Poștașul lăsa corespondența în fața ușii bătrânei de 94 de ani când a auzit că cineva urlă înăuntru. A intrat în panică, i s-a făcut frică, dar a spart ușa. Ce a văzut acolo l-a schimbat pe viață: ,,Pe podea, de peste 20 de ore, se…”

Josh Hefta este poștaș în Dakota de Nord, SUA, dar într-o zi, deși credea că va fi o zi la fel ca toate celelalte, el a devenit ceva ce nu credea că va deveni vreodată: erou. Iată cum s-a întâmplat.

Josh aduce corespondența acelorași case zilnic, așa că știe cine locuiește în zona pe care o acoperă el. Unul dintre clienții pe care începuse să îl cunoască foarte bine era o femeie în vârstă de 94 de ani, Alice Paschke.

Pentru Alice, Josh trecea dincolo de ce îl obliga meseria, și îi lăsa corespondența pe pragul ușii, pentru ca bătrâna să nu fie nevoită să meargă prea mult până la cutia poștală din fața casei.

Într-o zi de ianuarie, anul acesta, în timpul rutei lui obișnuite, Josh a observat că ceva nu era chiar normal, atunci când a ajuns la Alice.

De obicei femeia ieșea afară pentru a sta puțin de vorbă, trăia singură și era dornică de vorbă, uneori chiar îi oferea lui Josh ceva de mâncare sau de băut. Cei doi aveau o legătură mai specială, am putea spune.

Dar, recent, devenise mult prea dificil pentru Alice să se deplaseze, abia dacă mai părăsea casa. Așa că Josh, care îi cunoștea problemele de sănătate, cobora din mașină, mergea până la pragul ușii, și îi lăsa corespondența chiar la ușă, un gest pe care nu era deloc obligat să îl facă.

Într-o zi de ianuarie, anul acesta, în timpul rutei lui obișnuite, Josh a observat că ceva nu era chiar normal, atunci când a ajuns la Alice.

De obicei femeia ieșea afară pentru a sta puțin de vorbă, trăia singură și era dornică de vorbă, uneori chiar îi oferea lui Josh ceva de mâncare sau de băut. Cei doi aveau o legătură mai specială, am putea spune.

Dar, recent, devenise mult prea dificil pentru Alice să se deplaseze, abia dacă mai părăsea casa. Așa că Josh, care îi cunoștea problemele de sănătate, cobora din mașină, mergea până la pragul ușii, și îi lăsa corespondența chiar la ușă, un gest pe care nu era deloc obligat să îl facă.

,,Am spus, intră, am nevoie de ajutor. Și mi-a salvat viața. Ăsta e adevărul. Pentru tot restul vieții mele, atât cât îmi va mai funcționa memoria, îmi voi aminti de el”. Pentru fapta lui, Josh a primit premiul cel mai mare pe care îl poate primi un poștaș, în SUA.