SEPARARE sau CALVAR: Ce să faci când eşti dezamăgit de căsătorie?

Întrebare:

Care este opinia Dvs. despre relaţiile într-un cuplu căsătorit în care, pur şi simplu, treburile nu merg de multă vreme, din diverse motive cum ar fi lipsa credinţei unuia din parteneri, diferenţa de caracter, nivele intelectuale diferite, etc. Orice încercare de aplanare a conflictelor doar amplifică problemele. Aţi prefera să continuaţi viaţa ca un calvar ori pur şi simplu ar fi mai corectă separarea?

Noi toţi suntem diferiţi şi nu veţi găsi un cuplu unde soţii să aibă aceleaşi nivele. Diferenţele sunt ceea ce ne atrage şi ne face să ne îndrăgostim ca apoi să ne căsătorim şi tot ele creează armonia din familiile noastre.

Dumnezeu este autorul căsătoriei şi El urăşte divorţul. În cazul când ai devenit creştin fiind deja în căsătorie, trebuie să înveţi din Sfintele Scripturi cum să te raportezi corect la soţul necredincios sau soţia necreştină.

Domnul Isus a spus că doar adulterul este singurul motiv pentru divorţ. Soţia mea a scris anterior un articol în care oferă soluţii din Sfintele Scripturi pentru o cititoare care a fost înşelată de soţul ei.

Nu cred că este cazul să consideraţi diferenţele ca şi un calvar. De altfel, trebuie să vă gândiţi şi la copii. Duminica trecută, am avut botez la Biserica “Bunăvestirea” si o tânără a spus în mărturia ei cum era pe cale să se sinucidă când a aflat de intenţia părinţilor să divorţeze.

Pentru copii separarea părinţilor, partajul averii, procedura de divorţ, chiar şi cel mai amiabil este un adevărat calvar. Aşa că, fiecare din soţi trebuie să se gândească nu doar la el, ci şi la copii când este ispitit de gândul să depună cerere de divorţ sau să locuiască separat. De altfel, cred că aţi observat că copiii îi iubesc pe ambii părinţi fără să le pese de diferenţele lor intelectuale, etc.

Sursa: Moldova Crestina