Ce sa faci sa scoti substantele nocive si toxinele din carnea de pui. Trei metode eficiente

Acum puteți consuma carnea de pui și nu trebuie sa vă faceți griji că există substanțe nocive în ea …

Odată, puiul venea la masă direct din curtea bunicii. Vremurile s-au schimbat.

Astăzi, rafturile din supermarketuri sunt inundate cu carne de pui. Și știm cu toții că producătorii sunt departe de a creste pui in mod natural Ei amesteca in hrana pasarilor hormoni de crestere si antibiotice. Antibioticele pot deveni cauza unor reacţii alergice severe.

Un produs prelucrat cu medicamente antibacteriene consumat o singură dată nu poate să provoace daune semnificative, dar dacă sunt ingerate permanent, pot provoca dermatite severe sau edeme.

Antibioticele din carne pot determina, de asemenea, scăderea imunităţii, în special în cazul copiilor. Trebuie să ştim că nivelul cel mai ridicat de antibiotice se întâlneşte în carnea de pasăre.

Hormonii de crestere din carnea de pui – riscuri pentru sanatate – Cercetatorii si consumatorii sunt preocupati de faptul ca riscul de cancer de san poate creste ca urmare a utilizarii de hormoni de crestere in produsele alimentare.

Potrivit expertilor, preocuparea este realista, intrucat resturile hormonale din anumite alimente pot creste, intr-adevar riscul pentru dezvotlarea cancerului de san.

Pubertatea precoce poate fi determinata de hormonii de crestere care se regasesc in carne si produsele lactate.

Cum să fii în siguranță și să iei anumite măsuri de precauție? Iată cum poti sa elimini antibioticele si hormonii din carnea de pasare

Metoda unu – Dacă gătiți carnea de pui, atunci nu mai folositi bulionul sau pasta de rosii. Nu este nimic util în ea. În procesul de gătire toate toxinele din carne ajung direct în bulion. Păsările de curte sunt recomandate pentru supă de pui.

A doua metoda – Dacă decideți să gătiți pui la cuptor, eliminati organele interne. Acolo se acumulează toxinele. De asemenea, recomandăm îndepărtarea pielii.

A treia metoda – Pune puiul în aceasta soluție. Pentru aceasta solutie avem nevoie de 1 litru de apă minerala și câteva linguri de sare. De asemenea, în soluție este bine să adăugați sucul de la 1/4 de lamaie. Se pune puiul în soluție timp de 2 ore. Scurgeți soluția. Faceți una nouă și înmuiați din nou puiul timp de o oră sau două.

În apă minerală se recomandă si păsările de curte. Deci, nu numai că va fi curățată de toxine dăunătoare, ci va deveni și mai moale.

Sursa:psyfor.life

Lectie de viata. Cum alege vulturoaica tatăl pentru puii săi!

Am citit recent despre cum își alege vulturoaica partenerul. Mi-a plăcut atât de mult felul cum se împerechează vulturii și cum își cresc puii, încât m-am gândit că avem ce învăța de la ei.

Știți cum alege vulturoaica tatăl pentru puii săi? Face un lucru foarte interesant. Rupe dintr-un un copac sau dintr-un tufiș o crenguță, o ia în cioc, zboară la înălțime și începe să facă cercuri.

În jurul femelei se adună masculii, apoi domnișoara noastră dă drumul la crenguța din cioc și așteaptă. Atunci un vultur coboară cu viteză și prinde în aer crenguța, nu o lasă să cadă, după care o aduce și i-o dă vulturoaicei foarte elegant, de la cioc la cioc.

Femela ia această ramură și o aruncă din nou, masculul o prinde din nou și o aduce la ea, iar ea aruncă din nou… Și așa se repetă de multe, multe ori.

Dacă vulturul prinde ramura de fiecare dată într-o anumită perioadă de timp în care femela o aruncă repetat, ea îl alege și se împerechează cu el. Pare ciudat la prima vedere, dar mai târziu veți înțelege de ce face acest lucru.

După ce s-au împerecheat, își aleg o stâncă, construiesc un cuib, iar mama și tata încep să smulgă de pe corpul lor puf și pene.

Cu puful și cu penele ei căptușesc cuibul, astupă toate găurile din cuib, făcând-l moale și cald. Într-un astfel de cuib, moale și cald, femela vultur depune ouăle și le protejează până ies puii.

După ce apar puii, părinții îi acoperă cu aripile și trupurile lor până când micii vulturi se întăresc și devin mai puternici.

Îi protejează de ploaie, de soarele care încălzește puternic, le aduc apă, mâncare și puii cresc. Încep să le crească penele, aripile și coada. Deși încă sunt mici, mama și tata știu că a venit timpul…

A venit timpul ca puii să părăsească cuibul

Tatăl apucă cu ghearele marginea cuibului și începe să-l scuture. De ce face acest lucru? Pentru a da jos toate penele și puful, astfel încât să rămână doar cadru rigid din ramuri, pe care l-au țesut și împletit împreună cu mama puilor.

Puii încă mai stau în cuib, un cuib care între timp s-a transformat dintr-un dormitor moale și comod, în unul dur și incomod, și nu înțeleg ce s-a întâmplat, de ce lucrurile s-au schimbat atât de brusc? Mami și tati au fost până acum atât de grijulii și blânzi, iar acum?

În timp ce tatăl se ocupă de cuib, mama își desface aripile și se duce după mâncare, prinde un pește și vine cu el, dar de data această nu îl duce puilor în cuib ci stă la aproximativ cinci metri de ei, astfel încât puișorii care au devenit destul de mari să poată vedea. Apoi, în timp ce puii se uită, mama vultur începe să mănânce prada liniștit.

Puii stau în cuib, țipă, fac zgomot, nu înțeleg ce se întâmplă, pentru că înainte totul era diferit. Mama și tata le dădeau mâncare, apă, dar acum totul s-a schimbat: cuibul a devenit rigid, nu mai are pene și puf, iar părinții mănâncă pește singuri și nu se împart cu ei.

Ce ar trebui să fac? Se întreabă puiul. E simplu, vrei să mănânci, trebuie să părăsești cuibul. Nesiguri și fricoși la început, puii încep să facă mișcări pe care nu le-au mai făcut niciodată.

Nu ar fi îndrăznit vreodată să facă aceste mișcări dacă părinții ar fi continuat să se îngrijească de ei și dacă cuibul nu ar fi devenit un loc incomod pentru ei. Astfel puii ies din cuib și încep să se târască.

Cuibul este pe o stâncă, pe o stâncă abruptă, astfel încât nici un prădător să nu le pună viața în pericol. Pentru pui totul este nou, fiecare mișcare pe care o face îi vine greu, iar la un moment dat ajunge pe marginea stâncii și cade în abis.

Aici intervine tatăl, cel care odată prindea crengile aruncate de cea care urma să devină mama puilor lui, zboară ca o săgeată și prinde puiul pe spatele său, după care îl duce în cuibul inconfortabil, pe aceeași stâncă și totul începe din nou. Puii cad, dar tatăl lor îi prinde, asemenea lui Superman.

Tatăl își prinde puii pe spatele său. La vulturi niciun pui nu moare zdrobit în prăpastie.

Tatăl va repeta această procedură până când, la un moment dat, puiul începe să facă mișcări pe care nu le-a mai făcut niciodată: își întinde aripile în vânt, prinde curentul de aer și începe să zboare.

Așa vulturii își învață puii să zboare. Și de îndată ce puiul începe să zboare, părinții îl iau cu ei și îi arată locurile unde se găsesc pești. Nu-i mai duc mâncarea în cioc, așa cum făceau la început.

Vulturoaica se împerechează doar atunci când masculul îi demonstrează că este bun pentru a fi tatăl puilor ei.

Ea nu-și permite să se împerecheze fără a testa viitorul partener. Asta ar costa-o prea mult. Vulturii fac câte un pui, maxim doi, iar pentru ca acești pui să crească în siguranță, este nevoie de un tată capabil să-și prindă puii de fiecare dată, până învață să zboare.

Este important să le oferim copiilor tot confortul necesar pentru a crește în siguranță, toată dragostea și afecțiunea pentru a se dezvolta armonios, dar vine ziua când penele și puful trebuiesc scuturate, altfel vor pași în viață nepregătiți și vulnerabili.

Dacă ți-ai greșit cariera, e grav, dar oricând o poți lua de la capăt. Când vine vorba despre familie, ecuația e mai complicată și de cele mai multe ori are urmări triste.

Vincent e belgian, dar s-a indragostit de o romanca si s-a mutat la Caras-Severin. Acum cativa ani i-a venit o idee geniala de a face bani

Un belgian stabilit de 13 ani în România câștigă bani frumoși din ”aurul roșu” – așa este denumit șofranul, cel mai scump condiment din lume.

Vincent de Busson era militar în armată belgiană, dar provine dintr-o familie de agricultori. De când a venit la noi în țară a crescut vaci de lapte, apoi a cultivat legume, iar din 2013 are și o plantație de șofran, care îi aduce venituri de 22.000 euro pe hectar.

Conform digi24.ro, Vincent a adus bulbii de șofran din Belgia și și-a încercat norocul pe 200 de metri pătrați. Acum are nu mai puțin de 4000 de metri pătrați și vinde șofranul cu 110 lei pe gram în România.

”Motivul principal pentru care am ales cultura de șofran este pentru că am căutat o cultură cu valoare de profit mare. Un al motiv pentru care am ales cultura de șofran este costul de transport relativ mic față de valoarea mărfii”, a declarat Vincent pentru digi24.ro.

El vinde șofran și în Belgia, cu 28 de euro gramul. Ca să ajungă aici, însă, a fost nevoit să facă o investiție serioasă. Primii bulbi au costat 17.000 de euro. Acum Vincent vinde chiar el bulbi, ca să ajute și alți agricultori din România.

Șofranul (Crocus sativus) este o plantă mediteraneană, din care se poate extrage condimentul șofran, uleiuri aromatice, precum și numeroase alte substanțe cu utilizări în medicină și alimentație.

Șofranul a fost întotdeauna cel mai scump condiment din lume. Originile nu sunt certificate insǎ par a se situa în Orientul mijlociu. A fost introdus in Europa de mauri prin Spania, la ora actualǎ fiind cultivat în Spania (La Mancha) și Grecia, Franța (cea mai bunǎ calitate), Italia, iar in restul lumii in Maroc, Cașmir,Iran (cel mai mare producǎtor) sau China. Prețul său ridicat (30 000 -40 000 euro/kg) se datorează faptului că pentru 1 kg de condiment trebuie recoltate între 130 000 si 250 000 de flori.

Florile sunt violete, cu linii purpurii. Crește din bulbi numiti `cormus` și aparține speciei Crocus. Din septembrie până în noiembrie, planta produce flori albastre-violet, cu pistile lungi, roșii. Frunzele, care sunt asemănătoare firelor de iarbă, cresc în același timp in cazul unei umiditati accentuate si dupa deschiderea florii pe timp de seceta, aceasta fiind o regula generala de la care abateri exista, Crocusul fiind o planta capricioasa. Stigmatele roșii conțin uleiuri esențiale, substanțe amărui și colorant galben.

Sofranul este si un medicament, ale carui proprietati terapeutice au fost cunoscute inca din antichitate. Efectele sale sunt apreciate si astazi in medicina moderna: consumul alimentar cu sofran actioneaza benefic asupra inimii, a aparatului respirator, este un antioxidant natural, contracarand formarea tumorilor. Are proprietati anitinflamatorii (tincturi), fiind si un bun digestiv.

Arabii, cei mai mari consumatori de șofran, îl folosesc la aromatizarea mâncarurilor din miel, oaie, pui, orez. În Franța este indispenabil pentru bouillabaisse, în Italia pentru risotto, în Spania pentru paella. Țări ce importă șofran: Arabia Saudită, Kuweit, SUA.

https://www.youtube.com/watch?v=Y3Ma2khL1ho

Spune-i DA lui Dumnezeu!

„Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)

William Carey este cunoscut ca fiind „părintele misiunilor moderne.” Însă numărul realizărilor sale din India a fost aproape egal cu numărul obstacolelor pe care le-a depășit pentru a ajunge acolo. Un grup de misionari i-a spus: „Dacă Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe păgâni, tinere, El o va face fără ajutorul tău sau al nostru!” Carey nu a fost misionar de profesie.

El era un tânăr englez cu sănătatea șubredă, soția lui fiind însărcinată și având deja copii mici. Era la fel ca noi toți – încerca să-și câștige pâinea și să supraviețuiască. Dar mai avea ceva, o întrebare arzătoare care nu-i dădea pace: „Cine va merge la cei pierduți din India, dacă nu merg eu?” Mai târziu, privind în urmă, Carey a înțeles că provocările pe care le-a învins în locul natal au fost exact ceea ce l-a pregătit pentru succesul misiunii pe care i-a încredințat-o Dumnezeu în străinătate.

Același lucru i s-a întâmplat proorocului Isaia: „Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:8-9). Însă înainte ca Isaia să fie pregătit să meargă, a avut nevoie de o întâlnire cu Dumnezeu care să-i schimbe viața.

„Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” (Isaia 6:6-7). Simți că Dumnezeu te pregătește ca să te trimită? Dacă este așa, spune da chemării lui Dumnezeu!

 

Sursa: Fundatia Seer

Paulownia, pomul care te scapă de sărăcie Crește într-un an cât alții în zece

Venitul de 30.000 de euro la hectar pe care îl promite cultura de Paulownia a făcut ca acest copac să devină o adevărată vedetă când vine vorba despre înființarea unei noi afaceri în agricultură relateaza agrointel.ro.

Agrointeligența și-a propus să afle cum se poate obține acest câștig frumos cultivând Paulownia în România așa că a stat de vorbă cu românul care a înființat prima plantație la noi în țară și care anul acesta va face prima recoltă de lemn de la această cultură.

În 2011, Paul Basoc a înființat la Bistrița prima afacere cu Paulownia din România. ”Pot să spun că am adus Paulownia la noi în țară ca și cultură agricolă, ca și plantă energetică. Această specie exista la noi încă din 1973, însă doar cu întrebuințări ornamentale, nicidecum pentru producția de biomasă sau cherestea”, explică proprietarul afacerii Paulownia Online.

El recunoaște că notorietatea plantei a fost cel mai mare dușman al plantațiilor de Paulownia în România. ”Eu văzusem deja exploatații mari în Germania, Ungaria sau în Spania – țara cu cele mai mari suprafațe din UE. La noi lumea a fost mai reticentă la început. E de înțeles: există 28 de soiuri de Paulownia, iar cele care existau la noi nu se pretau la exploatații agricole pe suprafețe extinse”, explică Basoc. De altfel, bistrițeanul și-a înființat propria pepinieră cu laborator și, în funcție de zona în care se înființează plantația, comercializează soiul care se pretează la condițiile de acolo.

”Aceasta este cea mai mare greșeală pe care mulți au făcut-o. Au cumpărat material săditor la întâmplare, fără a lua în calcul specificitatea poziționării suprafeței pe care se face plantarea”, explică antreprenorul care a înființat deja peste 800 de hectare de Paulownia în toată România. Cea mai mare suprafață – 50 de hectare este acum în lucru, secondată de investiția făcută la o fermă arădeană unde a executat plantarea pe 22 de hectare.

Ce soiuri ”merg” în România – ”În țara noastră se adaptează cel mai bine din punct de vedere climatic și al solului urmatoarele specii: Paulownia tomentosa, Paulownia Shang tong și Paulownia elongata, Paulownia arctic, Paulownia fortunei”, este recomandarea specialistului de la Paulownia Online. O altă recomandare este legată de pH-ul solului unde se face plantarea și care trebuie să fie între 4,5 și 7.

Materialul săditor – mai ieftin pentru plantarea de primăvară. Înființarea unui hectar de plantație de Paulownia reprezintă o investiție în sine, iar secretul pentru a avea cheltuieli minime este de a opta pentru plantarea de primăvară – în lunile aprilie, mai, iunie, cel tâziu începutul lui iulie. ”Plantația poate fi înființată primăvara sau toamna, fără diferențe pentru viabilitatea culturii, însă cu o diferență în însă costul materialului săditor – mai ieftin la început de an, când se pot pune plăntuțe de 20 de centimetri, în timp ce toamna plantăm material deja lemnificat – ca niște butași.

Din acest motiv, costul nostru de a produce materialul pentru primăvară este mai mic, iar prețul pentru înființarea unui hectar de Paulownia este de 1.500 de euro. Toamna, prețul pentru aceeași lucrare este de 2.900 de euro”, explică Paul Basoc diferența de preț în funcție de sezonul de plantare.

600 de puieți pe un hectar – Pe un hectar de teren agricol se plantează 600 de bucăți de răsad pentru arborii cultivați pentru cherestea, iar manopera de plantare este gratuită. ”Preferăm să asigurăm noi plantarea pentru că oferim și asigurare pentru primul an. Fiecare răsad care nu prinde este înlocuit pe cheltuiala noastră, așa că este și interesul firmei să meargă totul bine”, explică Basoc care menționează că suprafața minimă pe care firma sa execută plantări este de jumătate de hectar.

Irigarea plantației este esențială – Odată plantat, arborele Paulownia crește văzând cu ochii. Aproape la propriu. Încă din primul an, plăntuța de 20-30 de centimentri atinge înălțimea medie de 3 metri. În cazuri fericite, precum cel al unui fermier din Dolj, planta a atins 3,8 metri în doar 6 luni. ”Întreținerea plantației este esențială. Prin intermediul pozelor trimise de clienți, noi monitorizăm lunar cultura. Se fac și lucrări de întreținere, cu costul rezonabile.

Astfel, Paulownia are nevoie de fertilizare – costă 200-300 de lei/an, de două prășiri pe an și de toaletare aproape lunară a arborilor. Totodată, irigarea este esențială, iar noi punem la dispoziția clienților un sistem inovator al cărui cost se ridică la 600 de euro/ha și pe care îl montăm gratuit când înființăm cultura”, explică Paul Basoc care sunt lucrările agricole ce trebuie făcute pe o exploatație de arbori Paulownia.

Recoltare după anul 4 de la înființarea exploatației – Vorbind de valorificarea culturii de Paulownia, Paul Basoc spune că totul depinde de tipul de exploatație pentru care s-a optat. Astfel, arborele poate fi cultivat în scop ornamental, pentru apicultură, pentru biomasă sau pentru cherestea. Recunoaște că la noi în țară, majoritatea clienților săi au optat pentru ultima variantă, cea care le asigură și cel mai mare profit.

”Recoltarea lemnului se face, în medie, în anul 4 sau 5 de la înființarea exploatației, când diametrul arborelui atinge 18 centimentri. În cele mai nefericite cazuri, recoltarea se face cel târziu în al 9-lea an”, explică antreprenorul care încheie contracte de preluare a lemnului de la cultivatori. Se obține o medie de 0,5 metri cubi de la un arbore, iar prețul oferit este de 100 de euro/metru cub de lemn.

”La un calcul simplu, din 600 de arbori, se recoltează 300 de metri cubi, adică cei 30.000 de euro venitul de care vorbește toată lumea”, garantează bistrițeanul. El spune că anul acesta va aduce o premieră importantă pe piața lemnului din România: prima cultură înființată de el va fi recoltată în zona Aradului, lucrare ce se efectua în toamnă și care, spune el, va fi momentul de turnură pentru cultura de Paulownia în România. ”Lumea va vedea că recolta e reală, câștigul la fel. Până acum nu aveam cum să avem exploatații recoltate dacă noi am adus varietățile de Paulownia pentur producția de cherestea abia în 2011”, subliniază Paul Basoc.

https://www.youtube.com/watch?v=KJfNSoct3dk

Andreea, din Brăila, este o fată veselă de 16 ani. Într-o dimineață s-a sculat cu noaptea în cap și s-a apucat de treabă pe scara blocului. Acum, toți vecinii o caută, i-au dat și bani, vor și ei.

Andreea Gabriela Tudor, o tânără pictoriţă de 16 ani din Brăila, a reuşit să aducă frumuseţe şi culoare în cartierul Viziru • ea a pictat două etaje într-o scară de bloc de pe Aleea Cocorilor, înlocuind imaginea plictisitoare a varului alb cu un superb peisaj de flori • schimbarea s-a produs în doar două săptămâni şi cu doar câteva sute de lei • “Mereu mi-am dorit să am un oraş mai vesel, iar acum suntem cu un pas mai aproape”, ne-a spus artista

Andreea Gabriela Tudor, o tânără de 16 ani din Brăila, a schimbat complet atmosfera din scara blocului în care locuieşte. Cu doar câteva sute de lei, ea a pictat două etaje, reuşind să transforme imaginea banală şi învechită a varului alb într-o adevărată oază de natură.

Vecinii şi vizitatorii se declară încântaţi de noua imagine de pe scara lor. Elevă a Liceului de Arte “Hariclea Darclee” încă din clasa I, Gabriela este o pictoriţă talentată, având în palmares peste 200 de premii. Până acum şi-a prezentat lucrările în cadrul a 13 expoziţii, opt personale şi cinci de grup, cea mai recentă fiind la Castelul Pelişor din Sinaia. Fata trăieşte prin pictură, punându-şi amprenta asupra tuturor lucrurilor din jurul ei, de la haine la obiecte de mobilier. Vă invităm să o cunoaşteţi pe Andreea, tânăra care, într-o zi, de ce nu, ar putea schimba imaginea întregului oraş.

Pereţii au prins viaţă
Etajul 8 al unei scări de bloc de pe strada Aleea Cocorilor, cartierul Viziru. Imediat ce ieşi pe uşa liftului, în faţa ta se aşterne o “explozie” de culoare. De sus până jos pereţii sunt “îmbrăcaţi” în flori, formând un peisaj superb care îţi induce o stare de linişte şi relaxare. Urcăm un etaj mai sus. Şi aici pereţii au prins viaţă, banalul var alb fiind acoperit acum cu floricele pictate cu măiestrie. Autoarea acestor minunăţii este Andreea Gabriela Tudor, o adoloscentă de 16 ani din Brăila, elevă încă din clasa I la Liceul de Arte “Hariclea Darclee”.

“A început cu un elefănţel la soneria noastră. După aceea a desenat o cafea la vecina de alături şi până la urmă a desenat toţi pereţii”, ne-a spus Florica Şofran, mama tinerei pictoriţe.

Gabriela locuieşte în acel bloc cu mama ei şi şi-a dorit mereu să schimbe imaginea gri a oraşului. Fiind şi vacanţă de vară şi având mai mult timp liber, adolescenta şi-a luat pensulele, culorile şi s-a pus pe treabă.

“De când eram mică mi-ar fi plăcut să fie mai colorat cartierul sau oraşul în sine şi, pur şi simplu, m-am gândit că acesta e un prim pas. Chiar la 7 ani am participat la un proiect de compuneri, pe care l-am şi câştigat, unde am spus că mi-ar plăcea să am un oraş mai vesel, mai colorat şi mai fericit. Am început să pictez la etajul 8, etajul unde locuiesc eu cu mama. Am lucrat cam o săptămână. Aveam şi zile când pictam de dimineaţa până seara, dar au fost şi zile în care am stat mai puţine ore. A fost mult de muncă mai ales că am lucrat cu pensule mici la detalii. Acum trebuie să mai dăm cu lac ca să protejăm”, ne-a povestit adolescenta.

Gabriela spune că a lucrat numai cu materiale de calitate, iar totul a costat în jur de 300 lei. “Când am văzut peretele terminat am zis că vreau un buton să îl intorc în interior, să fie peretele din sufrageria noastră”, ne-a spus şi mama fetei.

Văzând cum talentul ei poate să schimbe complet atmosfera din jur, vecinii de la etajul 9 au dorit şi ei să aibă un mic colţ de natură. I-au dat acesteia banii necesari pentru achiziţionarea materialelor şi în câteva zile etajul 9 era şi el transformat într-un spectacol al florilor. Andreea spune că atunci când s-a apucat de pictat nu a avut o imagine anume în minte pe care a reprodus-o întocmai, ci pur şi simplu a realizat totul după imaginaţia sa. În zilele de lucru vecinii o răsfăţau pe Andreea cu gogoşi, plăcinte şi alte prăjituri.

Nu doar locatarii blocului sunt încântaţi de ceea ce a ieşit din mâinile tinerei pictoriţe ci şi prietenii care vin în vizită. “Toţi sunt uimiţi, pentru că nu se aşteaptă, mai ales într-o zonă ca asta”, ne-a spus artista.

Nu este pentru prima dată când Gabriela realizează astfel de lucrări. Ea are o pagină de Facebook, Gaby Tudor Art, unde postează tot ceea ce crează. Aşa a ajuns să fie contactată şi de alţi oameni care îşi doresc ceva unic în locuinţa lor. De asemenea, ea şi-a lăsat amprenta şi asupra mai multor clădiri din oraş, baruri sau terase, fiind contactată de patroni care au vrut să le ofere un mediu cât mai plăcut clienţilor lor.

Dacă i s-ar oferi ocazia, adolescenta ne-a mărturisit că i-ar plăcea să aducă un strop de culoare şi în Centrul Vechi. “Aş găsi un proiect frumos măcar pentru un zid mare şi cred că uşor, uşor, ar înfrumuseţa zona. Aş încerca să găsesc o compoziţie cu nişte elemente greceşti şi ceva acvatic să fie legat şi de Dunăre”, afirmă aceasta.

La 4 ani a câştigat primul premiu internaţional – Gabriela şi-a descoperit pasiunea pentru pictură la vârsta de 4 ani, când mama ei a înscris-o la Palatul Copiilor din Brăila. “Practic a început de pe la 2 ani, cu unghiile. Toată ziua, primul lucru dimineaţa, îşi făcea unghiile, iar eu seara i le curăţam. După aceea cu cărţile de colorat”, ne-a spus mama acesteia.

Tot la 4 ani, Andreea a câştigat primul ei premiu, locul I la Concursul Internaţional “Nicolae Tonitza” de la Bârlad. Doi ani mai târziu, la vârsta de 6 ani, a avut prima expoziţie din carieră, la Primărie.

Cum talentul trebuie încurajat, încă de mică Gabriela a fost lăsată de mama ei să se joace cu colorile pe geamurile şi pereţii din casă. Treptat, casa a început să se umple de creaţiile ei. Tablouri, icoane sau vitralii sunt doar câteva dintre elementele care înfrumuseţează locuinţa familiei. Ba chiar tânăra a recondiţionat şi un scaun vechi adus din Franţa, transformându-l într-o superbă piesă de mobilier.

Anul acesta, de Florii, de ziua mamei sale, Gabriela i-a făcut un cadou inedit. “De Florii mi-a făcut o supriză. În dormitor mi-a pictat un perete întreg. I-am zis: «Mamă, vreau şi munte, vreau şi mare». Şi mi-a făcut un lac la munte. Un peisaj superb”, ne-a spus Florica Şofran.

Business la început de drum – Gabriela a încercat să facă din talentul său şi o sursă de venit. Pe lângă tablourile şi desenele pe pereţi, ea realizează tot felul de articole personalizate, pictând de la tricouri şi tenişi la genţi şi bijuterii. Iar pentru că “pe internet se află tot”, Facebook-ul a fost rampa ei de lansare. Şi-a transformat sufrageria în atelier şi acolo lucrează cu drag la comenzile primite. Iar comenzile nu vin doar din Brăila, ci şi din mai multe judeţe ale ţării.

“Am început cu o pereche de tenişi, tenişii mei. Au văzut prietenii, cunoştinţele şi au vrut şi ei. Şi de atunci merge din ce în ce mai bine”, ne-a declarat artista.

Mai nou, adolescenta pictează şi burticile viitoarelor mămici. “O personă cunoscută a văzut ce lucrez, m-a contactat pe Facebook şi m-a întrebat dacă aş putea să fac asta. Am încercat, a ieşit bine, iar acum mă contactează mai multe mămici. E puţin emoţionant să pictezi pe burtică, pentru că se mişcă şi cel mic”, spune tânăra.

Practic, Gabriela pictează tot ce prinde şi face totul cu pasiune. Iar banii pe care îi câştigă are grijă să îi reinvestească în materiale şi în cărţi. Citeşte cărţi în română şi franceză, preferatele ei fiind cele de beletristică şi ficţiune, dar şi biografiile marilor artişti.

Expoziţie la Castelul Pelişor – Pe lângă performanţele şcolare, anul acesta, Gabriela, fiind o elevă foarte bună, a mai bifat o reuşită. În urma Concursului Naţional “Carmen Sylva”, trei lucrări ce îI poartă semnătura au putut fi admirate de publicul larg în cadrul unei expoziţii la Castelul Pelişor din Sinaia.

“Prin Concursul Carmen Sylva am ajuns acolo. Am avut o tematică liberă, am trimis nişte lucrări şi au fost alese pentru expoziţie. Am trimis două zeităţi şi o compoziţie marină. Pe toate trei le-au expus.

Expoziţia s-a desfăşurat în perioada 17 iunie-30 iulie. Am şi participat la vernisaj şi am fost foarte bucuroasă să fiu acolo”, ne-a spus Gabriela.

Tot anul acesta, artista a participat la un concurs de benzi desenate în cadrul Festivalului Internaţional de Benzi Desenate de la Sibiu, lucrările câştigătoare fiind cuprinse într-o expoziţie. În total, tânăra pictoriţă a avut până acum 13 expoziţii, 8 personale şi 5 de grup. Pe lângă acestea, numai după primii doi ani de liceu, Gabriela se poate lăuda cu peste 60 de premii câştigate la concursuri de pictură şi la diverse competiţii şcolare. Dacă adunăm şi distincţiile obţinute în gimnaziu, artista are în palmares peste 200 de premii. Pe lângă pictură, fata cochetează şi cu fotografia, câştigând doi ani la rând premiul I la Concursul Instantanee Brăilene.

Talentul Gabrielei a ajuns şi pe coperta mai multor cărţi. Contactată de reprezentanţii a două edituri, ea a realizat până acum ilustraţii pentru trei cărţi, iar a patra carte pentru care a lucrat urmează să apară pe piaţă.

De menţionat faptul că tânăra este bursieră “stART Şcoala de Valori”, un ONG ce sprijină tinerii artişti în formare, oferindu-le prin intermediul unor burse sprijin material pentru a-i aduce mai aproape de marile scene şi galerii de artă ale lumii.

Gabriela a spus că după ce va termina liceul va merge la o facultate de Arte, pentru că toată viaţa se vede pictând.

“Sunt din clasa I la Liceul de Arte, aşa că mai departe tot pictură vreau. Asta mă văd făcând toată viaţa. Asta am făcut de mică şi cred că aşa pot să aduc bucurie oamenilor, prin talentul meu, şi chiar cred că ar fi o risipă dacă aş lăsa totul baltă şi m-aş apuca de altceva ce nu aş face cu la fel de multă dăruire”, a mărturisit tănăra pictoriţă.

Sursa: obiectivbr.ro

Poveste emoţionantă: Din greşeală, o femeie a ars cina. Reacţia soţului a marcat-o pe sotie

O poveste cu tâlc a devenit virală pe Facebook, adunând sute de comentarii şi aprecieri din partea oamenilor.

Într-o seară, când un bărbat se întoarce acasă de la muncă, le găseşte pe soție şi pe fetiţa sa în bucătărie. După ce face un duş, se pune la masă. Ca de obicei, soția îi dă ceva de mâncare într-o farfurie. De data asta, i-a pus două turte arse. Fără să schiţeze vreun gest, soțul ia puţin unt şi gem, le întinde pe turte şi le mănâncă.

Înainte de culcare, fetița lor se duce la tatăl ei şi îl întreabă:
– Tati, cum se face că ai mâncat turtele alea arse fără să îi reproşezi ceva mamei? Tatăl o ia pe brațe şi îi răspunde cu o voce calmă:

– La fel ca mine, mami a lucrat mult astăzi şi din cauza oboselii nu a mai realizat faptul că turtele se ard.
Fetița a ascultat cu atenţie, apoi a rămas pe gânduri şi s-a retras în camera ei.

În urmă sa, tatăl se duce la soție şi îi mulțumeşte frumos pentru cina din seara respectivă. Foarte mirată, femeia îl întreabă:
– Dar chiar ți-a plăcut?

Fără ezitare, soţul îi spune:
– Orice lucru făcut de tine vine din iubire, iar eu apreciez totul la adevărata valoare. Chiar dacă mai greşeşti câteodată, e timpul meu să îţi arăt că şi eu te iubesc la fel de mult.

MORALA: Greşelile nu se mai văd acolo unde există iubire, pentru că dragostea face toate lucrurile perfecte, chiar şi pe cele care par a fi imperfecte!

Băiatul a fost chemat mai devreme la serviciu, a livrat o pizza la o biserică, dar a plecat de acolo plângând

Jeff Louis este un tânăr de 22 de ani care a ales să-și câștige pâinea singur, fără să mai depindă de banii părinților. El lucrează la o pizzerie din Ohio. Într-o zi, a avut parte de surpriza vieții lui după ce a onorat o comandă.

De regulă, Jeff își începea munca în fiecare zi la ora 12, dar într-o zi, a fost chemat la serviciu mai devreme decât de obicei.

Băiatul a primit o comandă pe care trebuia să o livreze în apropierea unei biserici. Acolo, băiatului de 22 de ani i se pregătise o reală surpriză. Când a ajuns la destinație, a fost rugat să intre și să-i dea personal preotului mâncarea. Chiar dacă i s-a părut extrem de ciudat, bărbatul a acceptat. Dar ce i s-a întâmplat în secundele următoare, l-a lăsat fără cuvinte.

„Mi s-a întâmplat un lucru minunat. Oamenii din biserică au venit toți la mine și mi-au dat bacșiș peste 700 de dolari”, a povestit Jeff cu lacrimi în ochi. Fiind mișcat de ce i s-a întâmplat, Jeff a ales să împărtășească experiența sa într-un video. Povestea lui a reușit să ajungă la inima a mii de oameni.

„Cel mai uimitor lucru s-a întâmplat astăzi…”, a început băiatul să povestească.

Ceea ce puțini știu despre Jeff este că el a fost dependent de droguri, iar acum se află într-un proces de recuperare. În video se poate auzi cum vocea îi tremură, în timp ce mulțumește celor care l-au ajutat și îl sprijină și acum să înceapă o viață nouă.

„Trec printr-o perioadă grea în ultima vreme, încercând să-mi fac un rost în viață. Sunt uimit să văd că oameni care nu mă cunosc au vrut să mă ajute cu orice preț!”, a încheiat Jeff.

Un om sărac a fost întrebat de un om bogat de ce zâmbește dacă nu are nimic pe această lume. Răspunsul te va copleși

Intr-o zi, un om bogat trecea pe strada cand, dintr-o data a vazut un batranel sarac, care statea pe treptele unei cladiri. Hainele ii erau murdare, incaltari nu avea in picioare, insa pe fata lui era un zambet incredibil…

A vrut sa il intrebe ceva, insa s-a razgandit si a mers mai departe. A doua zi, omul bogat l-a vazut din nou pe omul sarac… acesta era la fel de senin si pe fata lui se asternea un zambet fericit… Omul bogat nu reusea sa inteleaga motivul pentru care acest om, care nu avea nimic, este fericit… Asa ca a mers la el si l-a intrebat?:

„Cum poti sa zambesti cand esti asa? Pari foarte fericit.” Batranelul sarac: „Chiar sunt, om bun.” Omul bogat: „Si de ce esti fericit? Ai bani?”

Batranelul sarac: „Nu am nimic, om bun. Poate in timpul zilei primesc putina mancare de la trecatori.” Omul bogat: „Ai casa? Ai familie?” Batranelul sarac: „Nu am nici casa si nici familie. Sunt liber ca pasarea cerului.”

Omul bogat: „Atunci sigur esti complet sanatos.” Batranelul sarac: „Nici vorba, om bun. Frigul noptii nu imi poate aduce sanatate… si aproape toti dintii mi-au cazut.”

Omul bogat: „Atunci nu inteleg… de ce esti fericit? Poate ca reteta fericirii este utila si pentru mine. Eu am totul, dar sunt nefericit.”

Batranelul sarac: „Dumnezeu nu ofera niciodata unei persoane mai multe provocari decat poate duce. Eu accept ceea ce sunt, unde sunt si ce se intampla cu viata mea. Sunt recunoscator pentru ca traiesc si, daca este necesar, infrunt fiecare problema cu rezistenta, rabdare si zambete. Inteleg ca Dumnezeu vrea sa ma puna la incercare. Nu am nimic, dar sunt fericit pentru ca viata nu este despre a avea ceva. Viata inseamna sa te trezesti dimineata si sa mergi mai departe orice ar fi.”

Ciupercăria – afacerea cu investiție mică. Poate fi înființată de orice familie: Câți bani se câștigă

O mică afacere cu ciuperci poate fi înființată de orice familie, fiind o oportunitate de afaceri în agricultură chiar și pentru persoanele care nu dețin teren agricol.

Cu o investiție inițială de 500 de euro și deținând spațiul adecvat (o mică clădire în curte, un beci spațios, etc.), ciupercăria poate aduce un venit lunar de 250 – 400 euro.

Cum piața este inundată de ciuperci Champignon de import sau de la ciupercării mari, se poate începe cu ciuperca Pleurotus, care este mai puțin pretențioasă și are un preț mai bun la vânzare.

Din ce în ce mai multă lume vrea să mănânce sănătos. Din ce în ce mai multă lume ține post sau preferă dieta vegetariană, iar cu ciuperci avem alegerea perfectă și delicioasă. Dintre toate culturile, cea cu ciuperci aduce cel mai mare randament pe metru pătrat. La o cultură intensivă de ciuperci se obțin 5-6 recolte pe an!

Piața ta: magazine tip aprozar, lanțuri de hypermarketuri și supermarketuri, piețe agro-alimentare, restaurante, unități tip fast-food, pizzerii, fabrici de conserve, pensiuni, export.

De ce să începi o afacere cu ciuperci:

* Materialele necesare producției de ciuperci sunt foarte ieftine și ușor de procurat (paie, balegar).

* Ai nu mai puțin de 5 sau 6 recolte pe an, deoarece ciupercile sunt cultura cu cel mai mare randament pe metru pătrat!

* Lucrezi împreună cu familia!
* Ai piața de desfacere pentru ciuperci tot timpul anului dar în special în perioadele de post!

* Vegetarienii și cei care au probleme de sănătate sau doresc să-și mențină o bună formă fizică se dau în vânt după ciuperci pentru că sunt bune și sănătoase.