Curios! 12 fapte incredibile despre creier, pe care cu siguranță nu le-ați știut.

Creierul uman – un organ complex, care este capabil să îndeplinească sarcini incredibile, despre care nici nu bănuim. Este foarte interesant să examinăm mai atent această construcție ingenioasă a celui mai important organ din corpul uman.

Ranker ne amintește pentru ce avem nevoie de creier.

Din toate mamiferele, oamenii au cel mai mare creier, în raport cu dimensiunea corpului. Creierul reprezintă ”un centru de control”, care controlează sistemul nervos, procesează semnalele simțurilor și trimite impulsuri către mușchi. Diferite părți ale creierului sunt responsabile de procesarea și îndeplinirea diverselor sarcini, dar lucrează și împreună fără probleme.

Așadar, 12 curiozități legate funcționarea creierului uman:

1. Creierul se usucă din cauza stresului continuu

Stresul continuu, în sensul direct al cuvântului usucă creierul. Producția cortizolului, un hormon al stresului, reduce dimensiunea creierului și funcționarea eficientă a neuronilor creierului.

TSPT (tulburarea de stres post-traumatic) și alte traume psihice, deseori reduc dimensiunea hipocampului, o zonă a creierului responsabilă de formarea amintirilor noi. Neuronii cortexului prefrontal, de asemenea se micșorează în condițiile unui stres.

2. Creierul nu simte durere

În mod ironic, creierul, care procesează semnalele de durere și ne informează despre leziuni în alte părți ale corpului, nu simte durere, deoarece în creier nu există receptori ai durerii.

Dar durerile de cap? – veți întreba dvs. De fapt, durerea nu apare în creier, ci în țesuturile aderente creierului și craniului.

3. Creierul este moale, ca untul

La prima vedere poate să vă pară că, creierul are o textură elastică, tare. De fapt, textura creierului este foarte apropiată de cea a untului.

De aceea, comoția – lovitura creierului de peretele interior al craniului – poate să-i facă rău. Iar o tumoare poate în sensul direct al cuvântului să zdrobească creierul în interiorul craniului!

4. Creierul poate alimenta un bec de 20 W

În ciuda tuturor abilităților sale minunate, creierul produce foarte puțină energie. Midbrainul poate alimenta un bec cu capacitatea de 20 W.  Potrivit unui expert, ”energia consumată de cortexul cerebral este suficientă pentru o singură alimentare a cel mult 1% din neuroni”.

5. Creierul constă în mare parte din grăsime

Priviți la această imagine a creierului și veți observa goluri, proeminențe și caneluri. Puteți crede că acesta este un mușchi perfect, dar în realitate, creierul nu este un mușchi, ci o bulă de grăsime. Creierul uman este format din 60 % grăsimi, iar pentru o activitate bună creierul are nevoie să se alimenteze zilnic cu acizi grași. Studiile arată, că lipsa acizilor grași în dietă, afectează funcția creierului și poate provoca chiar și unele boli.

6. Creierul nu poate activa fără colesterol

Suntem obișnuiți să credem că, colesterolul este ceva foarte rău – dar în ultimul timp, oamenii de știință, tot mai des pun la îndoială acest fapt. În special, s-a descoperit că colesterolul este necesar pentru funcționarea normală a creierului: 25% din colesterolul total din organism este consumat de creier.

Colesterolul este necesar pentru sinteza progesteronului, estrogenului, cortizolului, testosteronului, și a vitaminei D, iar nivelul ridicat al colesterolului determină o memorie mai bună. Apropo, persoanele cu un nivel scăzut de colesterol au un risc mai mare de depresie – și deces!

7. ”Alimentele pentru creier” – nu sunt o invenție

Unele produse într-adevăr sunt capabile să crească activitatea creierului. Creierul unei persoane adulte, poate să formeze neuroni noi, care ajută în procesul de învățare, memorie și reacții la stres.

Consumați alimente care sunt folositoare pentru creier: nuci, ouă, somon, avocado și – atenție! – șampanie. De asemenea, este foarte important să dormiți suficient și să practicați exercițiile aerobice – nu vă bazați doar pe șampanie.

8. Creierul se formează deplin doar la vârsta de 25 de ani

Creierul nostru nu încetează să crească odată cu debutul pubertății sau la 18 ani. Dezvoltarea creierului continuă până la 25 de ani.

Acest lucru ridică întrebări interesante despre responsabilitatea tinerilor pentru comportamentul lor. Avem dreptul să considerăm persoană ”adultă” pe cineva a cărui creier nu este încă complet format? Și dacă da, cum să-l deosebim de un ”copil”?

9. Creierul consumă foarte multă energie

Chiar dacă creierul generează puțină energie, el o consumă în cantitate foarte mare. Cel mai mare volum de energie este consumată anume de creier, mai mult decât orice alt organ din organismul uman – după unele estimări, aproximativ 20%!

Practic, această energie este consumată pentru menținerea capacității neuronilor de a transmite semnale și de asemenea, pentru menținerea activității vitale a celulelor creierului. Acest lucru este deosebit de evident la copiii al căror creier este în creștere și procesează o cantitate foarte mare de informație cu o viteză uimitoare. În adolescență, dezvoltarea creierului încetinește.

10. Nu este adevărat că folosim creierul doar în proporție de 10 %

Această statistică a devenit de mult timp un mit, dar nu are nicio legătură cu realitatea. De fapt, folosim toate părțile creierului și ele aproape întotdeauna sunt active.

În stare de repaus creierul, desigur, nu este atât de activ implicat ca și în timpul executării sarcinilor, dar oricum este mult mai mult decât 10%.

11. Activitatea fizică este folositoare și pentru creier

Toată lumea știe că efortul fizic, este folositor pentru organism, dar sportul îmbunătățește și sănătatea creierului. În special exercițiile aerobice contribuie la creșterea hipocampului, care este responsabil de memorie și învățare.

Anume din acest motiv efortul fizic ajută să protejați creierul de boala Alzheimer și alte forme de demență.

12. Creierul cântărește aproximativ 1,3 kg

Creierul cântărește aproximativ 1300 g – aceasta reprezintă doar 2 % din greutatea totală a corpului. Midbrainul are în lățime 140 mm și 167 mm lungime.

În aceste condiții, oamenii au cel mai mare creier din toate mamiferele (în raport cu dimensiunea corporală). Iar despre funcțiile pe care acesta le îndeplinește nici nu mai trebuie să menționăm!

SUrsa:

S-a demonstrat că bărbații se îndrăgostesc doar de femeile care au această trăsătură

Foaerte multe femei își pun întrebarea: ce fel de femei preferă bărbații? Pe cele cu pantofi cu toc și machiate 24 de ore? Sau poate pe cele gingașe, senzuale, pe care le-ar proteja? În realitate bărbații sunt atrași de femeile care au doar o trăsătură.

Nu este vorba de ținute perfecte, sâni mari, manichiură perfectă sau buze mari. Nici chiar de picioare lungi!

Atenție! Cercetătorii din domeniu, după mai multe analize și sondaje, au ajuns la concluzia că oamenii în realitate se îndrăgostesc de …fericire! Vă uimește! Nu este deloc straniu că atât bărbații, cât și femeile sunt atrași de oamenii fericiți. Pentru că omul fericit radiază și îi face să creadă pe cei din jur că și ei vor fi fericiți.

Fiecare dintre noi este un pic egoist și atunci când ne alegem un partener ne gândim în primul rând la confortul propriu. Când priviți un om fericit, inconștient ajungeți la concluzia că un astfel de partener vă va ajuta și pe dvs. să fiți fericiți.

Desigur, fericirea este o noțiune abstractă. Fiecare o percepe diferit. Dacă analizați cu atenție, oamenii de care se îndrăgostesc, posedă aceste calități:

1. Nu presează

Atunci când priviți un om fericit vă simțiți ușor. Omul fericit nu este trist, fără a avea motive, nu se plânge pe nimeni. El se simte bine oriunde și cu oricine. El este fericit doar pentru că trăiește pe acest pământ și are posibilitatea să admire lumea care îl înconjoară.

2. Zâmbesc

Psihologii au efectuat un experiment curios. Participanților la sondaj li s-au arătat fragmente din imagini, în care oamenii zâmbeau, și fragmente de imagini unde oamenii erau serioși. După care, aceștia au fost întrebați, cine li se pare mai simpatic. Rezultatul a fost previzibil: oamenii care zâmbeau li s-au părut mai atrăgători, chiar dacă, în realitate, „concurenții” lor serioși erau mult mai frumoși.

3. Au o atitudine binevoitoare față de oameni

Nu etichetează persoana înainte de a o cunoaște. Anume din acest motiv sunt iubiți oamenii care îi apreciază la maxim pe cei care îi înconjoară.

4. Pot vorbi nu doar despre ei

Cei din jur apreciază foarte mult dacă puteți ridica moralul cuiva, puteți face pe cineva să zâmbească și să-l bucurați.

5. Văd binele acolo unde toți văd răul

Toți văd timpul urât de afară, dar nu toți cred că este ceva negativ. Oamenii care abordează o astfel de poziție, atrag atenția celor din jur.

Imaginați-vă că un bărbat invită două domnișoare la același film care nu e chiar reușit. Prima domnișoară imediat i-a spus că filmul nu este interesant și a strâmbat din buze. Desigur, bărbatul se va simți un ratat. A doua domnișoară va fi de acord că filmul nu este interesant, dar pentru ca să lase o impresie bună îi propune să meargă împreună la o cofetărie. Ghiciți de care domnișoară se va îndrăgosti bărbatul?

Psihoterapeutul londonez Alain de Botton după mult timp petrecut  în studierea relațiilor dintre genuri, într-unul din articolele sale a spus: „Instinctul ne conduce spre cei care pot să ne facă fericiți”.

Astfel, concluzionăm că oamenii se îndrăgostesc nu de cei frumoși, dar de cei care pot oferi dragoste și grijă!

 

SUrsa

Iată cum se distrug destine! De ce nu trebuie să trăim doar de dragul copiilor.

Ea s-a căsătorit devreme. A născut un copil, iar un an mai târziu încă unul. Ei nu i-a rămas timp pentru carieră, interese, hobby, căci permanent făcea mâncare, ordine… De fapt ei îi plăcea asta, familia era fericită. Băiețeii creșteau sănătoși, căci mama avea grijă de ei. Mai mult decât atât, ei au devenit sensul vieții mamei lor.

© DepositPhotos

Doar că a venit momentul când copiii au crescut. Unul a plecat în altă țară la studii, altul și-a întemeiat propria familie și s-a mutat în altă locuință. În acea clipă viața ei s-a prăbușit, căci ea a considerat că a pierdut totul. Ea a rămas singură, viața și serviciul au devenit pustii, iar în inima copiilor a apărut un sentiment de vinovăție pentru singurătatea mamei.

© DepositPhotos

O istorie puțin diferită. Ea a rămas însărcinată de la un bărbat care nu avea nevoie nici de ea, nici de copil. Ea a decis să îl crească de sine stătător. Băiețelul a avut mereu parte de grijă și dragoste. Mama făcea tot posibilul ca să-i asigure o viață demnă, uitând de propria sa viață.

Ea a reușit: copilul a devenit un om de succes, dar a rămas cu un sentiment de datorie pe care nu o poate întoarce. Concluzie: el are 50 de ani, nu e căsătorit, nu are copii, trăiește în continuare cu mama, încercând să-i întoarcă datoria.

© DepositPhotos

O altă istorie. Viața ei nu a fost foarte fericită: cariera nu a fost de succes, prințul pe cal alb nu a mai venit, respectiv nici copii nu a născut. Între timp vârsta se apropia de 40 și ea a decis să facă un copil cât nu e prea târziu. Prin mâinile acestui copil ea a vrut să realizeze toate planurile pe care nu le-a reușit în viața ei.

© DepositPhotos

Ea a visat să devină pianistă, dar maică-sa nu i-a permis. De aceea ea l-a dus pe fiul său de la o vârstă fragedă la școală muzicală, așteptând momentul când el va deveni celebru. Dar copilului nu îi plăcea pianul, insistența mamei l-a făcut să urască acest instrument muzical.

Dar el nu o putea contrazice pe mama, căci ea “a făcut mari sacrificii pentru el”. Sigur că băiatul nu a devenit un mare artist, ci un bărbat infantil lipsit de ambiții, dar care poate cânta la pian…

© DepositPhotos

Există nenumărate istorii de acest fel. Câți părinți își sacrifică viața de dragul copiilor, de dragul unui viitor luminos, dar într-un final își distrug și viața lor, și pe cea a copiilor? Asta se întâmplă din cauza că părinții au făcut din copii un sens al vieții lor, dar asta e o greșeală fundamentală.

Problemele părinților și copiilor

Un proverb indian spune: “Copilul este un oaspete în casa ta”. Copilul nu este proprietatea părinților, el este o personalitate care are propria viață, propriile scopuri, preocupări și vise. Datoria părinților este să îi asigure o copilărie fericită, să îi ofere toate cele necesare și să-l lase să plece când va veni timpul. Copilul nu trebuie să fie centrul universului.

© DepositPhotos

Dar să-i asiguri o copilărie fericită nu înseamnă să îți sacrifici viața pentru a-i oferi o tabletă performantă sau cel mai nou smartphone, copiii nu au nevoie de astfel de sacrificii. Și chiar dacă le faceți, copiii nu trebuie să știe asta, căci dacă în viitor le veți reproșa cândva că ei nu apreciază sacrificiile dvs., ei vor ajunge să aibă un permanent simț al vinovăției și al datoriei neîntoarse.

© DepositPhotos

Dar le sunt datori copiii părinților cu ceva? Mi se pare că nu, căci pentru ce îi creștem noi pe copii? Ca să realizeze ei visele noastre? Ca să aibă grijă de noi la bătrânețe? Fiți de acord că asta e foarte egoist. Să faci un copil înseamnă, înainte de toate, să aduci pe lume o viață, să trăiești fericirea de a fi părinte.

© DepositPhotos

De cealaltă parte este viața ta. Să devii părinte nu înseamnă să-ți pierzi personalitatea, interesele, visele. Acestea sunt la fel de importante ca și grija pentru copil.

Nu trăiți doar de dragul copiilor, nu faceți din ei un sens al vieții. Altfel veți avea de suferit în viitor, atunci când veți conștientiza că ei își făuresc propria viață alături de altcineva și vor fi mult mai puțin prezenți în viața dvs.

© DepositPhotos

Pe de altă parte și copiii vor avea de suferit, căci se vor obișnui că cineva are mereu grijă de ei și vor crede că în viață totul este de-a gata. Ajunși la maturitate ei vor vedea că nu este deloc așa, că este nevoie să lupți, că în multe situații nu poți cere ajutorul părinților. Dar fiți de acord că este foarte dificil să îți reconcepi viziunea asupra vieții la 20-30 de ani…

Copiii crescuți în acest fel devin niște maturi infantili, egoiști, incapabili să se adapteze la realitățile vieții. La un moment dat ei trebuie să conștientizeze că de fapt nu sunt centrul universului, că părinții i-au răsfățat peste măsură și că în viața reală lucrurile stau cu totul diferit.

Cum spunea personajul unui film de ficțiune: “Părinții devin fantomele viitorului copiilor lor”. Eu cred că orice părinte trebuie să se gândească bine la acest mesaj. Ce fel de fantomă vrei să devii pentru copilul tău: o povară grea sau o amintire luminoasă?

Dvs. ce credeți despre relația dintre părinți și copii? Oare este loc de idolatrizare în această relație?

SUrsa

10 imagini spectaculoase care demonstreaza ca mulţi nu cunosc modul in care se cultivă unele alimente

1. Ananasul – Ananasul este o plantă tropicală originară din America, tolerantă la secetă, care creşte până la 5-8 metri în înălţime. Planta produce mai multe fructe lungi, ovale în fiecare sezon, din martie până în iunie.

2. Semințe de susan – Susanul este o erbacee anuală care-şi are originea în regiunile tropicale. Creşte şi în zona mediteraneană. Face parte din familia pedaliaceelor.

Tulpina de susan poate ajunge la 1,5 metri înălţime, fiind păroasă. Frunzele, care acoperă planta de sus şi până jos, sunt dantelate. Susanul are flori galbene.

3. Anghinare – Anghinarea este o plantã ierboasã de origine mediteraneanã, la noi cultivându-se mai ales în regiunile din sudul ţãrii. În primul an se dezvoltã frunze lungi de pânã la 1 m şi late de 30 cm, cu margini crestate, de culoare albicioasã, cu peri deşi.

4. Varza de Bruxelles

Varza de Bruxelles, această surioară mai mică a neaoşei verze româneşti, nu se bucură de prea mare prestigiu în rândul consumatorilor, dar avem de gând să schimbăm acest lucru. Pentru că nu toţi ştiu cum trebuie gătită şi cu ce fel de mâncare se potriveşte, varza de Bruxelles este adesea ocolită în supermarketuri. Şi e păcat, pentru că e o legumă plină de beneficii, bogată în tot felul de vitamine şi minerale, dar şi proteine şi carbohidraţi de bună calitate, aspect de netrecut cu vederea dacă eşti la dietă.

5. Fistic – Fisticul este un arbore de dimensiuni mici, nativ din Asia centrală, din ţări ca Siria, Iran, Turkmenistan, Kirgistan, Turcia, Grecia, Pakistan şi Afghanistan.

Fructul arborelui de fistic este o nucă ce are o valoare culinară deosebită. Există mai multe specii de Pistacia, dar boabele de fistic adevărat (Pistacia vera) se deosebesc de celelalte prin dimensiunea lor (sunt mai mici), prin coaja (este mai putin tare) şi prin aroma puternică de turpentină.

22 de proverbe evreiești pline de înțelepciune, pentru orice situație din viață

Evreii sunt un popor foarte interesant și înțelept, care ca și oricare alt neam are multe proverbe, glume și aforisme într-un stil original inconfundabil. Viziunea despre viață și lume a acestui popor străvechi, continuă să ne surprindă de fiecare dată! În acest articol vă prezentăm câteva proverbe evreiești, pe diverse subiecte, care reflectă toată esența și înțelepciunea evreiască.

Înțelepciunea evreiască:

1. Cu cât mai mult timp te gândești la tine, cu atât mai puțin ești iubit.

2. Dumnezeu nu-ți va trimite nimic, dacă stai numai pe sobă.

3. Tot ce ni se oferă pe gratis, este mai bine să cumpărăm cu bani.

4. Cunoștințele nu pot fi moștenite.

5. Binele rămâne în memorie pentru mult timp, dar răul – încă mai mult.

6. Dumnezeu i-a dat omului două urechi și o gură, pentru ca el să asculte mai mult și să vorbească mai puțin.

7. Pe Dumnezeu îl supărăm cu păcatele noastre, iar pe oameni cu realizările noastre.

8. O pasăre căreia îi dai drumul poți să o prinzi din nou, însă un cuvânt care îți scapă de pe buze, nu se va mai întoarce niciodată.

9. Să te păzească Dumnezeu de femeile rele, de cele bune apără-te singur!

10. Îmbătrânind omul vede mai rău, dar mult mai multe.

11. Să-ți fie teamă de berbecul din fața ta, calul din spatele tău și de proștii din jurul tău.

12. Încă nu s-a născut calul, călare pe care ai putea să-ți ajungi tinerețea.

13. Cătușele rămân a fi cătușe, chiar dacă sunt din aur.

14. Nu invidia pe nimeni: fiecare are propria sa durere.

15. Este mai bine să mori mai devreme, decât prea târziu.

16. Puteți spăla trupul dar nu sufletul.

17. Dacă problema poate fi rezolvată cu bani, înseamnă că nu este o problemă, ci doar o cheltuială.

18. Dacă dragostea s-a sfârșit – înseamnă că nici nu s-a început.

19. Dacă ți-au dispărut, ai pierdut sau ți s-au furat banii, înțelepții spun: „Îți mulțumesc, Doamne, că ai luat în bani!”

10 oameni creativi care au recreat impecabil fotografiile lor de familie

Este bine cunoscut faptul că bebelusii cresc foarte repede, în special copiii altor oameni. Pentru acei adulți care își petrec tot timpul împreună cu copiii lor, schimbările nu sunt atât de vizibile. Oricum, vizionarea unui copil mic care crește într-un adult matur mare este extrem de fascinantă.

Recent, au existat mulți oameni care își recreau fotografiile de familie făcând aceleași fotografii în aceleași locuri și chiar în același tip de haine. Unii dintre acești oameni merg mai departe și petrec ani de zile pe pregătirile pentru a face aceste fotografii memorabile.

  1. De la grădiniță până la liceu.

2. Și din nou 10 ani au zburat ca un moment.

3. Atât salopetele, cât și coafura le-a adus bine.

4.  Prietenii raman aceeasi.

5. Ce tată!

6. Când visul copilăriei devine realitate.

7. Ceea ce nu s-a schimbat este expresia lor facială.

8. O familie unita!

9. „Tatăl meu la 29 de ani,cu mine in brate. Eu la 29 de ani, cu fiul meu in varsta de 2 săptămâni.

10. „1984 și 2013 – 29 de ani mai târziu, frații mei și am recreat fotografia noastră de vacanță de familie la Texas State Capitol”

E bine si frumos ca cel putin o data la cateva zile sau cand avem ocazia sa ne face o fotografie cu membri familie. Ma gandesc ca timpul zboara si atunci cand iti aduci aminte si vezi unele poze vechi incepi si te bucuri. In lumea aceasta sa nu uitam ca suntem straini si calatori si conteaza ce lasam pentru ceilalti din urma. Ca de exemplu aceste fotografii de care ne buvuram cu totii. Doamne ajuta si cat mai multe poze. 🙂

Medic neurolog: Îmi spun unii părinți: „Îl învăț pe fiul meu de doi ani să citească!” Iar eu răspund: „Ei bine, ești un prost!”

Din ce în ce mai mulți părinți au tendința de a-și învăța copiii să scrie și să citească de la vârste cât mai mici, încă din maternitate dacă s-ar putea.

La vârste de 2-3 ani, copiii sunt asaltați cu exerciții de memorare a literelor, cifrelor, sunt puși să caligrafieze litere și cifre. Unii părinți au impresia că astfel copiii lor vor fi mai deștepți și mai bine pregătiți, în timp ce pentru alții nu este decât un exercițiu de orgoliu personal, scrie www.constantadeazi.ro

„Vasilică al meu citește când stă pe oliță. Și nu în română, ci în engleză”. Cunoscutul psiholog și neurolog rus Tatyana Chernigovskaya le transmite acestor părinți un singur lucru: „Sunteți proști!”

Tatyana Chernigovskaya consideră că este mai important să nu încercați să puneți cât mai multe informații în capul copilului, ci să înțelegeți cum să utilizați resursele creierului. Și faceți totul la timp.

„Este foarte important pentru copii să înceapă învățarea la timp. Problema principală a zilelor noastre este orgoliul părinților care se răsfrânge asupra copilului. Îmi spun unii părinți, mai mult lăudându-se:

Am început să-l învăț pe fiul meu de doi ani să citească“, iar eu răspund: “Ei bine, ești un prost!”. De ce trebuie să faci asta? Un copil de doi ani nu poate face asta deoarece creierul lui nu este pregătit.

Bineînțeles, dacă îl antrenezi și insiști asiduu – copilul va citi și poate chiar scrie în cele din urmă, dar cu ce sacrificii și cu ce eforturi pentru copil, mai ales când scopul învățării este altul. Învățăm copiii să citească de la doi ani nu pentru că îi va ajuta la ceva, ci pentru că avem noi, ca părinți, nevoie de o validare din partea celorlalți că al nostru copil este deștept.

Părinții fac lucrul acesta pentru a se lăuda, din orgoliu. În realitate, fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui, iar pentru ca creierul copilului să se dezvolte corect nu trebuie inundat cu informații pe care încă nu le poate asimila”, a declarat Tatyana Chernigovskaya.

Specialistul oferă mai multe sfaturi despre cum trebuie antrenat și stimulat creierul copilului, astfel încât procesul de învățare să se facă în mod corect și armonios. Potrivit medicului neurolog, la vârstele de 2-3 ani cea mai importantă atenție trebuie acordată abilității motorii fine.

Este foarte important să se acorde atenție dezvoltării abilităților motrice fine ale copilului. El trebuie să modeleze cu plastilina, să decupeze cu foarfece, să sorteze biluțe sau alte obiecte mici. Dacă nu lucrăm cu el astfel de lucruri, atunci abilitățile sale motorii fine nu vor funcționa, iar mai târziu vom observa probleme de vorbire.

Aceste activități aparent banale sunt însă mult mai importante decât învățarea unui copil să citească de la vârste foarte mici. Dacă nu dezvoltați abilitățile motorii fine ale copilului, să nu vă mai plângeți mai târziu că are probleme de dezvoltare mintală.

E cea mai frumoasă pildă despre iubire, pe care ai citit-o vreodată. O să-ți dea lacrimile!

La o margine de drum stăteau Iubirea și Despărțirea, admirând un cuplu de tineri. La un moment dat, Despărțirea zice:

-Pun pariu că îi despart!

La care Iubirea îi răspunde:

-Așteaptă un pic, dă-mi voie mai întâi mie să intervin puțin, după care poți face ce vrei cu ei.

Despărțirea a căzut de acord. Iubirea s-a apropiat de cei doi tineri, i-a atins, i-a privit în ochi și a văzut o scânteie între ei… Iubirea a revenit înapoi și a spus:

-Acum e rândul tău.

Despărțirea zice:

-Nu, acum n-o să pot face nimic – acum inimile lor sunt pline de iubire. O să vin mai târziu.

A trecut timpul. Despărțirea a intrat în casă și a suprins-o pe tânăra mămică cu un copilaș în brațe, alături de proaspătul tătic. Despărțirea spera că iubirea dintre cei doi a dispărut, de aceea a și pășit pragul casei lor. Însă privindu-i în ochi, ea a văzut Recunoștința. Despărțirea s-a întors și a zis:

-O să vin la ei mai târziu.

A trecut timpul. Despărțirea a venit din nou în casa celor doi soți – în casă se auzeau țipete de copii, tatăl obosit venise de la muncă, mama încerca să-i liniștească pe cei mici. Despărțirea spera că acum va reuși să-i despartă, în această perioadă iubirea și recunoștința ar fi trebuit deja să dispară. Însă privindu-i în ochi, ea a văzut Respect și Înțelegere.

-O să vin mai târziu, a zis Despărțirea.

A trecut timpul. Despărțirea a sosit din nou în casa lor. Copiii erau mari deja, tatăl cărunt le explica ceva, iar mama gătea la bucătărie. I-a privit iarăși în ochi și a văzut Încrederea.

-O să vin mai târziu, a zis dezamăgită Despărțirea.

A mai trecut ceva timp. Despărțirea a venit din nou în ospeție, vede cum nepoțeii fug prin casă, lângă șemineu stă o femei bătrână. Despărțirea o privește și își spune în gând:

-Se pare că a venit timpul.

A vrut s-o privească în ochi pe bătrână, dar femeia s-a ridicat repede și a ieșit din casă. Despărțirea a urmărit-o. Bunicuța a ajuns la cimitir și s-a așezat lângă mormântul soțului.

-Se pare că am întârziat, timpul a făcut treaba în locul meu, și-a zis Despărțirea.

După care a privit în ochii înlăcrimați ai bătrânei și a văzut amintirea despre – Iubire, Recunoștință, Respect, Înțelegere și Încredere…

Se căsătoriseră și fotograful îi fotografia în parc când mirele a oprit totul și a sarit în lac. Mireasa a crezut că e o glumă, dar nu a fost.

Clayton și Brittany Cook tocmai se căsătoriseră și își făceau fotografiile de nuntă pe un pod dintr-un parc din localitate.
Clayton a văzut, însă, că în lac se întâmpla ceva, un băiat avea probleme și era în pericol de a se îneca, așa că a sărit în apă pentru a-l salva.

Gânding repede, mirele l-a apucat pe băiețel și l-a dus pe malul lacului unde era în siguranță. Deși ședința lor foto era distrusă, la fel ca și costumul său, imaginile cu mirele care salvează copilul în ziua nunții au făcut înconjurul lumii

Clayton a precizat: ,,Fața lui era sub apă și lupta, se vedea că se chinuia cu adevărat. Din fericire era tare micuț și am putut să îl car”.

El a mai zis și că în timp ce li se făceau pozele a observat copiii care se țineau după ei și care stăteau foarte aproape de marginea lacului, a ținut ochii pe ei fiindcă știa totul se putea termina foarte rău.

Noua lui mireasă a crezut prima dată că soțul să a sărit în lac pentru că voia să facă o glumă, dar și-a dat seama repede de intențiile lui. Ea a declarat apoi: ,.Ăsta e Clay, chiar, așa e Clay pentru mine. Este exact lucrul pe care l-ar face instinctiv, fără să se gândească”.


Cu un astfel de început de căsnicie, totul va merge ca pe roate în viețile lor de acum înainte, cu siguranță! Iată imaginile mirelui-erou care fac acum înconjurul lumii. Ma bcur asa mult ca exista asemeni oameni in aceasta lume.

Valentina şi Victor sunt tineri, plini de viaţă, mereu zâmbitori şi cresc împreună 17 suflete: „Nu incapem toti la masa”

În satul Doina, raionul Cahul, locuieşte una dintre cele mai numeroase familii din R. Moldova. Familia Vihodeţ numără 17 copii frumoşi şi voioşi, care se bucură de dragostea şi grija părinţilor.

Aceştia, însă, reuşesc cu greu să pună pe masă, în fiecare zi, mâncare pentru întreaga familie. Dar nu se plâng, ci muncesc din răsputeri. Valentina şi Victor Vihodeţ sunt tineri, plini de viaţă, mereu zâmbitori şi primitori. „Eu sunt ucrainean din Moldova, iar soţia mea este moldoveancă din Ucraina”, zâmbeşte bărbatul. Cei doi au 17 copii. Cel mai mare a împlinit 23 de ani, iar cel mai mic – doar doi ani şi jumătate.

În ultimii trei ani, familia Vihodeţ nu primeşte niciun ajutor social de la stat. A fost lipsită de micul ajutor lunar după ce un copil a început să-şi facă studiile prin contract, la colegiul de medicină din Cahul.

„Statul consideră că dacă ai bani să achiţi un contract de studii, înseamnă că eşti bogat. Mai mult, a trebuit să achităm şi contractul celei de-a doua fiice. Am luptat cu statul, am trimis 14 scrisori ca să le dea să înveţe la buget, pentru că nu ne putem permite să plătim atâţia bani.

Dar, niciun efect, pentru că acolo unde sunt bani pentru un contract, se găsesc şi pentru al doilea şi nu s-a mai luat în calcul că suntem o familie numeroasă. De ce nu se gândesc că trebuie să muncim zi şi noapte ca să avem cu ce să hrănim copiii?”, se întreabă Victor, dezamăgit de sistemul şi felul în care sunt gândite legile.

„Nivelul de trai şi situaţia financiară a unei familii sunt calculate în baza unor puncte. Dacă suma depăşeşte punctajul maxim, atunci familia respectivă nu primeşte ajutor social. Familia Vihodeţ a depăşit suma maximă, dar am vorbit cu Victor Vihodeţ şi acesta pregăteşte setul de documente pentru acest an. Sperăm să-l putem ajuta”, susţine Stanislav Şagan, asistent social în satul Doina.

„Trebuie să bei, să nu faci nimic, să laşi în paragină pământul, să furi, să accepţi ca gardul să-ţi fie distrus… doar atunci statul îţi va da un ajutor social. Dar când vrei să faci ceva bun, să-i înveţi şi să le oferi tot ce poţi mai bun copiilor, ţi se întoarce spatele.

Şi nu se iau deloc în calcul sacrificiile pe care le facem ca să le putem plăti contractul. Cei de sus nu ştiu că după ce strângem grâul, în loc să-l păstrăm pentru noi, suntem nevoiţi să-l vindem, să plătim contractele, după care să cumpărăm de la alţii făină”, zice Victor. Multi vor judeca aceasta familie dar cel mai important este sa intelegem ca nu totul se refera la bani, ci la adevarata fericire, cea pura si curata care vine dintre o inima curata. Doamne ajuta!