Temeți-vă de cei slabi!

Ei sunt cei care te vor forța să alergi pe drumul vieții, și drumul se va îngusta până te vei prăbuși și vei întreba: cine va avea milă de mine?

De ce oamenii se împart în slabi și puternici? Și nu e vorba de capacitățile fizice. Ci de gânduri și acțiuni. De ce oare unii oameni strigă tot timpul, solicită constant implicarea celorlalți și așteaptă întotdeauna ajutorul din partea celor din jur, în timp ce alții, luându-și inima în dinți și strângând pumnii, se ajută singuri pe sine, devenind, astfel, sprijin și protecție pentru ceilalți?

Când mi se spune că cei slabi sunt astfel din naștere, iar cei puternici sunt înzestrați cu putere apriori, eu nu cred în asta. Nu cred în asta, la fel cum nu cred că există oameni care pot scrie și citi de la naștere.

Când încearcă cineva să mă convingă de faptul că cei slabi, chiar să vrea, nu pot deveni puternici, iar cei puternici, prin definiție, nu au nevoie de sprijinul care este vital celor slabi, îmi vine să rup bariera și să urc în alt tren.

A fi slab nu este o patologie. A fi puternic nu este o caracteristică precum ar fi culoarea ochilor sau forma nasului. Ambele sunt poziții de viață de lungă durată. Alegerea pe care fiecare o face în mod individual. Programul care determină modul de viață. Și atât.

O persoană slabă nu este slabă pentru că este slabă, dar pentru că își poate permite acest lux. Pentru că alături îi este acel care îi permite să fie anume așa, cel care este gata să răspundă nu doar pentru sine, dar și pentru cel slab de lângă sine. Ba mai mult decât atât – oameni slabi nu există. Există doar oameni cărora le este convenabil să fie slabi.

Oamenii puternici sunt așa nu pentru că așa își doresc, dar pentru că nu mai au încotro, nu mai au cum să fie, decât așa și punct. Deja ce se ascunde în spatele acestei imagini de om puternic, doar ei știu. Dar și cei câțiva, foarte puțini, care își vor dori foarte-foarte mult să vadă și să înțeleagă.

Și deseori, anume ei, cei care vă par puternici, de fier și de nezdruncinat, cei cărora, de obicei, le spuneți cu ușurință ”ești puternic, vei face față!”, anume ei au cea mai mare nevoie de susținere și protecție. De iubire și căldură!

Pentru că cei puternici sunt epuizați. Pentru că sunt profund răniți. Și au obosit catastrofal de mult să mai fie puternici. Și sentimentul lor de singurătate este dureros de puternic.

Pentru că a fi puternic înseamnă să primești, fără raționament, toate loviturile asupra ta. Și, cu prețul propriei vieți și personalități, să acoperi orice gaură, orice scurgere care amenință să naufragieze corabia. Întotdeauna și pretutindeni. Aveți grijă de voi, oameni puternici! Aveți grijă unii de alții. Vă implor. Pentru că puterea voastră este, de fapt, slăbiciunea voastră…

Aveți grijă de voi, oameni puternici! Aveți grijă unii de alții. Vă implor. Pentru că puterea voastră este, de fapt, slăbiciunea voastră…

Sursa