Vineri, ora 13:00, în centrul vechi din Constanța, la un fast-food din zonă, stătea la coadă un preot. Îmbrăcat în reverendă, aștepta să îi vină rândul să comande. Era zi de post. Ce s-a petrecut cu toți cei dinăuntru te lasă înmărmurit

Întâmplarea care a miscat cerul dar și inima oamenilor a uimit o lume întreagă..

Vineri, ora 13:00, în centrul vechi din Constanța, la un fast-food din zonă, stătea la coadă un preot. Îmbrăcat în reverendă, aștepta să îi vină rândul să comande. Un grup de tineri în spatele dânsului vocifera: „Ia uite, bă, popa mănâncă la fast-food…”,

„Bă, dar azi nu este zi de post?” Ce s-a petrecut cu toți cei dinăuntru te lasă înmărmurit..:

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi…
Vineri, ora 13:00, în centrul vechi din Constanța, la un fast-food din zonă, stătea la coadă un oarecare părinte. Îmbrăcat în reverendă, aștepta să îi vină rândul să comande. Un grup de tineri în spatele dânsului vocifera: „Ia uite, bă, popa mănâncă la fast-food…”,

„Bă, dar azi nu este zi de post? Păi dacă nici popa nu ține post, noi de ce am ține?” Deși îi auzea, nu le-a spus nimic și, venindu-i rândul să comande, părintele spuse:

„- Fiți amabilă, un kebab cu de toate. Cât mai mare să fie, rogu-vă!”, ceru părintele zâmbind.

„- Ce, părinte, ți-e foame rău?”, spuse doamna cu obrăznicie. „Îți fac cum fac la toată lumea. Dacă ți-e foame tare, ia-ți două.”

„- Cred că unul ar fi suficient pentru acum, dar mai puneți unul la pachet, vă rog!” replică părintele, cu același zâmbet pe față.

Femeia le-a pregatit pe amândouă. Pe unul l-a pus pe tavă și pe al doilea l-a pus în punguță. Părintele a plătit, le-a luat și, într-un colț mai îndepărtat al terasei, la o masă unde aștepta un copil îmbrăcat mai ponosit, părintele așează tava în fața lui, îi oferă punguța și, sărutându-l pe frunte îi urează „Poftă bună!”, după care plecă în treaba dumnealui. Atât femeia cât și tinerii care mai devreme vociferau în spatele părintelui, văzând gestul acesta, au amuțit…

Luați aminte: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.” (Matei 7:1-2)

Atunci când dai o bucățică de pâine unui sărac, nu-l îmbogățești pe el, te îmbogătești pe tine. Atunci când părăsești pământul și vei ajunge în cer vei avea o surpriză. Darul tău va fii acolo.

Traim vremuri grele. Mai grele sau mai usoare decat in trecut? Cine stie?! Cert este ca intre atacul armat asupra Siriei, ororile de la Stiri si criza care nu se mai termina, climatul emotional general nu este unul de pace si de bunavointa. Dimpotriva, e angoasant, amenintator, dur, ne da cosmaruri.

Ce va fi? Se anunta lucruri neplacute si, mereu, reflexul este sa te aperi atunci cand ele se itesc la orizont. Cand viata e grea, nu ne vine sa fim blanzi si intelegatori, pentru ca nu acesta este comportamentul cel mai adaptativ. Prima data trebuie sa ne aparam, pe noi si pe toti ai nostri. Sentimentele bune sunt pentru vremuri mai calme.

Cu toate acestea, ruperea cercului vicios se face prin bunatate. Fara sa predicam intoarcerea celuilalt obraz, stim ca violenta are tendinta de a escalada. Daca la agresivitate se raspunde cu agresivitate, cantitatea de rau sporeste. Daca, dimpotriva, raspunzi cu calm si cu intelegere, incercand sa nu inmultesti cantitatea de rau din lume, s-ar putea sa reusesti sa conservi mai bine o stare de lucruri buna, acceptabila. Nu ideala, dar mai buna decat un razboi…

Insa adevarul adevarat este ca prea putina lume stie cum sa gestioneze un conflict. De asta vedem atata agresivitate escaladand in lume. De la certurile domestice la conflictele mari, intre state, forta agresivitatii este mai evidenta decat cea a diplomatiei. Si, cu toate astea, bunavointa, rabdarea, fac minuni. 

Pr. Diac. George-Mihai Hrițuleac

%d blogeri au apreciat: