Trei elemente istorice care dovedesc existenţa a Domnului Hristos

Se poate demonstra că Iisus Hristos chiar a umblat pe faţa Pământului acum 2.000 de ani? Fără a face apel la elementele spirituale, ar trebui ca ştiinţa să poată oferi un răspuns pentru un fenomen care are în prezent în jur de 2,2 miliarde de adepţi în toată lumea. Din păcate, însă, adevărul nu este simplu.

Vă prezentăm trei tipuri de dovezi care demonstrează existenţa lui Hristos-ca persoană în carne şi oase (dincolo de toate consideraţiile metafizice):

1. Scrierile – Intervalul de timp care se presupune că a cuprins viaţa lui Hristos, începând cu anul zero, nu a fost o perioadă în care s-au folosit prea multe forme de comunicare.

Fără abilitatea de a tipări cărţi, ca să nu mai vorbim despre telefoane sau internet, dura ceva timp până când informaţia se răspândea. În ciuda limitărilor, la câteva decenii după perioada în care Iisus ar fi trăit, au început să apară menţiuni despre el în scrierile istoricilor evrei şi romani, cât şi în zeci de alte texte creştine, conform celor spuse de profesorul Simon Gathercole, savant al Universităţii Cambridge, ce este specializat pe Noul Testament, publicaţiei The Guardian.

Scrisorile apostolului Pavel (din anii 50-60 e.n.) sunt cele mai vechi texte care îl menţionează pe Iisus şi vorbesc despre doctrinele Creştinismului. Ele conţin şi instrucţiuni practice pentru numărul crescând de adepţi creştini despre cum să trăiască potrivit credinţei.

Primul om care nu era creştin şi care a scris despre Iisus a fost un istoric evreu, Flavius Josephus (născut Yosef ben Matityahu), care a trăit cândva în perioada 47-100 e.n. În cartea de istorie iudaică pe care a scris-o, Hristos apare menţionat de două ori – o dată într-un pasaj interesant despre un presupus frate al lui Iisus pe nume Iacob şi într-un alt paragraf a cărui autenticitate a fost pusă la îndoială. Istoricii bănuiesc că acesta din urmă a fost modificat de creştini câteva secole mai târziu.

Scopul ar fi fost acela de a-l pune pe Iisus într-o lumină mai bună. Iată pasajul cu pricina, din scrierea lui Flavius Josephus, „Antichităţi iudaice,” în traducerea lui Ion Acsan:

În vremea aceea a trăit Isus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni.

Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilat, din cauza acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, l-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole.

De atunci şi până azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la dânsul.
Istoricii Plinius şi Tacitus au scris şi ei despre Hristos, la aproximativ 20 de ani de la cartea lui Josephus. „Analele” lui Tacitus din anul 115 e.n. îl menţionează pe prefectul roman Pilat din Pont, care îl execută pe Iisus, şi fac aluzie la crucificare. Evenimentul are loc în acelaşi interval de timp care se potriveşte cu evangheliile creştine.

De asemenea, Pliniu cel Tânăr, care a fost guvernator în provincia romană Asia Minor (Anatolia, partea asiatică a Turciei), i-a trimis scrisori împăratului Traian în jurul anului 112 e.n., în care descria cum creştinii îl venereau pe Iisus ca pe un zeu.

Cel mai vechi fragment al unui manuscript din Noul Testament, care conţine o parte din Evanghelia după Ioan

2. Martorii oculari

Potrivit profesorului doctor Gathercole, cele mai vechi scrieri creştine despre Hristos vin din epistolele lui Pavel. Primele dintre acestea sunt datate la 25 de ani de la moartea lui Iisul (50-60 e.n.).

Pe de altă parte, referirile biografice la Iisus din Noul Testament datează de la 40 de ani după moartea sa. Totuşi, aceste intervale de timp demonstrează că mărturiile privind viaţa lui Iisus au fost scrise de oameni care au trăit în aceeaşi perioadă sau de persoane care l-au cunoscut personal.

Scrierile martorilor se potrivesc destul de bine şi cu ceea ce alte surse de informaţii ne spun despre viaţa în Palestina secolului întâi.

Spre exemplu, faptul că mulţimi mari de oamenii veneau la un vindecător ca Iisus este confirmat de arheologie, care ne spune că cei care locuiau în zonă trebuiau să lupte cu boli precum lepra sau tuberculoza.

O cercetare a mormintelor din Palestina romană făcută de arheologul Byron McCane a scos la iveală că între 65 şi 75 la sută dintre mormintele pe care le-a studiat conţineau rămăşiţe de copii şi adolescenţi. McCane a subliniat că mortalitatea infantilă era frecventă în acea perioadă, explicând că „pe vremea lui Iisus, se pare că provocarea era să treci de vârsta de 15 ani.”

Bineînţeles, doar pentru că detaliile despre mediul înconjurător de la acea vreme sunt corecte nu demonstrează că Hristos chiar a existat.

Profesorul Gathercole crede că nu ar fi logic să ne gândim că scriitorii de atunci ar fi creat un personaj atât de elaborat, spunând: „De asemenea, este greu de imaginat de ce scriitorii creştini ar fi inventat o figură iudaică salvatoare atât de complexă la momentul şi locul respectiv – sub egida Imperiului Roman – unde exista o neîncredere puternică în iudaism.”

Aceeaşi părere o are şi Byron McCane, arheolog şi profesor de istorie la Florida Atlantic University, care a spus într-un interviu pentru National Geographic că „nu se poate gândi la un alt exemplu care să se potrivească atât de bine cu timpul şi locul său, dar oamenii să spună că nu există.” Cu alte cuvinte, ar fi nemaiîntâlnit ca o astfel de persoană să fie inventată.

3. Vestigiile – Există un număr de relicve care au fost asociate cu Iisus, însă în niciunul dintre cazuri nu s-a demonstrat că obiectul este sută la sută autentic. Printre vestigii se numără şi bine cunoscutul Giulgiu din Torino, pe care se presupune că se vede chipul lui Hristos.

Unii susţin că ar fi giulgiul care l-ar fi înfăşurat pe Iisus după răstignire. Informaţiile ştiinţifice care privesc datarea şi originile Giulgiului sunt intens dezbătute şi în general nu susţin afirmaţiile care se învârt în jurul relicvei.

Giulgiul din Torino – Un alt obiect cu origini îndoielnice este Crucea cea Adevărată. Sunt sute de fragmente de lemn despre care numeroase persoane de-a lungul istoriei au spus că sunt părţi ale crucii folosite la răstignirea lui Hristos. Multe dintre aceste bucăţi sunt împrăştiate în diferite biserici europene, în ciuda faptului că nu există dovezi privind autenticitatea lor.

Alte presupuse relicve legate de Crucificare includ Coroana de spini purtată de Iisus, cuiele folosite la răstignire sau Vălul Veronicăi, care se presupune că ar fi şters sudoarea de pe fruntea lui Iisus când acesta îşi purta crucea.

Pe baza dovezilor pe care le avem, poate cineva susţine cu certitudine că Iisus a existat cu aproximativ 2.000 de ani în urmă?

Deşi dovezi incontestabile s-ar putea să fie imposibil de găsit, cei care se ocupă cu studiul acelei perioade consideră că a existat cineva cu numele Iisus Hristos în perioada şi în locurile pe care le ştim, spune arheologul Eric Meyers, profesor emerit în Studii iudaice la Universitatea Duke.

„Nu cunosc niciun om de ştiinţă important care să se îndoiască de existenţa istorică a lui Iisus,” a spus Meyers. „Detaliile au fost dezbătute timp de sute de ani, însă niciunul dintre cei care au credibilitate nu se îndoieşte că (n.r. Iisus) este o figură istorică.”

%d blogeri au apreciat: