunicii nostri obisnuiau sa consume doar alimentele specifice sezonului. In caz ca nu stiai, nu este indicat sa mananci astfel de alimente aduse de peste hotare, deoarece sunt tratate cu tot felul de chimicale. Cel mai indicat este sa mananci fructele si legumele care cresc in zona unde locuiesti.

6. Petreceau mult mai mult timp in aer liber. Bunicii nostri nu au avut “sansa” de a sta pentru a petrece timp in fata computerului sau a televizorului. Ei se “jucau” cu bicicletele, inotau, petreceau timp afara din casa, lucru extrem de benefic pentru organismul nostru.

Apropo, stiai ca pentru a-ti mentine sanatatea este recomandat sa mergi intre 4-7 kilometri pe jos, zilnic? Daca nu faci acest lucru, majoritatea organelor tale nu vor fi alimentate cu suficient sange, asa ca bolile se vor instaura. De aceea, sedentarismul este cosniderat unul dintre cei mai mari ucigasi ai secolulului 21.

7. Nu erau afectati de stres. Cu siguranta nu ai auzit-o pe bunica ta spunand cat de agitata este din pricina unui deadline sau din cauza faptului ca nu are timp… La acea vreme, oamenii erau mult mai relaxati, lasand lucrurile sa mearga de la sine. Nu erau atat de materialisti, asa ca nu erau dispusi sa faca orice pentru a avea niste bani in plus.

Deci, lucrurile sunt cat se poate de clare: daca ai grija de sanatatea ta, avand o dieta sanatoasa si un stil de viata intelept, bolile te vor evita, pur si simplu.

Copiii tăi nu vor avea niciodată nevoie de casa ta

Alexandru Borodi, un cunoscut arhitect de origine bielorusă a petrecut recent o lecție destinată altor arhitecți și designeri pe tema construcției locuințelor la sol. Iată ce a spus arhitectul în cadrul acestei lecții:

Regula nr. 1: Locuința se construiește pentru 2 oameni

În ultimii 15 ani am construit mai mult de 500 de locuințe. În 95% de cazuri, oamenii pur și simplu nu știau ce vor. Soții se certau pe tema unor fleacuri, însă nu discutau deloc despre ce este mai important. Dar ce este mai important atunci când vrei să construiești o casă?

Răspuns: Este foarte important de știut că locuința ta nu va trebui copiilor tăi. Trăim acum într-o lume foarte dinamică iar casele doar în trecut erau proiectate așa încât să poată găzdui și o tabără de romi dacă va fi nevoie.

Experiența arată că în casele părintești se trăiește din ce în ce mai puțin, respectiv nu are vreun rost să faci o casă mare care te va costa și foarte scump. Nu are sens să faci o casă mare dacă știi că nu ești prea bogat și copiii tăi nu vor trăi cu tine în ea.

2: Economisim pe lucruri mici, mărind în schimb comoditatea

Dacă vrei să economisești bani pe casă, fă casa cu un sigur nivel fără mansardă. Astfel vei putea economisi câte 50.000 de dolari la fiecare 100-120 metri pătrați de suprafață. Adică, este mult mai ieftin să faci o casă cu un nivel, dar cu mai multe odăi, decât să o faci cu două nivele, în care ar fi același număr de odăi. Iar 50.000 de dolari sunt bani, nu glumă. De acești bani îți poți cumpăra o mașină luxoasă.

În plus, trebuie de conștientizat bine posibilitățile financiare. Construcția unei case nu trebuie să dureze 10-15 ani, altfel ea nu va fi finalizată niciodată.

Regula nr. 3: Alege atent oamenii care îți vor face casa

Zidarii cer banii pentru lucru înainte, apoi ridică pereții, după care vin tencuitorii și întreabă cine a a zidit așa de prost, totodată cerând și ei banii pentru lucrări înainte. După ce tencuitorii și-au făcut treaba, vine omul care pune faianța și întreabă cine așa de prost a tencuit (dându-ți totodată să înțelegi că vrea și el banii înainte). Deci să fim atenți la cei care cer banii înainte și care încep lucrul la 10 dimineața și pleacă pe la 16 acasă… Mai bine cauți alți oameni în locul acestora.

Regula nr. 4: Organizează spațiul rațional

De exemplu, trebuie să proiecteze astfel locuința încât atunci când speli vesela să vezi cine merge pe stradă. Locul pentru gătit mici sau barbeque trebuie să fie amplasat acolo de unde se vede apusul, chiar dacă apusul se vede doar din spatele casei ori din contra, dinspre drum. Lasă-i pe oameni să vadă cu savurezi fericit cărnița și te simți satisfăcut de viață.

Regula nr. 5: Întreabă-te dacă chiar ai nevoie de piscină în curte

Știți cu ce se termină epopeea cu piscinele? În prima săptămână familia merg la piscină de două ori pe zi. Peste o săptămână – o dată pe zi. Peste o lună – o dată pe săptămână. Iar în 3 luni piscina devine locuință pentru broaște. Doar soțiile marilor bogătași au timp suficient pentru a sta toată ziua la piscină, în schimb noi, oamenii obișnuiți – nu!

Regula nr. 6: Întreabă-te dacă chiar ai nevoie de garaj

Doar 5% de oameni țin mașina în garaj. De ce? Din cauza lenii. Este foarte incomod să închizi și să deschizi ușa garajului de fiecare dată când pleci ori vii cu mașina. De cele mai multe ori garajul se transformă în depozit pentru tot felul de fleacuri și lucruri nenecesare. Dar cât spațiu ocupă un garaj și cât de scump este să-l faci!

Omenirea nu a mai văzut până acum o donație atât de mare. Catre cine s-au dus cele 32 miliarde de dolari

Încă niciodată în istorie nu s-a făcut o donație atât de imensă până la cazul despre care vom vorbi astăzi. Un om pur și simplu a donat treizeci și două de miliarde de dolari oamenilor nevoiași.

Al-Walid ben Talal bin Abdulaziz al Saud este membru al casei regale saudite. Dumnealui a decis să doneze întreaga sa avere pentru scopuri caritabile. Suma totală dedicată actelor de binefacere a fost estimată la circa 32 de miliarde de dolari.

Conform revistei Forbes din 2015, Al-Walid era cotat drept cel mai bogat om din Arabia Saudită. Întreaga avere de 32 de miliarde de dolari a prințului urmează a fi donată pentru scopuri caritabile. “Aceasta e datoria mea față de omenire” – astfel își explică gestul Al-Walid.

“Nu există termene limită. La timpul cuvenit toată averea mea va fi cheltuită pentru binefacere. Deja acum o parte însemnată din venitul meu este destinată acestui scop” – afirmă prințul.

“Eu nu voi lua acești bani cu mine în mormânt, eu vreau ca ei să fie în slujba binelui. În jur sunt o mulțime de oameni care au nevoie de ajutor. Cineva în sfârșit se va vindeca de o boală, altcineva va putea face studii de calitate. Aceasta e datoria mea, eu am ocazia să fac din lumea asta un loc mai bun și o voi face.”

Al-Walid și-a căpătat averea prin proiecte investiționale și piața de acțiuni. Printre companiile și proiectele în care el a investit se numără Apple, Twitter, Citibank, Four Seasons și multe altele.

Miliardarul afirmă că sursa sa de inspirație este Bill Gates, care a creat propria fundație de binefacere Gates Foundation.

Cei doi copii ai prințului au acceptat decizia tatălui lor, care are deja peste 60 de ani.

Cine ajuta pe săraci, Il împrumută pe Dumnezeu iar Dumnezeu nu rămâne dator nimanui!

Sunt neurobiolog și toată viața mea am cercetat creierul uman – Pentru adevărata fericire, sunt necesare doar 4 lucruri

În internet se poate găsi o cantitate enormă de sfaturi despre cum să devii fericit. De cele mai multe ori ele sunt scrise de oameni care habar nu au ce vorbesc, nu îi credeți!

Și nici redacția noastră nu o credeți. În schimb vă îndemnăm să îi credeți pe neurobiologi, medici care studiază materia cenușie din creier și cunosc cel mai bine de ce are nevoie omul pentru a fi fericit.

Neurobiologul american Alex Korb ne împărtășește gândurile sale despre fericire:

1. Cea mai importantă întrebare – Dacă sunteți într-o perioadă mai dificilă, puneți-vă o întrebare: “Pentru ce pot să-i mulțumesc lui Dumnezeu?”

Probabil ați râs ironic citind asta și v-ați întrebat dacă sentimentul de mulțumire are vreun impact biologic asupra creierului. Chiar are!

Știți cum funcționează preparatul antidepresiv bupropion? El stimulează secreția neuromediatorului dopamina, precum și sentimentul de mulțumire.

Dar știți cum funcționează fluoxetina? Stimulează neuromediatorul serotonina, precum și sentimentul de mulțumire.

Unul din principalele efecte ale mulțumirii este creșterea nivelului de serotonină. Atunci când îi mulțumiți lui Dumnezeu, vă concentrați pe laturile pozitive ale vieții dvs., fapt ce crește secreția de serotonină.

2. Exprimați-vă sentimentele negative – Nu vă simțiți bine? Definiți cumva starea dvs. Ce este: tristețe, îngrijorare, supărare?

Acest mic exercițiu e suficient ca să vă simțiți mai bine! Credeți că e o glumă? Creierul dvs. crede altceva!

În unul din experimente participanților le erau arătate fotografiile oamenilor ce avea diferite expresii ale feței, iar reacțiile creierului lor erau înregistrate. Precum s-a și prevăzut, amigdalele reacționau la emoțiile reprezentate.

Dar când participanții au fost rugați să exprime aceste emoții, la ei se activiza cortexul cerebral prefrontal ventrolateral, iar activitatea amigdalelor scădea. Cu alte cuvinte, exprimarea emoțiilor reduce impactul lor asupra omului.

3. Luați o decizie – Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că după ce luați o decizie parcă vă simțiți mai ușurat? Această senzație nu e întâmplătoare.

Neurobiologia arată că luarea deciziilor reduce îngrijorarea și anxietatea. Asta pe lângă faptul că se rezolvă problemele…

În procesul de luare a deciziilor noi elaborăm anumite intenții și stabilim anumite obiective. Toate acestea au un impact pozitiv asupra cortexului prefrontal, reducând intensitatea tulburărilor și îngrijorărilor. În afară de aceasta luarea deciziilor ajută la reducerea activității striatumului, care de cele mai multe ori ne provoacă impulsuri și acțiuni negative.

În sfârșit luarea deciziilor transformă viziunea noastră asupra lumii, fapt ce iarăși ne ajută să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm.

4. Intrați în contact cu oamenii – În una din cercetări participanții se jucau într-un joc computerizat cu minge. Unul din jucători arunca mingea, celălalt i-o întorcea. Dar de fapt doar unul din aceștia era om, cel de-al doilea jucător fiind calculatorul.

Dar participanților li s-a spus că figura din ecran e condusă de un om viu. Cum credeți, ce se întâmpla atunci când colegul refuza să îi întoarcă mingea?

Creierul jucătorului avea o reacție similară ca și în cazul durerilor. Cu alte cuvinte creierul nostru percepe respingerea de către alt om în același fel în care ne-am fractura piciorul, de exemplu.

Excluderea socială activizează cortexul frontal și centrul durerii, exact ca și durerea fizică.

Altfel spus pentru creier sunt foarte importante relațiile cu alți oameni. Vreți să le ridicați la un alt nivel? Comunicați mai strâns cu prietenii și colegii, iar pe oamenii dragi îmbrățișați-i și sărutați-i mai des!

Iată de ce copiii japonezi niciodată nu sunt mofturoși

Japonia este una dintre cele mai uimitoare țări. Toată lumea cunoaște că japonezii sunt sârguincioși, perseverenți, disciplinați și foarte grijulii cu natura. Vă propunem să observați încă o trăsătură a acestei națiuni, care ar trebui însușită de părinții din orice țară.

Cum își educă japonezii copiii?

Oamenii, care vizitează Țara Soarelui Răsare, sunt uimiți de relațiile deosebite dintre diferite generații de japonezi. Copiii sunt ascultători și drăguți, adulții — adecvați, bunicii — iubitori, însă fără „tonul dezmierdător” obișnuit…

Motivul acestei unanimități este o tradiție deosebită de educare a copiilor, rădăcinile căreia se pierd în trecutul îndepărtat.

Cu multe secole în urmă mamele japoneze combinau serviciul cu educația copilului. Pe atunci nu existau grădinițe sau bunici casnici, care ar fi putut să stea cu copiii până la sfârșitul zilei de muncă. De aceea, micuțul se afla mereu acolo unde era și mama lui. Chiar dacă mergea la câmp, femeia își ținea bebelușul legat de ea cu o pânză și tot timpul comunica cu el, povestindu-i ce face și de ce. Nu era uimitor că copilul începea să vorbească înainte de a învăța să meargă.

Ce avantaje are această metodă?

Micuțul se simte implicat în toate activitățile din viață (muncă, odihnă, plimbări). El se dezvoltă și cunoaște lumea cu mai multă ușurință.

Nu este uimitor că japonezele preferă să-și educe copiii conform acestei tradiții. Unde nu s-ar duce mama, orice ocupație ar avea, micuțul este mereu alături de ea — în brațe, la spate sau ținându-o de mâini.

De obicei, mamele japoneze stau acasă până când copilul împlinește 3 ani. Cu toate că în țara lor există creșe, se consideră rușinos să-ți dai copilul acolo, ca și să-i rogi pe bunici să stea cu ei. După ce ajunge la vârsta de 3 ani, copilul este dat la grădiniță.

Și acasă, și la grădiniță, copilul este învățat să fie atent la emoții — nu doar la ale sale, ci și la cele ale altor oameni, animale și chiar obiecte neînsuflețite. De exemplu, dacă micuțul trântește mașinuța de podea și o strică, mama nu-i va lua jucăria, dar îi va spune neapărat că el îi provoacă mașinuței durere.

Nu trebuie să credeți că educația copilului este lăsată doar în seama femeii. Și tații sunt dornici să aibă grijă de copii.

Regulile educației japoneze

După cum s-a mai menționat, în Japonia copiii primesc multă atenție părintească — îmbrățișări, discuții, plimbări etc. Pe lângă acestea, mamele și tații niciodată:

— nu ridică tonul;

— nu le fac observații;

— nu aplică pedepse fizice.

Japonezii își învață copiii:

— să se comporte politicos;

— să fie atenți cu ceilalți;

— să nu deranjeze pe nimeni prin comportamentul lor.

Ce fac japonezii, când copiii se comportă urât?

Evident, părinții sunt interesați ce ar trebui ei să facă ca copiii să nu mai fie obraznici? Japonezii nu strigă, nu-i pedepsesc. Deci cum îi motivează pe copii să fie cuminți? Răspunsul este simplu — ei își arată nemulțumirea prin intonație și priviri.

Copiii japonezi recunosc negreșit, când părinții lor sunt supărați din cauza comportamentului lor. Ei simt vinovăție, regret și încearcă să-și îndrepte greșeala.

După cum vedeți, copiii din Japonia sunt înconjurați de dragostea și grija părinților lor și încă de la naștere învață principiile vieții sociale. Desigur, acest sistem de educație este foarte neobișnuit pentru locuitorii altor țări. Însă experiența seculară arată că el este foarte eficient și contribuie la formarea unor cetățeni educați, care respectă legea și cu care este plăcut să comunici.

Cum puteți recunoaște invidia ascunsă – Semnele unui prieten fals

Cel mai teribil lucru, este atunci când înțelegeți prea târziu că omul de alături nu vă este un prieten apropiat, ci un dușman! Poetul Hlebnikov a prietenit cu un alt poet, cu care în timpul războiului civil au traversat împreună stepa. Poetul s-a îmbolnăvit și era deja la un pas de moarte, când genialul Hlebnikov l-a lăsat bolnav și a mers mai departe singur.

Prietenul fiind pe moarte a cerut ”să fie înmormântat omenește!”. La ce Hlebnikov, i-a răspuns cu un ton romantic ”stepa te va înmormânta!”. Și a plecat. Din fericire, poetul a supraviețuit. Peste ani, întâmplarea a făcut ca ei să se întâlnească. Hlebnikov a fost foarte fericit să-l revadă! Ah, spunea el, ce bine că ești în viață! Dar mai mult această prietenie nu a mai existat.

Pentru a nu rămâne abandonat în stepa și a avea toate șansele de a muri, trebuie să știți care sunt semnele unui prieten fals.

Prietenul fals vorbește numai despre sine. Atunci când vă ascultă, cu greu își ascunde plictiseala, mai ales dacă vorbiți despre problemele dvs. Pierde interesul față de dvs și va găsi probleme urgente pe care trebuie să le rezolve. Sau va ignora tot ce-i povestiți, exprimându-și compasiunea falsă.

Un prieten fals este întotdeauna foarte ocupat, când aveți nevoie de ajutorul lui. Urgențele pur și simplu îl dau jos de pe picioare anume în momentul când îi cereți ajutorul.

În același timp, prietenul fals mereu vă cere ajutorul, indiferent de situația dvs. El nu vă apreciază timpul, nu vă respectă nici măcar timpul de odihnă. Această persoană vă poate telefona la cinci dimineața, doar ca să vă povestească problemele sale. Sau să ceară bani, deși are o situație financiară mult mai bună decât a dvs. Sau poate să vă ceară să-l duceți undeva cu mașina, să faceți o muncă murdară sau plicitisitoare, numai pentru că nu dorește să plătească bani unui om angajat pentru asta. Pentru munca depusă, prietenul fals vă poate mulțumi călduros la început, dar nu vă va plăti niciodată pentru efortul dvs, nici măcar cu o ciocolată! Doar sunteți prieteni!

Prietenul fals face glume pe seama dvs în prezența tuturor. Vă critică față de toți. Și crede că are dreptul să procedeze astfel, pentru că sunteți prieteni. Prietenul fals, vă povestește tot felul de lucruri urâte, care se vorbesc despre dvs. Spune, că le-a auzit personal! Dar, totuși nu a oprit această discuție…

Prietenul fals nu vă recunoaște succesele și le devaluează importanța. Sau vă spune că acest succes nu este pentru mult timp. Veți începe din nou să fumați, vă veți îngrășa din nou, dragostea pe care o simțiți este o iluzie care va dispare, de la dietă o să vă cadă părul, iar cu noul șef va fi imposibil să vă înțelegeți și să aveți o bună colaborare, etc.

Prietenul fals vă discută pe la spate. Povestește tuturor despre viața dvs persoanlă. ”Întâmplător” dezvăluie careva secrete pe care i le-ați împărtășit. După aceasta, foarte nevinovat spune: „Oh, mi-a scăpat întâmplător această informație! Dar ce nu aveam voie să vorbesc despre asta? Îmi pare rău!

Prietenul fals face abuz de cunoștințele și prietenii dvs fără a vă întreba. Foarte repede ajunge să fie prieten cu prietenii dvs mai vechi. Stabilește contacte cu ei pe rețelele de socializare, le cere sau le oferă serviciile sale.

Prietenul fals este invidios. Chiar dacă într-o situație critică, la mare necaz și durere vă oferă sprijin – în cuvinte. În secret el este bucuros și încântat că vi se întâmplă tot felul de situații neplăcute. Iar atunci, când aveți o mare bucurie sau un succes, el devine trist și supărat. Și așteaptă momentul potrivit pentru a da peste cap această stare de bucurie.

Există multe semne ale unui prieten fals. El uită despre datoriile mici și nu vă întoarce banii, din motiv că mereu uită să o facă. Iar o favoare mică pe care a făcut-o pentru dvs și-o va aminti mereu și va povesti tuturor cum va servit odată cu o plăcintă. Sau chiar cu o jumătate de plăcintă.

Prietenul fals își permite chiar să flirteze cu partenerul dvs.

Stați departe de astfel de oameni, pentru a nu rămâne singuri, într-o situație dificilă și să nu aveți cui cere ajutorul.

Cum să adormi în două minute: metoda folosită de soldații americani

Fiecare dintre noi are propriile probleme în viață. Lipsa de somn este una dintre ele, datorită stresului, lipsei unei rutine zilnice și a șocurilor emoționale pe care le experimentăm zilnic. Potrivit statisticilor, 70 de milioane de oameni din Statele Unite suferă de insomnie și alte tulburări de somn.

Iată cum poți să adormi în două minute folosind tehnica armatei americane:

Secretul pentru a te relaxa rapid a fost descris în cartea Relax and Win. Abia acum această metodă a început să fie cunoscută și dezbătută de oamenii obișnuiți.

Se spune că această tehnică a fost inventată pentru că americanii erau îngrijorați de performanța soldaților lor. Oboseala și lipsa de somn îi făceau pe soldați să facă greșeli care îi puteau costa viața. Metoda descrisă în carnet pentru 6 săptămâni de testare a demonstrat o eficiență de 96%.

Iată câțiva pași pe care trebuie să îi faceți înainte de a adormi.

Pasul 1: Relaxați-vă toți mușchii feței, inclusiv limba, maxilarul și mușchii din jurul ochilor.

Apoi, relaxați complet mâina dreaptă și mâna stângă alternându-le.

Expirați și relaxați pieptul. Apoi relaxați-vă picioarele, pornind de la șolduri și terminând cu degetele de la picioare.

Pasul 4: Pașii anteriori par simpli, acum vine partea dificilă: încercați să eliminați complet gândurile.

Petreceți 10 secunde, apoi imaginați-vă aceste imagini care vă vor ajuta să vă relaxați și să nu vă gândiți la nimic.

Imaginea 1 : Vă aflați într-o canoe care plutește pe un lac și nu există decât un cer limpede deasupra capului.

Imaginea 2 : Stați într-un hamac de catifea neagră într-o cameră neagră.

Repetați „Nu gândi, nu gândi, nu gândi” timp de 10 secunde.

Sistemul nervos central este primul lucru care suferă de lipsa de somn. Apoi , la aceasta se adaugă imunitatea slabă, problemele de memorie, tensiunea arterială ridicată, excesul de greutate și multe alte boli neplăcute. Deci, de ce nu încercați această metodă? Nu riscați nimic.

Sperăm că această tehnică vă va ajuta să adormiți în cel mai scurt timp.