Parintele Nicolae Tanase: Suntem al doilea Popor din Lume care injuram de Cele Sfinte. Romanul injura de grijanie, injura de Precista, de Hristos, de Dumnezeu…

Parintele Nicolae Tanase: Suntem al doilea popor din lume care injuram de cele sfinte. Romanul injura de grijanie, injura de Precista, de Hristos, de Dumnezeu… Stii ce aduc vorbele acestea in viata noastra?:

Cum ne putem pazi de injuraturi?

– In multe feluri, dar daca nu ai reusit prin ce ai putut si prin ce ai fost sfatuit pana acum, trebuie sa citesti intr-o carte unde eu am gasit ca unul s-a lasat de injuraturi asa: duhovnicul l-a sfatuit ca la fiecare injuratura sa smulga un fir de par. Si, in vreo cateva zile, cum el injura des, intr-o dimineata s-a spalat pe ochi, s-a uitat in oglinda si era aproape chel. S-a dus atunci, enervat, la duhovnic sa-i schimbe canonul. Duhovnicul insa a zis ca asta e, canonul nu-l mai putea schimba. Pana la urma a gasit el solutia si n-a mai injurat. I-a crescut parul la loc si gata. A injura este groaznic. Stiti de ce este groaznic? Este opusul binecuvantarii, deci a injura inseamna a face pe dos decat se lupta biserica sa faca. A injura inseamna a rasturna directiile pe care Dumnezeu le-a dat, faci invers… Stiti ca noi suntem, dupa unguri, al doilea popor din lume care injuram de cele sfinte. Noi injuram de ce avem mai sfant. Ultima impartasanie se numeste grijanie, a muri grijit sau negrijit, de aceea ultima impartasanie se numeste grijanie. Romanul injura de grijanie, injura de Precista, de Hristos, de Dumnezeu… groaznic.

Parintele Nicolae Tanase
Extras din „Sotul ideal, sotia ideala”, Ed. Anastasis, Sibiu, 2011, pag. 345
***
Pacatul pacatelor – injuratura

Un om a venit in Munte avand ca la vreo 60 de ani si imi zice: „Parinte, stii, injur. Am fost si pe-aici si pe la parintele cutare si am continuat sa injur si stiu ca e rau”.

„Nu stii cat de rau este!”, ii zic. Si incep sa-i fac o analiza a injuraturii si a hulei, ce infricosator pacat este acesta. Inima ta functioneaza ca un ceas, ii zic, tic-tac, tic-tac. Dar daca Dumnezeu iti va opri inima? Daca hotaraste asta in dreptatea Lui? Acum te rabda si te pazeste. Dar daca maine sta sa ti se opreasca inima si pleci din viata aceasta? Il vei vedea pe Judecatorul! Te vei intoarce spre Preasfanta sa-i ceri ajutorul, dar nici pe Preasfanta nu ai lasat-o in pace. Si pe ea ai hulit-o!

De la cine vei cere ajutorul? Te vei afla fata in fata cu Dumnezeu pe care L-ai hulit, cu Cel injurat de tine in toata viata ta! Ce mila?

Deja vei primi sentinta din constiinta ta. Constiinta ta te va condamna! Nici nu vei avea nevoie sa-L vezi pe Judecator. Constiinta ta este Judecator! Prin urmare, omule, acum ce vei face? Iata, zici ca ai adormit. Si in aceasta clipa se opreste inima si nu te mai scoli. Unde te vei duce?

Apoi cica ti-a gresit nevasta, ti-a gresit copilul, ti-a gresit cutare sau cutare [si de asta ai injurat]. Bine, nimic de zis, dar daca un om ti-a facut un bine pentru cel mai mic lucru sau sa presupunem ca pentru un lucru mare, ti-a scapat viata ta, si sa zicem ca femeia sau copilul tau iti greseste cu ceva, este cu putinta sa-ti inchipui ca tu atunci te vei apuca sa-l injuri pe binefacatorul tau pentru ca ti-au gresit ei? Nu, imi zice. Si ce este cel care ti-a scapat viata aceasta trupeasca pe langa Cel care te scoate din vesnica osanda, Acela Care te-a facut om? Aceasta existenta a ta este din insesi mainile lui Dumnezeu, de la Dumnezeu este, si tu in continuu Il hulesti si Il injuri, dupa ce ca faci si alte nenumarate pacate? Sta in mainile lui Dumnezeu sa-ti taie viata, sa te condamne si sa te arunce in osanda. Ce vei face?

Sa zicem ca se joaca afara copiii tai si tu stai si ii privesti si intr-o clipa incep sa se ciondaneasca intre ei si incep sa te injure pe tine. Tatal meu asa si pe dincolo. Ce-ai face? Nu i-ai omori in bataie? Si esti si om, si pacatos, si pamantesc si intr-o clipa zici: „Nu este corect ce mi-au facut!”

Si intr-adevar, nu este corect ceea ce fac, sa te injure pe tine, tatal lor, dupa atata adorare de care ai avut parte in jocul lor. Si viata aceasta este un joc, aici jos, ii zic . Si tie iti greseste cutare sau cutare si tu ajungi sa-L injuri pe Tatal tau cel ceresc si pe Mama ta cea cereasca! Cine este Preasfanta? Cine ne pazeste de urgia lui Dumnezeu? Nu ne pazeste Preasfanta? Si tu o injuri!

A venit, nenorocitul, anul urmator si imi zice: „Parinte nu am mai injurat”. Cand un agricultor ara ogorul lui si il seamana si apoi incepe sa vada rodul, nu se bucura de rod? Asa este si duhovnicul, cand vede, sa zicem, ca mica lui incercare, cei doi bani ai vaduvei, au adus un rod lui Dumnezeu, spre slava lui Dumnezeu, pentru ca a incetat sa-L injure pe Dumnezeu. Diavolul l-a pus si L-a injurat pe Dumnezeu in continuu. Acesta este mare lucru, ca sa se mantuiasca acest om! Si de indata ce va inceta sa-L injure pe Dumnezeu, va veni si binecuvantarea lui Dumnezeu!

Nu poate intelege cineva ca pacatul pacatelor si crima crimelor este hula. Diavolul Il huleste pe Dumnezeu pentru ca acela Il are vrajmas deschis. Gata, zice, s-a sfarsit, este vrajmasul. Tu nu spui acestea. Tu zici ca-L iubesti pe Dumnezeu. Dar eu Il iubesc pe Hristos. Atunci cum Il injuri?

Dar ii spun, omule al meu, acum, daca te vede un om necredincios, ca tu Il injuri pe Dumnezeul tau, va spune acesta: „Eu pe dumnezeul meu nu il injur”, care este un idol. Intelegi? Si te vede pe tine, care spui ca Dumnezeu Cel in care crezi este adevaratul Dumnezeu, ca atunci cand altcineva iti greseste cu ceva, tu indata Il lovesti pe Dumnezeu. Iti va spune acest om ca nici nebunul nu face asta, nici cel in toate mintile. Acest lucru este un oximoron. Omul hulitor este un monstru, ceva impotriva firii . De vreme ce Il injura pe Dumnezeul lui, in clipa in care altcineva ii greseste, omul este un monstru, o pocitanie. Si chiar in mijlocul acestei monstruozitati vine Dumnezeu pentru o clipa sa-i spuna: „Fiul meu, toate ale tale le iert. M-ai injurat, M-ai calcat in picioare, M-ai facut asa si asa, pe toate ti le iert, treci inlauntru. Numai spune-Mi ca ai facut acestea. Este atat de greu sa faci o recunoastere a greselilor tale? Du-te si spune adevarul ca ai facut-o, marturiseste-o la duhovnic! Si de indata ce o marturiseste omul, s-a dezlegat nodul gordian. Datoria s-a uitat, s-a stins. A trecut inlauntru!

Sa vezi acum in Imparatia cerurilor ca sunt doua milioane de hulitori! Si spui, toti acestia sunt iertati? Minunile lui Dumnezeu! Minunile lui Dumnezeu! De aceea zic si Parintii: Nu din pricina amenintarilor lui Dumnezeu sa te temi, ci sa te temi de El pentru dragostea Lui! Cand ranesti dragostea Lui si o nesocotesti. Continuandu-ti astfel viata iti aduni manie in ziua maniei si descoperirii lui Dumnezeu! Dupa aceea s-a terminat! Iata! Isi va zice tie Dumnezeu: „Te-am iubit, te-am iertat, te-am rabdat, te-am hranit, ti-am dat bunatati, si tu ai continuat sa ma hulesti!Acum ce sa-ti fac? Te-am asteptat, te-am asteptat, ti-am dat atatea si atatea prilejuri, si tu nu ai prins aceste ocazii! Ce astepti? Sa iasa sufletul tau?”…