Știu că această destăinuire pe care o fac acum mă va costa

Mereu îmi recunosc greșelile. Cred că a minți sau a te crede perfect nu duce la nimic bun. Dimpotrivă, devii un om neîmplinit și plin de frustrări. De asta nu-mi este rușine pentru greșelile pe care le-am făcut. Dacă nu greșeam nu eram să fiu ceea ce sunt azi. Din greșeli am învățat.

Am evoluat. Știu că această destăinuire pe care o fac acum mă va costa. Îmi asum faptul că voi fi criticată, judecată, că unii îmi vor vorbi urât, mă vor jigni și mă vor face să mă simt un nimic. Am trecut peste multe. Voi trece și peste asta. Sunt puternică. Să știți că îmi pare rău pentru ceea ce am făcut, uneori atît de mult mă urăsc pentru acest lucru. Dar nu pot schimba nimic.

Am acest defect, dacă aș putea să-l numesc astfel, cred că de mică. Din acel moment cînd m-am născut pe acest pământ, când am făcut primii pași Dumnezeu a știut că voi fi așa. Vă permit să mă numiți monstru, om fără inimă. Vă permit să mă insultați. Vă permit să -mi puneți cătușele și să mă duceți la răcoare.

Până acum ați cunoscut-o pe Mary cea iubitoare, care a fost dezamăgită, trădată, umilită, care mereu a sperat, a crezut în iubire, care nu s-a lăsat influențată de tentații tari. Mary care vă îndeamnă să fiți mai buni, să vă știți prețul, să luptați pentru visul vostru, să credeți în voi. Vă îndemn să o faceți în continuare.

Voi continua să scriu ceea ce simt, ceea ce am trăit și trăiesc, doar că nu știu dacă mă veți citi după această destăinuire. Nu mă voi supăra, aveți tot dreptul să alegeți ceea ce e bun pentru voi. Sunt o UCIGAȘĂ. Sună dur. Dar aceasta sunt eu. O ucigașă. Sunt omul care a omorât de la naștere până acum milioane de suflete. Pare mult? Hm, și continui să o fac. Mai rău că ucid în fiecare zi. Cum se întâmplă? Simplu. Ziua la mine începe frumos, chiar dacă e soare, cer senin, înnorat, frig sau cald. Mă bucur de noua zi și o trăiesc maxim. Până ies din casă.

De aici se începe coșmarul. Piciorușele mele cochete pășesc cu elan, ucigând tot ce le iese în cale. Omoară furnicuța care pleacă la mușuroi cu o firmitură de pâine, o gâzuliță, un vierme, un fir de iarbă ce dorește să vadă soarele, cerul.

Vă imaginați, eu îi strivesc în picioare. Nu simt nimic, deoarece sunt încălțată în pantofi. Acum înțeleg de ce Iisus umbla desculț, ca să simtă viața. Tot ce este pe acest pământ: de la floare până la mamifer. Toți simt, au suflet. Fiindcă dacă am fi avut numai noi suflet, cum credeți: ar mai fi alergat Leul în brațele omului care l-a crescut de mic?

Cîinii ar mai fi salvat oamenii de la primejdii? Ar mai fi înflorit floarea sau ar mai fi plîns o pisică când este lovită? Fiiindcă a sosit primăvara, va veni și vara. Va fi cald și bine. Vă sfătui să umblați și desculți. Să simțiți pământul sub tălpi și viețele care trăiesc pe el. Să admirați frumosul. Și să nu uitați că tot ce ne înconjoară se numește „Viață.”

Prețuiți viața voastră, dar și a celorlalți.

Cu drag, Mary

Sursa: Devorbacutine.eu